anglofil.ro

Nu mă întrebați unde s-a dus pauza dintre sezoane. Tot ce știu e că azi începe un sezon și mă simt ca un copil care se trezește și vede prima ninsoare a iernii.

Sezonul trecut a fost cel mai bun din istoria Premier League și e greu de imaginat cum ar putea fi întrecut, but here’s to us hoping…

Am trei lucruri mari și late să vă spun. Unu, dacă aveți timp și chef, lăsați un pronostic despre campioană și retrogradate ca să avem de ce râde în mai. Eu zic așa, Man United campioană, Wigan, Reading și West Ham înapoi în Championship.

Doi, ultima strigare pentru divizia anglofila de fantasy football. Codul e 58388-19738. Ca să facem lucrurile mai interesante, câștigătorul are de la mine un abonament pe un an (patru numere) la Blizzard.

Trei, în buna tradiție pornită de Gary Neville, care pune în fiecare dimineață o piesă pe Twitter, m-am gândit să pun și eu una la pachet cu fiecare discuție deschisă. Si nu pot sa încep decât cu…

Sezonul începe azi de la ora 17:00. Pe DS 1 vedem WBA – Liverpool, cu Steve Clarke debutând ca principal în fața fostei sale echipe.

Apoi duminică de la 15:30 Wigan – Chelsea, cu Victor Moses jucând în fața echipei la care s-ar putea să ajungă până la sfârșitul lunii. Și de la 18:00 Manchester City – Southampton, la care aș merge pe un over 3.5, if I were a betting man. Motivul pentru care nu-s e că genul asta de pronosticuri nu-mi ies niciodată.

Etapa se încheie luni de la 22:00 cu Everton – Manchester United pe DS 2. Prima șansă de a-i vedea pe Rooney și van Persie făcându-și magia împreună.

Bring it on!

Sursa foto: Flickr, enigmabadger.

Sezonul trecut a fost doar a doua oară în istoria Premier League când nici una din echipele promovate n-a retrogradat înapoi. Ca să vedem ce șanse sunt să se întâmple asta din nou, vă propun să aruncăm un ochi peste nou-promovate.

Reading
[list color=”red”]

• a terminat pe primul loc în Championship, după un final fantastic de sezon, cu 15 victorii din ultimele 17 meciuri.

• după două decenii în care au fost pe mâna lui Sir John Madjeski, roialii au acum patron rus, tânăr, bogat, care trăiește în Anglia de când avea 16 ani. Madjeski, care a rămas chairman, i-a asigurat pe fani că Zingarevic e făcut din alt aluat decât Abramovici și că politica echipei nu se va schimba o dată cu venirea lui.

• Reading e o echipă cinstită de Championship, cu o apărare solidă, greu de bătut pe teren propriu. Dar ca să împingi trei echipe sub tine în clasament ai nevoie de goluri, și aici Reading va avea probleme.

• la lot n-au umblat prea mult vara asta, încercând să nu strice alchimia echipei, chiar dacă n-au decât câțiva jucători Premier League proven. Linia de mijloc e cam subțire și s-ar putea să mai vină cineva până pe 31 august.

• jucători cheie: Adam Federici – ar putea fi revelația sezonului dintre portari, Danny Guthrie – venit pe gratis de la Newcastle, Pavel Pogrebnyak – care a marcat de 6 ori în 12 meciuri pentru Fulham.

• șanse de supraviețuire: 20%, impresia generală e că Reading sunt no-hopers, dar același lucru se spunea anul trecut despre Swansea.

[/list]
[cleeng_content id=”912160565″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Southampton
[list color=”red”]

• la fel ca Norwich anul trecut, Southampton vine după promovări back-to-back. În 2009 erau în League One cu o penalizare de 10 puncte la începutul sezonului. Unii spun că Premier League a venit prea devreme pentru ei.

• au un început greu de sezon, cu Manchester City, United, și Arsenal în primele patru etape.

• antrenorul Nigel Adkins e un personaj colorat. Mereu jovial și din cale afară de optimist seamănă mai mult cu un autor de cărți motivaționale decât cu un antrenor de fotbal.

• pentru pariori, Southampton e echipa cea mai înclinată către over-uri. În Championship a avut cel mai bun atac și a a treia apărare, dar în Premier League fotbalul deschis pe care-l joacă nu va trece nepedepsit.

