Lotul largit al Angliei pentru Cupa Mondiala

Capello a anunţat azi lotul provizoriu de 30 de jucători pentru Africa de Sud, din care urmează să fie aleşi cei 23 care vor fi în avion, după meciurile amicale cu Mexic şi Japonia. Surprinde uşor prezenţa lui Carra, pe care am anticipat-o totuşi vineri, a lui Scott Parker, a lui Bent în dauna lui Bobby Zamora, a lui Joe Cole care nu mai fusese chemat din septembrie 2008, şi a doi jucători aflaţi la prima convocare: Adam Johnson şi Michael Dawson.

Printre candidaţii despre care presa a vorbit şi nu se află pe listă sunt: Phil Jagielka, Gary Neville, Stewart Downing, Gabriel Agbonlahor, Ashley Young and Carlton Cole.

Portari: Joe Hart, David James, Robert Green.

Fundaşi: Leighton Baines, Jamie Carragher, Ashley Cole, Michael Dawson, Rio Ferdinand, Glen Johnson, Ledley King, John Terry, Matthew Upson, Stephen Warnock.

Mijlocaşi: Gareth Barry, Michael Carrick, Joe Cole, Steven Gerrard, Tom Huddlestone, Adam Johnson, Frank Lampard, Aaron Lennon, James Milner, Scott Parker, Theo Walcott, Shaun Wright-Phillips.

Atacanţi: Darren Bent, Peter Crouch, Jermain Defoe, Emile Heskey, Wayne Rooney.

Cealaltă poveste care a aprins presa britanică azi e implicarea lui Capello într-un joc de fantasy foobtall online. Capello urma să acorde un punctaj inclusiv propriilor jucători, la doar două ore după terminarea meciului. Cum ar fi fost să-l vedem pe Rooney ratând un penalty decisiv doar ca să fie pedepsit de italian imediat după meci cu un punctaj jenant? O gafă de PR aproape neverosimilă din partea lui Capello, foarte atent până acum la acest capitol, care evident a fost obligat de FA să îşi amâne participarea la acest proiect până după Mondial.

Chelsea o demoleaza pe Wigan si ia titlul în Anglia

Ce scump a plătit Wigan pentru tupeul de a-i încurca pe campioni în septembrie! Chelsea a încheiat sezonul cu o demonstraţie emfatică de fotbal-şampanie, Moët-ul şi golurile curgând în valuri aseară în vestul Londrei. „Albaștrii” au terminat doar cu un punct în faţa lui United dar statisticile nu lasă loc de cârcoteală: a câştigat echipa care a păstrat cele mai multe clean sheet-uri, care a stabilit recordul Premier League de goluri marcate într-un sezon şi care a dat golgheterul campionatului, Didier Drogba, cu 29 de goluri.

După ce i s-a refuzat executarea primului penalty, ivorianul s-a supărat pe Lampard ca un nepot căruia bunicul nu vrea să-i cumpere jucăria preferată, dar avea să recunoască după meci că a greşit. Oricum Drogba a reuşit un hat-trick în ultima jumătate de oră a sezonului, cu care i-a luat faţa lui Rooney în clasamentul golgheterilor, având totodată 7 assist-uri în plus faţă de rivalul său. O performanţă remarcabilă în condiţiile în care a lipsit o lună întreagă în mijlocul sezonului.

The king is dead, long live the king! Ancelotti câştigă titlul la primul său sezon în Anglia, la fel ca Mourinho, şi dizolvă încet amintirea portughezului, de la plecarea căruia părea să nu îi mai iasă nimic lui Chelsea. Dar mandatul lui Ancelotti e în multe feluri antiteza regimului lui Mourinho. În timp ce The Special One era un furnizor permanent de citate pentru presă, Carletto gestionează cu multă discreţie această relaţie, preferând adesea să se retragă în cabinetul său pentru un pahar de vin roşu după meciuri.

Tactic, avem iarăşi două viziuni antagonice. Dacă Mourinho a instituit ceea ce englezii numesc „cut-throat mentality”, care pornea de la o disciplină tactică militară şi o organizare defensivă perfectă, Ancelotti a introdus o specie nouă de fotbal pe Stamford Bridge, mai creativ si mai fluid, care a dus la 103 goluri, faţă de 72 în sezoanele în care Mourinho a luat titlul.

