Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Oi fi şi tu vreun smardoi?

By In Recomandari

Alex Savitescu despre singurul lucru care mai tine fotbalul romanesc – scandalul:

Recenta licitaţie pentru drepturile de televizare ale partidelor de fotbal nu a făcut decît să readucă lucrurile la normalitate. Şi, în acelaşi timp, să oficializeze, indirect, ceea ce vedem cu toţii de cîţiva ani încoace: fotbalul nostru seamănă cu un ziar ce nu reuşeşte să se „dea” la tarabă, decît dacă vinde şi altceva în afară conţinutului său de bază.

Dacă ziarele se vînd pentru concursuri sau pentru cărţi, fotbalul se vinde pentru scandalurile din jurul sau. Scandalurile însă au un efect parşiv: te hrănesc intens doar pentru o scurtă perioadă de timp şi nu consolidează ceea ce oamenii de marketing spun că se cheamă „valoare de brand” şi „valoarea resurselor umane”.

Cu alte cuvinte, fotbalul românesc nu şi-a cîştigat nici un capital de încredere în rîndul pasionaţilor săi. E ca atunci cînd consumatorii recunosc cu uşurinţă un iaurt aflat pe raftul unui supermarket, de cînd au aflat că „specialistii” din fabrică scapă coji de seminţe în recipiente. Îl recunosc fără probleme, vorbesc despre el pe acasă, dar nu l-ar cumpăra nici bătuţi.

Arsenal se americanizeaza

By In Premier League

Vestea că Stan Kroenke a devenit acţionarul majoritar al lui Arsenal aduce mai multe întrebări decât răspunsuri. Stricăciunile Glazerilor sau ale cuplului Hicks & Gillett au întărit aprehensiunea englezilor faţă de patronii de peste ocean.

„Call me old-fashioned, but we don’t need his money and we don’t want his sort. Americans know absolutely sweet f**k all about our football” spunea în 2007 chairman-ul Peter Hill-Wood.

Între timp însă, Kroenke i-a câştigat încrederea prin devotamentul faţă de club. Deşi are suficiente afaceri cu care să-şi ocupe timpul, Kroenke zboară lunar la Londra pentru şedinţa consiliului de administraţie. După ce şi-a cerut scuze, Hill-Wood a admis că Kroenke e „actionarul absolut potrivit” pentru Arsenal.

Cine e Stan Kroenke?

Stan Kroenke e un om de afaceri american, cu o avere estimată la 3 miliarde de dolari. Cei care îl cunosc îi fac portretul unui tip inteligent, sclipitor în afaceri fără să fie lacom, fără să calce pe cadavre pentru a obţine ce vrea. I se spune Silent Stan, datorită discreţiei cu care îşi conduce afacerile.

Kroenke nu se pricepe neapărat la fotbal, dar se pricepe la sport. În America deţine echipă de baschet Denver Nuggets, cea de hochei Colorado Avalanche şi cea de fotbal, Colorado Rapids.

Ca să înţelegeţi ce fel de om e, o anecdotă spune că imediat după ce a cumpărat una din cele mai bune vii din California, a aruncat butoaie de cabernet-sauvignon în valoare de 2 milioane de dolari, pentru că n-ar fi avut calitatea care se aştepta de la respectivul brand.

Ce se va întâmpla acum?

Nu vă aşteptaţi la schimbări majore. Arsenal are deja un model sănătos de business iar Kroenke n-a venit să strice asta. De fapt, el deja era acţionarul cu cea mai mare influenţă, directorul executiv Ivan Gaizidis şi directorul comercial Tom Fox fiind recrutaţi din MLS, respectiv NBA, la recomandarea sa.

Kroenke e un patron care gândeşte pe termen lung, care nu se fereşte să investească în jucători dacă e nevoie. La Nuggets i-a adus pe Carmelo Anthony, Allen Iverson şi Chauncey Billups, ultimul recunoscând meritele patronului după finală din 2004, când a ieşit MVP:

I take a lot of pride in what has happened in Denver, but you don’t recruit the players we have without Mr Kroenke’s commitment. For us, it’s simple: Mr Kroenke is the MVP.