• jucători cheie: Jack Cork – jucător defensiv adus de la Chelsea vara trecută, a făcut parte din Team GB la Olimpiadă. Adam Lallana – mijlocaș ofensiv complet, crescut la academia sfinților. Țineți minte numele asta. Rickie Lambert – atacant englez clasic, bătăios și muncitor, a trecut prin toate nivelurile de Football League (diviziile doi, trei și patru din Anglia). Are 88 de goluri în trei sezoane de când e la Southampton.

• șanse de supraviețuire: 30%, dacă supraviețuiesc începutului diabolic de sezon, orice se poate întâmpla.

[/list]
West Ham United
[list color=”red”]

• mi-ar plăcea să vă povestesc despre fotbalul creativ al ciocănarilor, dar nu vă închipuiți că Allardyce și-a schimbat năravul. West Ham e o echipă tipică de-a lui Big Sam, care joacă proper English football cu mingi lungi aruncate în careu.

• sezonul trecut au avut cele mai multe goluri cu capul (23) și din faze fixe (33) din Championship. “We play on the floor” a cântat peluza de pe Upton Park. După ambiția de a-l aduce pe Andy Carroll n-ai zice că Big Sam a înțeles mesajul.

• țintarul a fost blând cu West Ham, Arsenal fiind singura echipă tare cu care dau ochii în primele nouă etape

• dacă vor învăța să funcționeze împreună, Diarra și Diame ar trebui să compună un pivot dublu de excepție.

• ce e atipic pentru o echipă de-a lui Big Sam e apărarea șubredă. Guy Demel, fundașul dreapta a bifat doar șapte partide sezonul trecut din cauza accidentărilor. În stânga va juca George McCartney, iar fundașii centrali vor fi Tomkins și James Collins, venit vara asta de la Villa. Orice accidentare mai serioasă în defensivă îi va da nopți nedormite lui Allardyce, rezervele fiind puști care au doar câteva meciuri la prima echipă.

• jucători cheie: Diarra – căpitanul naționalei Franței, Modibo Maiga – venit de la Sochaux, poate juca și aripă și atacant central, Carlton Cole – are nevoie de 12-13 goluri ca să-i țină pe ciocănari în prima divizie.

• șanse de supraviețuire: 20%, fără Scott Parker și Ba, echipa pare mai slabă decât cea care a retrogradat acum doi ani.

[/list][/cleeng_content]
Sursa foto: Flickr, joncandy

Bănuiesc că nu prea pot să ocolesc pronosticul de săptămâna trecută. În apărarea mea, de atunci s-au schimbat câteva lucruri: Conte a fost suspendat un sezon întreg, Man City n-a eliberat nici un loc de atacant și… United a devenit disperată. Astfel, în schimbul a £23m Robin van Persie va ajunge la Manchester United unde va câștiga £220k pe săptămână.

Într-un campionat smintit de sutele de milioane aruncate în joc de sugar-daddies, Arsenal se încăpățânează să nu cheltuie mai mulți bani decât are. Asta e admirabil, și prea ușor trecut cu vederea, dar fotbalistic se traduce într-o rămânere în urmă față de cele mai bune echipe din Anglia.

[cleeng_content id=”643112937″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Nici un trofeu din 2005 încoace. Nici un transfer peste £15m. Și acum, pentru a doua vară la rând, tunarii își pierd căpitanul și cel mai bun jucător. Dacă nu era limpede, acum e: Arsenal pur și simplu nu mai e în aceeași categorie cu mancunienele. E o echipă care se bate la top four nu la titlu. Or pentru un loc între primele patru, Podolski, Giroud și Cazorla ar trebui să acopere plecarea lui RVP.

Van Persie a fost cel mai bun jucător din lume pe postul lui în sezonul trecut. Când ești atât de bun, tinzi să aștepți două lucruri: să fii plătit corespunzător și să câștigi lucruri. Arsenal nu-i putea garanta nici una nici alta olandezului, așa că era firesc să-i dea drumul.

După cum spune și Amy Lawrence în Guardianul de azi, din momentul în care Van Persie le-a spus că vrea să plece, pentru Arsenal n-a fost decât o problemă de unde și pe câți bani. O problemă pe care au rezolvat-o peste orice așteptări.