Ancelotti are marele merit de a fi inspirat echipei calmul şi încrederea sa, în momente în care sezonul ar fi putut foarte uşor să se destrame: în timpul Cupei Africii, după telenovela cu Terry, şi mai ales după eşecul cu Inter şi remiza cu Blackburn, care a fost probabil punctul cheie al sezonului. Pe lângă asta, italianul a reuşit să-l ţină pe Drogba fericit, a corectat neglijenţele defensive lăsate de Scolari, şi a dat mijlocului mai multă creativitate, exploatând mai bine talentul lui Malouda decât predecesorii săi. Dacă ne gândim şi că Chelsea joacă din decembrie fără cel mai influent jucător al său, Essien, atunci înţelegem cât de grea a fost misiunea lui Ancelotti.

Italianul mărturiseşte în autobiografia sa că atunci când a venit la Chelsea, Abramovic i-a cerut mai mult decât trofee, i-a cerut să-i dea echipei o identitate. Visul rusului de a avea o „Barcelona în tricouri albastre” e departe de a fi împlinit, dar prin aducerea lui Carletto, temelia e acolo. Lipseşte acea calitate pe care Barçei i-o dau jucătorii crescuţi în academia La Masia, dar vine din urma acea echipa teribila de tineret, de care aminteam și săptămâna trecută, care a câștigat FA Youth Cup după o finală cu Villa. Ne așteaptă un sezon crâncen, asta-i clar!

Acum 20 de ani

Una din cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit despre fotbal, All Played Out a lui Pete Davies, va fi ecranizată ca documentar. Cartea reuşeşte să prindă spiritul Mondialului din ‘€™90, când Anglia, sfâşiată de tragediile din fotbal, ajungea în semifinale against all odds, doar ca să piardă la penalty-uri cu RFG. Filmul va rula în cinematografele din Anglia pentru o singură zi, marţi, dar dacă avem noroc poate apare şi un DVD:

P.S. Dacă vă era dor…

Lotul Angliei pentru Africa de Sud – o analiza

Capello va anunţa marţi lotul provizoriu de 30 de jucători pentru Africa de Sud, care va fi cioplit la 23 pe 1 iunie. În ultimul număr din FourFourTwo, italianul spunea că regulă de aur când face lotul e doi-doi-doi, adică câte dubluri pe fiecare post plus cei trei portari, aşa că asta e structura pe care contez şi eu.

Portari

De la retragerea lui Seaman în 2002, Anglia n-a mai avut un portar pe care să se poată bază. Chiar şi aşa, ăsta e singurul departament unde nu sunt semne de întrebare. Capello va apela la Rob Green de la West Ham, Joe Hart de la Birmingham şi David James de la Pompey.

Dacă ar fi să-i judecăm după sezonul pe care l-au avut, Hart ar avea prioritate. La 22 de ani însă, multă lume îl vede încă necopt pentru o competiţie de o asemenea intensitate, not the finished article, cum zic englezii. Capello va începe probabil cu diavolul pe care-l cunoaşte, şi ăla e Jamo.

Fundaşi

În dreapta liniei de apărare, Capello aproape că nu are de ales, Glen Johnson e titular incontestabil. Un fundaş dreapta croit după tradiţia braziliană, excelent în jumătatea adversă, naiv în cea proprie. Or la un Mondial eşti pedepsit mult mai abitir pentru astfel de hibe decât într-un meci cu Stoke. Variantele sunt îngrijorătoare, Wes Brown care vine după o fractură la metatarsiene sau chiar Gary Neville.

În stânga Ashley Cole e apt dar are nevoie să adune minute. Pentru celălalt loc rămas se bat Leighton Baines de la Everton şi Stephen Warnockde la Villa. Baines e probabil favoritul lui Capello, ţinând cont că a început titular cu Egiptul în februarie. Ambii sunt fundași de bandă competenţi atât defensiv cât şi ofensiv. Avantajul lui Baines ar fi că execută excelent cornerele şi loviturile libere.

Mai departe lucrurile se complică rău de tot. La începutul sezonului, perechea Rio Ferdinand -€“ Terry părea una din cele mai solide din fotbalul mondial. De atunci, Rio a jucat în doar 11 meciuri de campionat din cauza problemelor la spate, în timp ce telenovela Terry -€“ Wayne Bridge e bine-cunoscută.

Aventura cu mama copilului lui Bridge l-a costat pe Mr. Chelsea banderola de căpitan şi din acel moment Terry a fost vădit afectat de oprobiul tabloid la care a fost supus. Alan Hansen spunea la MOTD că Terry a început să stea cam mult pe jos, asta pe lângă problemele pe care le are cu adversarii rapizi. Astea fiind spuse, Rio şi Terry rămân cuplul de fundaşi centrali cu care Anglia va ataca Mondialul.

