VfB Stuttgart – Bayer Leverkusen 0-2

Pe scurt,  cu mare întârziere, câteva idei despre meciul de Bundesliga văzut recent.

Atmosferă plăcută
Am regăsit aceeași atmosferă în tribună ca în toamnă la Monchengladbach. Spectatori mulți, galerie solidă care a susținut echipă în ciuda înfrângerii. Familii întregi în tribune, neagresate fonic de către cei conectați la meci la alt nivel. Un spectacol care își merită prețul, asta e Bundesliga acum.
Vedeți și setul de poze cu prețurile aferente, un pic mai ridicate ca la Monchengladbach.
Maxim intră și ratează
Intrat în ultimul sfert al meciului ca să dea un impuls echipei locale, Maxim a avut trei ocazii în trei minute consecutive imediat după ce a intrat. Le-a ratat pe toate trei, dar măcar la două din ele a șutat pe poartă. Cred că cel mai mult îi lipsește forța. Păcat, fiindcă are o tehnică de lovire bună. Și cu un aport defensiv mai slab decât cei doi concurenți pe post (Didavi și, intr-o oarecare măsură, Kravets) e greu să prindă loc de titular. Nu-l văd rezistând nici în PL (au mai fost zvonuri că Swansea e interesată).
Julian Brand iese în evidență
Venit să-I văd pe Bellarabi, Chicharito sau Çalhanoğlu de la Bayer, l-am descoperit pe Brand. A marcat, a pasat decisiv, a făcut ambele faze arând terenul. La 19 ani, iată încă un tânăr de mare viitor. Produc nemții pe bandă rulandă.

Cronica lui Bogdan C la Dortmund – Stuttgart

Acesta a fost debutul meu ca spectator pe un stadion din afară, așa că nu pot face comparații cu alte stadioane sau alte campionate.

Am ajuns în partea vestică a Germaniei pentru o scurtă vacanță cu ocazia weekendului prelungit de 1 decembrie – vizitat piețe de Crăciun din regiunea Rhein-Ruhr și vizionat un meci de-al Borussiei, cadou pentru o prietena de-a soției, fan înfocat BVB.

Cazare am ales în Dusseldorf și am găsit prin Airbnb, o casă foarte drăguță într-un cartier de case unde am avut inchiriat întreg etajul superior. Hotelurile, pentru un motiv necunoscut mie, în acel weekend erau foarte scumpe. Ca alternative de cazăre mai pot recomanda Wimdu.de (.com, .co.uk), clona de AirBnb (încă nu am folosit, dar am găsit alte apartamente față de Airbnb, unele chiar mai ieftine).

În privinta drumului eu am venit cu masina din Berlin (6h pe Autobahn) fără probleme. Tot ce pot spune în privința drumurilor este că, deși este un păienjeniș de autostrăzi acolo, toată regiunea aceasta (Rhein-Ruhr) este foarte aglomerată, mai ales în timpul săptămânii, iar dimineața sunt blocaje de 6-10 km (auzeam constant la radio, de parcă ar fi un lucru normal). Pentru cei din Romania, WizzAir zboară la Dortmund și Germanwings/Eurowings la Dusseldorf.

Am ajuns de dimineața în Dortmund (meciul începea la 15:30). Orașul nu este impresionant, este un oraș industrial într-o (fostă) regiune minieră. După un pic de plimbare pe străzile din centru, piața de Crăciun și un pit-stop la o cafenea, am considerat că e cazul să o luăm încet-încet spre stadion.

Grupurile de fani deja începeau să se adune, deși era încă devreme, se simțea în jur atmosfera de meci și că acesta este highlight-ul zilei pentru oraș. Am decis și noi să mergem mai devreme la stadion pentru că vroiam să dăm o tură prin Fanwelt (fan-shop) și știam că, după atacurile de la Paris și meciul amical al Germaniei anulat cu aproximativ o săptămâna înainte, măsurile de securitate vor fi mai stricte și intrarea se va face mai greu pe stadion. De altfel meciul Borussiei din weekendul precedent a început mai tarziu datorită acestui fapt – nu toți suporterii apucaseră să intre pe stadion. La stadion este ușor de ajuns, sunt semne la metrou către el, ca un adevarat landmark al orașului.

