anglofil.ro

Alexandru Avram a fost, a văzut și a povestit pentru anglofili cum a trăit primul lui meci văzut pe viu în Anglia.

,,The 90 minutes on the pitch are the least important minutes of a matchday.” Asta mi-a spus prietenul englez la care am locuit în Londra, care deși era fan înrăit Tottenham, nu mi-a pus nimic în mâncare, nu mi-a pus păienjeni în pat și nu mi-a oprit apa caldă când facaem duș. Meciul fiind de la 8 PM, am avut toată ziua la dispoziție pentru a vedea orașul, însă mintea mea era la Emirates și cu cât se apropia seara, cu atât îmi bătea inima mai tare , știind că sunt aproape de primul meu contact cu goonerii.

Locuind la un sfert de oră de stadion, pe Ashley Rd, mi-a fost foarte ușor să merg pe jos, lucru pe care și vroiam să-l fac.

Deși era mai bine de o oră până la startul meciului, tot Hornsey Road-ul care ducea la stadion era plin cu fani Arsenal de toate vârstele.

Apropiindu-mă de stadion, am dat și de primele puburi cu suporteri. La primul din ele, The Clough, atmosfera era foarte liniștită.

Câțiva metri mai în față, în Tollington Pub era adevărată sărbătoare. Pub-ul, terasa și locurile de lângă erau pline cu gooneri care își serveau berea,comentau despre echipă sau strigau un ‘goo-goo-goo-gooner!!!’.

Alături era o mică tarabă cu produse neoficiale ale clubului,de la care n-am putut să mă abțin să-mi cumpăr ceva pentru a fi pregătit de meci. Apropiindu-mă și mai tare de stadion, suporterii erau tot mai mulți, și în ciuda aglomerației, nu era nici o problemă și nici o coadă la accesul pe Emirates. Singura coadă era la pozatul cu statuia lui Henry.

Intrând pe stadion, am rămas cu gura căscată când am văzut bijuteria de stadion care deși era încă gol, m-a impresionat deplin.

Având loc bun, la Club Level, am putut să savurez o bere înainte de meci la Legends Bar, timp în care am revăzut cu plăcere pe monitoare , rezumatul acelui 5-1 cu Tottenham . Am revenit în tribună cu 15 minute înainte de meci dar tribunele erau în continuare goale, lumea fiind preocupată mai mult cu berea și socializarea.

Iar brusc înainte ca echipele să apară pe teren, suporterii au dat năvală pe locurile lor.

Înaintea meciului Rosicky a primit premiul pentru Jucătorul Lunii, și văzându-l apoi jucând, m-a făcut să-mi dau seama cât talent a irosit băiatul ăsta…

Ce a urmat, cele 90 de minute, s-au dovedit a fi cele mai puțin importante din acea zi, exact cum îmi spusese prietenul meu dimineață. Mai ales că Arsenal a pierdut…