Fotbalistic, status-quo-ul va fi păstrat probabil. Wenger are în noul acţionar majoritar un aliat, Kroenke apreciind filozofia francezului, a cărui diplomă de economist îl recomandă pentru a se ocupa de club în perioada de tranziţie către noile regulamente fiscale.

Schimbările cele mai importante vor fi probabil de ordin comercial. Arsenal se va orienta mai agresiv decât până acum spre piaţa americană şi cea asiatică, după modelul lui Man United.

Una peste alta, e de ajuns să priveşti la Glazeri, la Abramovici sau la şeicul Mansour ca să înţelegi că Arsenal s-ar fi putut căpătui cu un proprietar mult mai inadecvat decât Stan Kroenke.

2010/2011 – etapa 32 – discutie deschisa

By In Premier League

Vă aştept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea etapei 32. Iarăşi avem o etapă cuminte, fără meciuri tari. Liverpool -€“ Man City e luni de la 22:00, dar cu Gerrard ratând tot sezonul, nu-i mai văd pe „cormorani” să tragă la locul 5, ultimul care duce în Europa.

Blackpool o primeşte pe Arsenal duminică de la 15:30. La conferinţa de presă, Ollie a fost simpatic ca de obicei:

I’ve just told the groundsman to dig up the pitch rather than mow it nice and flat. What’s he doing? It looks lovely.

Wenger le-a luat apărarea băieţilor lui, aceeaşi poliloghie despre tărie mentală, talent, „we have belief in our belief that we believe in our belief”, cum bine zicea Arseblog, dar a scăpat un porumbel care e probabil ultimul lucru pe care voiau să-l audă fanii „tunarilor”:

As long as you are second in the league, I am ready to sign for the next 20 years and stand up for that.”

Shanks avea altă părere:

If you are first you are first, If you are second you are nothing.

Garbage in, garbage out

By In Recomandari

Incă o halcă de inspirație:

Speaking of lines, here’s a good example of what I’m talking about: genetics. You have a mother and you have a father. You possess features from both of them, but the sum of you is bigger than their parts. You’re a remix of your mom and dad and all of your ancestors.

You don’t get to pick your family, but you can pick your teachers and you can pick your friends and you can pick the music you listen to and you can pick the books you read and you can pick the movies you see.

You are, in fact, a mashup of what you choose to let into your life. You are the sum of your influences. The German writer Goethe said, “We are shaped and fashioned by what we love.”

You’re only going to be as good as the stuff you surround yourself with.

My mom used to say to me, “Garbage in, garbage out.”

It used to drive me nuts. But now I know what she means.

Locuind într-o cloacă precum România, n-ai control asupra multor lucruri. N-ai control asupra maidanezilor, asupra şoselelor bubuite sau a mitocăniei din trafic. Dar ce citim ce ascultam şi ce vedem, asta numai noi controlăm.

De ce aş citi presa de sport când am Blizzardul? De ce aş asculta gunoaiele de pe radiourile comerciale când există Mumford and Sons? De ce m-aş uita la televizor când am blu-ray-ul cu Senna?

În aceeaşi notă, Nicolae Steinhardt spunea aşa:

Trebuie, trebuie neapărat, dacă vrem să nu ne pierdem iremediabil în deznădejde şi-n infinitudinea meschinăriilor şi josniciilor, să evadăm; sau mai bine zis, să nu evadăm, ci să aducem, să importăm, să introducem în viaţa noastră, în mediul nostru ceva curat şi plăcut. Căci primejdia molipsirii e mare şi continuă. Nu-I de ajuns a ne păstra pe noi cât mai curaţi, mai neprinşi în hora abjectă. Infamia celor din jur și pe noi ne întinează. Mâinile noastre, ale tuturor, vorba lui Sartre, se murdăresc. Linii drepte întru-un univers curb nu se pot trage. Morala individuală nu poate fi desăvârşită dacă a individului nu e cel puţin medie. Cedările, infidelităţile, ticăloşiile celorlalţi poluează aerul pe care-l respirăm și pe noi ne degradează, ne fac de ocară.