Ajunși la stadion, ne-am îndreptat spre fan-shop, dar nu am avut nicio șansă să intrăm, deoarece era foarte aglomerat. Cum nemților nu le place aglomerația, de obicei închid locul sau limitează intrarea (am pățit la un moment dat să stau la coadă la intrarea într-un supermarket). La fel au procedat și aici, o ușă o trasformaseră în ieșire și stewarzii nu te lăsau să intri și te trimiteau la cealalată “intrare”, iar pe la “intrare” alți stewarzi mai opreau oamenii din când în când pentru a se elibera in interior.

Așadar am renuntat la Fanwelt și am intrat pe stadion. Uzi după ce ne-a prins o repriză de ploaie torențială cât ne învârteam pe lânga stadion, am căutat băuturi calde. Cumpărarea de băutura și mâncare pe stadion se face prin achiziționarea unui card mai întâi, pe care îl încarci cu sume de 5E, 10E, 15E etc. Prețurile sunt undeva la 2-3EUR pentru băuturi (nu mai rețin exact), iar wurst nu am luat pentru ca nu sunt mare fan. Dar ca idee, prețurile nu mi s-au părut mult mai mari față de ce găsești la tonetele de pe stradă. Ce am gasit interesant de băut a fost un “Anheizer”, care eu l-aș traduce “încălzitor”, care era un vin slab alcoolizat de culoare gălbuie, semăna cu un suc de portocale, băutură care chiar și-a făcut efectul și m-a încălzit după atâta ploaie și vânt.

Meciul. Borussia venea după o înfrângere (destul de surprinzătoare) în campionat și una în Europa League, astfel că aveam speranțe de un meci bun, mai ales că Stuttgart nu o ducea prea bine. S-a cântat înainte de meci, “You’ll never walk alone”, din ce am înțeles galeria fiind înfrățită cu cea de la Liverpool (vă rog să mă corectați dacă greșesc). Așa cum speram, meciul a fost foarte bun, în ciuda ploii. Borussia a deschis scorul în minutul 3 și a stăpânit jocul de la un capăt la altul, în afară de vreo 10-15 min în perioada în care Stuttgart a înscris pentru 2-1 și părea ca forțează egalarea. De asemenea Borussia a mai înscris 2 goluri anulate pentru offside, unul dintre ele destul de la limită.

Atmosfera a fost foarte frumoasă, eu am stat într-un colț lângă peluza cu “die Wand”, așa că din când în când mai trăgeam un ochi și la mișcarile galeriei. Mă așteptam să am o vizibilitate mai proastă, dar meciul s-a vazut excelent din acel colț, în schimb nu aveam vizibilitate bună spre tribuna I din cauza acoperișului. Am văzut oameni cu copii, am avut pe lângă mine un copil de 5-6 ani care a cântat mare parte din meci și înca un cuplu cu un copil de maxim 1 an. N-am avut probleme cu suporterii, deși eram însoțit de 3 fete. Pe drum spre stadion un om pe la 40-50 de ani, amețit bine și cu o bere în mână, bănuiesc că ne-a întrebat (germana mea este la nivel începător) de unde venim (ne auzea vorbind altă limbă). L-am intrebat daca vorbește engleza, kein Englisch și acolo a murit încercarea de socializare.

La plecare am admirat din nou organizarea, cu stewarzi care blocau accesul în stația de metrou (care era de fapt o stație de tramvai) când peronul se umplea și alți stewarzi care blocau accessul în metrou (tramvai) când acesta se umplea.

În concluzie, o experienta bună și interesantă, păcat de vremea care speram să fie ceva mai buna (adica fără ploaie), atmosfera placuta, preturi rezonabile (btw Germania mi se pare una dintre cele mai ieftine țări vestice). Un ultim amănunt – biletul a costat 32 EUR.

Comparație amânată

Am tot cântărit comparația între Premier League și Bundesliga până când s-a ivit oportunitatea să îmi măresc eșantionul. Așa că voi reveni la primăvară după încă o dublă vizionare.
Găsisem patru criterii de comparație. Situația era cam egală. Vroiam să solicit ajutorul vostru pentru al cincilea, mai ales că simțeam o oarecare înclinare subiectivă. Să zicem că pe moment din punct de vedere rațional înclin spre Bundesliga, iar emoțional spre Premier League.
Toată situația mi-a adus aminte de una din secvențele mele preferate din The Big Lebowski (1998), filmul fraților Coen:

Where’s the money Lebowski?

It’s down there somewhere, let me take another look.