Pentru celelalte două locuri din lotul care va pleca în Africa de Sud, e bătaie mare. Matt Upson de la West Ham pare să fie favoritul lui Capello, dar a dezamăgit la ultimul amical pe Wembley. După talent şi îndemânare, Ledley King ar fi probabil titular, dar îţi permiţi să iei în avion un fundaş central care după fiecare meci are genunchiul cât un grapefruit? Sfidând medicina şi simţul comun, King a jucat două meciuri în patru zile săptămâna asta, excelând în amadoua şi demonstrând că se poate conta pe el. De menţionat şi că a jucat mai multe meciuri ca Rio sezonul ăsta.

Colegul sau din defensiva lui Spurs, Michael Dawson pare să călărească un val de simpatie după ce a fost impecabil tot sezonul. Outsideri sunt Joleon Lescott, care după ce că a făcut un sezon slab, a fost şi mai mult accidentat în ultima vreme, şi Phil Jagielka, care vine după 9 luni de pauză.

Here comes the best part: Guardian-ul anunţă că Jamie Carragher ar fi fost convins de Capello să revină la naţională. Carra îşi anunţase retragerea în 2007, pe motiv că n-a primit destule şanse, dar iată că accidentările din defensivă l-au făcut să-şi schimbe poziţia.

Mijlocaşi

Dacă e o zonă care a aprins spiritele în ultimii ani, aia e mijlocul. Barry părea o certitudine ca închizător dar accidentarea la gleznă cu Spurs îl face indisponibil câteva săptămâni bune. Va lua Capello un jucător despre care ştie că va rata majoritatea antrenamentelor din perioadă de pregătire? Cred că nici Baldini nu ştie răspunsul.

Problema e că postul de mijlocaş defensiv e poate singurul în care Anglia nu suportă accidentări pentru că nu are acoperire. Carrick e înlocuitorul de serviciu, dar a avut un sezon oribil la United. Celelalte opţiuni sunt Hargreaves, care a lipsit de pe teren aproape doi ani, deci mă îndoiesc că l-ar lua Capello, şi Huddlestone, despre care se spune pe WHL că e cel mai bun păsător pe care l-au avut de la Hoddle încoace.

Gerrard a fost mutat în stânga de Capello, şi chiar dacă e la cel mai slab sezon de când joacă la Liverpool, nu cred că va fi lăsat pe bancă. Problema lui Stevie G pare să fie motivaţia, căci talentul e tot acolo. Nu se simte prea bine în stânga liniei mediene, dar e atât de bun încât dă randament oriunde îl pui. Întrebarea e cine-l dublează, Joe Cole sau Ashley Young? Cole a lipsit mai bine de jumătate de sezon dar are 50 de selecţii la naţională şi a fost deja la două Mondiale. Young e rapid şi centrează foarte bine, impresionând sezonul asta la Villa ca aripă stânga. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că Joe Cole va fi în avion.

În dreapta, Lennon a prins câte 20 de minute pe final de meci după accidentarea la gleznă şi, în mod normal, va fi titular. Viteza arzătoare a lui Theo Walcott îl impune că rezervă pe acest post, el demonstrând la Arsenal că dă cel mai bun randament ca impact-sub.

Cel mai stabil punct al rombului e Frank Lampard, care pare să fi atins vârful de formă în momentul potrivit pentru Anglia. Back-up va fi Milner, un mijlocaş de o calitate excepţională, care poate acoperi aproape orice post de la mijloc, deşi Capello a subliniat că ăsta nu e un criteriu pentru el, preferă specialişti pe fiecare poziție.

Atacanți

Întrebarea e dacă Capello va lua patru sau cinci atacanţi. Dacă vor fi patru, şi regula doi-doi-doi asta indică, discuţiile nu-ai au locul pentru că îi ştim deja: Rooney, Heskey, Defoe şi Crouch. Ştiţi povestea: statuia altruismului în fotbal, Heskey scoate la iveală calităţi în colegii săi şi îl complementează pe Rooney în feluri în care nici un alt vârf n-o face. Şi totuşi, a patra opţiune de atacant la Villa să fie omul care să ducă Anglia în semifinale?

Dacă va fi un al cincilea vârf el nu poate fi decât Bent sau Zamora. Bobby Z a impresionat în acest sezon pe Craven Cottage, şi după mine face ce face şi Heskey, doar că mai bine. Darren Bent ştie să între sub pielea apărărilor, dar nu are acele calităţi pe care Capello le caută în vârful care va sta alturi de Rooney.

E rândul vostru. Pe cine luați, pe cine lăsați acasă?