Înțeleg de ce a vrut olandezul să plece la mai bine, înțeleg și de ce Arsenal n-a putut să-l lege de glie. Ce nu înțeleg e de ce Ferguson a spart pușculița pentru un jucător de 29 de ani, în ultimul an de contract, presdispus la accidentări. Niciodată Fergie n-a mai plătit atât de mult pentru un jucător peste 25 de ani. Veron și Berbatov ar fi pe aproape și nici unul n-aș spune că a făcut banii.

Încăpățânarea de a-l aduce pe van Persie e cu atât mai curioasă cu cât Manchester United nu părea să aibă atât de multă nevoie de el. Câte minute vor mai prinde Welbeck și Chicharito de acum încolo?

Dacă acest transfer înseamnă ceva, atunci e o izolare și mai clară a echipelor din Manchester. Big four-ul e de acum oficial destrămat. Avem două echipe care se bat la titlu, câteva care trag la ultimele două locuri de Liga Campionilor, și plutonul.[/cleeng_content]

Sursa.

După mandatul neizbutit al lui Hodgson, și tranziția sub Dalglish, Liverpool avea nevoie de un antrenor care să restaureze mândria și încrederea clubului. Iar patronul avea nevoie de un Billy Beane, de cineva care pună la îndoială status-quo-ul.

Acest om e Brendan Rodgers, antrenorul care a luat-o pe Swansea din Championship și a făcut-o să joace ca una din marile echipe ale Europei.

Swansea: Only Barca 88.5%, Bayern 86.3% & Man City 85.9% had a better pass success rate in the top 5 leagues this season than Swansea 85.7%

— WhoScored.com (@WhoScored) May 23, 2012

Vorbind de privilegiul de a antrena o instituție fotbalistică precum Liverpool, Rodgers face figura unui Shankly modern, exact ceea ce Liverpool are nevoie.

[cleeng_content id=”468753554″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Cine e Brendan Rodgers?

Noul antrenor al lui Liverpool e un nord-irlandez de 39 de ani a cărui carieră de fotbalist s-a terminat când avea doar 20 de ani din cauza unei accidentări la genunchi. Rodgers a început de jos, de la juniorii lui Reading în 1995, și a progresat treptat, devenind antrenorul echipei U18 a lui Chelsea și apoi unul din secunzii lui Mourinho.

În tot acest timp a continuat să studieze jocul și a călătorit frecvent în Spania și Olanda, filozofia lui de joc fiind influențată profund de ce a văzut la cluburi că Barcelona, Valencia sau Ajax.

Filozofia de joc

Rodgers are o viziune clară asupra fotbalului pe care îl așteaptă de la echipa pe care o conduce. Când a fost intervievat pentru job, Rodgers le-a prezentat patronilor lui Liverpool un dosar de 180 de pagini despre felul în care vede el jocul:

€˜I started this (document) over 15 years ago. It’€™s something I have been piecing together for some time and when I became a manager I put it into a format with a philosophy and methodology.

Rodgers e un adept al modelul spaniol, așa că pentru fanii lui Liverpool care nu agreează tiki-taka, perioada de acomodare va fi oarecum schizofrenică.

E un fotbal bazat pe răbdare atunci când ai mingea, odihnă prin ceea ce el numește reciclarea posesiei, și penetrare prin crearea de unghiuri diagonale în ofensivă. Energia câștigată prin posesia prelungită e consumată în încercarea de a recupera balonul cât mai repede și cât mai sus de careul advers.

In my upbringing, on my travels, the statistic that interested me was if you were better than your opponent with the ball, you have a 79 per cent chance of winning the game.

Basically, you have an eight out of ten chance of winning, so I’ve followed that my career. You may lose the ninth or tenth, but I have been devoted to that. It won’t always be perfect but I’d rather control and dominate games and have that possibility rather than wait for something to happen.

My world has been about creating rather than waiting. If you wait, you rely on somebody else to make a mistake. If you create, you do everything possible to win the game. I’d rather lose a game trying to win it than lose it trying to not get beat.

Swanselona

Ce a făcut Swansea sezonul trecut e absolut remarcabil. Nu numai că a terminat pe 11 jucând un fotbal estetic și creativ, dar am văzut o nou-promovată cu un buget minuscul controlând și învingând campioana Angliei, alcătuită din cei mai buni jucători pe care banii i-au putut cumpăra.