Comparatie: un meci de Bundesliga cu unul de PL (1)

Prea tarziul meu debut la vizionarea pe viu a unui meci în Bundesliga (Borussia Mönchengladbach – FC Ingolstadt 04) s-a produs în acest sfârșit de săptămâna. Telul meu este să fac o comparație cu Premier League – unde voi viziona (sper) Tottenham-West Ham peste două săptămani. E cel mai mic eșantion posibil, dar nu mă voi lasă descurajat în a trage niște concuzii subiective și particulare (dacă tot nu pot generaliza). Ar fost poate mai bine ca ordinea să fie inversată, dar așa s-a nimerit.
în Germania am fost la Dortmund pentru trei zile. Aș fi preferat un meci la acolo, dar nu am putut face rost de bilet în avans – Borussia Dortmund juca cu rivalii locali de la Schalke 04 și practic era imposibil de făcut rost de bilete. In schimb bilete pentru Gladbach s-au putut procura foarte ușor cu o lună înainte de meci (am preferat acest meci in dauna unuia la Leverkusen bazat pe sfatul primit pe Anglofil și nu am regretat). Am intrat pe pagina de internet a clubului și, fără să fie nevoie să mă înregistrez sau să devin membru, am putut cumpăra rapid un bilet in zona mea preferată – tribună, pe linia careului de 16m (poate un pic cam sus pe rândul 3 în inelul superior).
Am postat separat o galerie de fotografii incluzând călătoria și meciul. Calitatea lasă de dorit, mai ales cele făcute din autobuz, dar vă pot da o idee despre locurile prin care am trecut și stadion.
Cu un plan detaliat și două aplicații de transport pe telefonul mobil plec la 12.30 din hotel din Dortmund la gară să prin un tren de 12.46. Biletul de tren îl luasem cu o zi înainte. în gară văd deja suporteri în culorile lui Gladbach care făceau aceeași călătorie. Mă voi intersecta în cursul zilei și cu suporteri Koln sau Leverkusen care mergeau să-și vadă favoriții din orașe relative îndepărtate. Regiunea Rhin-Ruhr este una din cele mai mari aglomerări urbane ale Germaniei, orașele cu echipe in Bundesliga sunt foarte apropiate și transportul foarte bun. Iar berea bună ajută la deplasări în Germania.

Stau liniștit, convins că nimic nu se poate întâmpla. Si dintr-o data surpriză: rumoare între călători și unii încep să plece. Anunțul fiind făcut doar în germană nu pricep mare lucru (vocabularul meu are cam 200 de cuvinte, majoritatea legate de fotbal de pe vremea când urmăream asiduu rezumatele pe Sat1 la emisiunea Ran – dacă asta nu vă spune nimic va dați seamă ca a trecut ceva vreme). Ochesc un tânăr de încredere și aflu că trenul s-a anulat, după ce inițial era dat că având întârziere de 30 de minute. Sunt neîncrezător – în Germania nu se poate întâmpla așa ceva! Spre mirarea mea în cele trei zile petrecute acolo am mai dat de întârzieri de trenuri și am fost clătinat în convingerile mele despre transportul feroviar german. Dar omul meu de încredere mă ajută – putem lua un tren de viteză ICE fără să plătim supliment – anunț făcut imediat după cel cu anularea. Sunt tot neîncrezător, dar mă conformez pentru că și el ia același tren și mă hotărăsc să îl am în câmpul meu vizual dacă vine nașul ca să am pe cine da vina dacă îmi cere biletul suplimentar. Nașul e foarte relaxat, nici nu verifică, ajung cu bine la Dusseldorf unde prind legătură inițială desi si trenul ICE avea intărziere. O plăcere să vezi pe mobil în aplicațiile de transport itinerariile actualizate live și datele despre peroane (doar o data din 20 peronul nu a corespuns).
In Mönchengladbach aveam planul să o tai pe jos – Google zice 1 oră și 10 minute eu zic că pot 45 de minute. Dar văd că mulțimea se îndreaptă spre stația de autobuz unde clubul pune la dispoziție transport gratuit la stadion în flux continuu și îmi zic să încerc, poate ajung mai devreme. Deși e o mulțime serioasa și mai sunt 75 de minute, lumea nu se înghesuie și călătoresc lejer. Nu am o poziție prea bună la geam și fotografiile din autobuz au dublaj. Cam 75% au o bere în mână, dar nu văd pe nimeni beat. Majoritatea depun frumos sticlele goale când se dau jos, dar mai rămân si pe jos în autobuz. Totuși datorită traficului și străduțelor inguste fac tot 45 de minute. Găsesc amuzantă parcarea de biciclete și ma mir ce multa lume vine la stadion cu bicicleta. Aș fi vrut să fac o tură de stadion în exterior, dar renunț vazand cozile mari la intrare. Lumea e ordonată, nu se înghesuie și întru în 12 minute. Arunc o privire pe la chioșcuri și iată-mă la locul meu cu 15 minute inainte de start. Am planificat corect si asta ma relaxează.

Stadionul e frumos, atmosfera plăcută și se va popula destul de repede în cele 15 minute rămase, deși pare destul de gol acum. La intrarea echipelor în teren mă conectez la atmosferă, deși nu am fular să-l rotesc deasupra capului cum fac majoritatea când se intonează imnul clubului. Mă trezesc chiar cântând imnul, deși nu știu cuvintele. Nimeresc cam un cuvânt din 7 și mai bag și cuvinte din alte limbi (nota: data viitoare sa  salvez pe telefon versurile). Mă simt integrat.
Pe scurt despre meci: Borussia venea după 6 victorii în Bundesliga și un egal marți în în Champions League cu Juventus, care i-a scos din cursa pentru calificare în optimi. In acel meci au avut superioritate numerică 37 de minute, dar nu au putut-o valorifica. Efectele dezamăgirii s-au resimitit, echipa intrând greu în joc, legând prea puține pase și fiind dominată în prima repriza. De partea cealaltă, Ingolstad, o nou promovată, un fel de Watford german, s-a închis bine, a presat și a stat mai mult în terenul advers. Meciul a avut ritm, a fost plăcut, au fost ocazii, deși s-a terminat cu un scor alb. Mi-a lipsit golul, mai ales că în repriza a două Borussia a jucat mai bine și tare mi-ar fi plăcut să aud explozia la gol a celor 50 de mii de suporteri locali. Finalul a avut dramatism, după eliminarea căpitanului echipei Granit Xhaka în finalul meciului, gazdele au avut cele mai mari două ocazii ale partidei. Oftatul tribunelor a fost pe măsură ocaziilor și făcut cât un gol.

Câteva observații:

  • Pe o rază de 10m în jurul locului unde stăteam am văzut 3 familii care au venit la meci cu fete de 8-10 ani. E ceva optimist și plăcut să vezi că scăndarile tribunei fac părinții să se simtă confortabili să vina la meci cu copii
  • Cozile, la mâncare cel puțin, erau foarte eficiente. Am reușit să ajung în 5 minute să cumpăr în pauză și să nu pierd nici un minut din meci.
  • Pe ecranele de afișaj orice gol de pe alt stadion era anunțat cu un nechezat de cal (mascotă locală). Plus o grafică de 3-5 secunde cu un Tooooor după care era anunțat golul. Mă întreb dacă te poți obișnui după un timp să urmărești și faza și ecranul că să nu pierzi ceva din meciul la care ești. Pentru mine a fost greu.
  • Cartonașele galbene erau anunțate cu o reclamă desen animat care părea o reclamă la o firmă de salubritate. Dar mai ales de un sunet strident că atunci când creta scârțâie pe tablă. Si au fost destule galbene în meci
  • Spectatorii mi s-au părut cunoscători, răbdători și pasionați. Nu s-au auzit fluierături deși echipa nu înscria. Doar câteva fluierături normale la simulări ale oaspeților.
  • Nefiind implicat, au fost amuzante reacțiile tribunei la golurile din meciurile echipelor cu care Borussia se află în luptă directă în clasament. Mai ales că erau favorabile echipei gazdă, care nu a putut profita. Si e greu de descris reacția la cele patru goluri ale lui Bayern: un fel de oftat amar, combinat cu exasperare și cu ciudă.
  • Trei fumători aflati la o distanță de doua locuri in dreapta mea m-au cam afumat. Sper ca in curând sa se interzică fumatul in tribune (oamenii trăgeau serios).
  • In repriza a doua, nocturna si zborul norilor mă fac de cateva ori să uit de meci si sa admir privelistea de pe cer.

După meci totul decurge snur: autobuz, tren si la 7.30 sunt in hotel. O după masă si o deplasare normală pentru un suporter local, bănuiesc.

Revin cu concluzii după meciul de la Londra.