Brendan Rodgers a cules aplauzele pentru jocul lui Swansea dar cel care a pus temelia jocul bazat pe posesie al lui Swansea a fost Roberto Martinez:

For Swansea, the appointment of Martinez signaled a shift in philosophy which was as brave as it was radical. Indeed, the nature of the team he was about to built has arguably been unique to the lower leagues of English football in modern times.

Whereas Swansea had been like any other club up until then – favouring the standardised English template of 4-4-2 and a high-tempo playing style – Martinez created a possession-based 4-5-1 system suited to a slow and patient tempo.

Asta nu știrbește cu nimic meritele lui Rodgers, dar în Liverpool are o echipă care s-a învățat să joace alt fotbal decât cel care-i place irlandezului. Împrumutând metafora lui Guardiola, pe Anfield va fi nevoit să picteze el însuși capela, nu doar s-o restaureze.

Cât e de pregătită Liverpool pentru Brendan Rodgers?

Ca plan de joc, cea mai mare diferență între strategia lui Dalglish și cea a lui Rodgers e răbdarea la construcție. Echipa lui Kenny a fost criticată de-a lungul sezonului ca fiind prea directă, prea nerăbdătoare în posesie. Acesta va fi capitolul la care Rodgers va lucra probabil cei mai mult. Cormoranii vor învăța să recicleze posesia, să paseze meticulos așteptând o gaură în defensivă.

La fel ca Villas-Boas, Rodgers are nevoie de tipar precis de jucători pentru a-și putea implementa ideile.

Pepe Reina, care a crescut la academia Barcelonei, va fi implicat mai mult în jocul de pase din apărare devenind aproape un libero pe fază de construcție. Ca fundași centrali, Rodgers are nevoie de un fundaș tehnic și unul puternic, o pereche pe care o are în Agger și Skrtel, cu condiția ca Liverpool să reușească să-l țină pe danez. Dacă nu, Coates va avea un sezon de foc. Fundașii laterali vor avea sarcini mai ofensive decât până acum, dar nici Johnson nici Enrique n-ar trebui să aibă probleme.

La mijloc, Lucas și nou-venitul Joe Allen par cei mai compatibili cu sistemul lui Rodgers. Doi mijlocași box-to-box care pasează și rup jocul la fel de bine. Spearing, Charlie Adam, și chiar Downing vor prinde probabil mai puține minute decât în sezonul trecut.

Cea mai mare provocare a lui Rodgers va fi să-l domesticească pe Gerrard, un jucător excepțional, de instinct, dar notoriu pentru indisciplina tactică și pasele hollywoodiene. Pe hârtie, Gerrard e exact genul de jucător de care irlandezul n-are nevoie.

În atac, Suarez e alunecos și imprevizibil, numai bun pentru a juca off-the-striker, la fel ca Borini. Întrebarea e dacă Andy Carroll își mai are locul într-un sistem în care centrările vor veni tot mai rar.

Hoof it up to the big lad up front

Cu 1102 bucăți, Liverpool a fost echipa care a centrat de cele mai multe ori în sezonul trecut. Necazul e că au marcat doar două goluri din acțiune în urmă unor centrări, având nevoie de peste 400 de centrări că să marcheze o singură dată.

Morala ar fi că, ori atacanții lui Liverpool au fost jalnici la jocul de cap, ori ceea tot mai multă lume remarcă în ultima vreme, și anume că centrările nu sunt o variantă prea bună de a înscrie.

For example, my personal take on Andy Carroll is that, from the stats, they worked out that he’s the most effective at heading in crosses. So then you buy people who are good at putting in crosses.

However, my sense is that the data shows – and in a few years’ time we’ll probably have a much greater understanding of this – is that crosses are not an efficient way to score goals. It’s therefore not an effective strategy and I’m sure this will become clearer as we understand the data better.

Brendan Rodgers pare să aibă toate uneltele pentru a o reabilita pe Liverpool. După atâtea false dawns în ultimii ani, suporterii aproape că se feresc să-și mai facă iluzii. Dar pentru prima dată după multă vreme, Liverpool pare să fi nimerit acel echilibru rar între patron, antrenor și jucători. Cu Kopul în spatele lor, cine știe ce se poate întâmpla?[/cleeng_content]