Chiricheș și regresul la medie

 Acest text este o colaborare între Filotas (în mai mare măsură) și Romulus N Filip

Putea Chiricheș să aibă mai mult succes în Premier League? Noi credem că da, în condițiile în care ar fi conștientizat câteva din aspectele enumerate în acest text și ar fi fost ajutat mai mult.

Saltul enorm de la Divizia Națională la Premier League

Chiricheș este un jucător talentat și a ieșit în evidența în România, ce-i drept un  mediu unde nu este foarte greu să faci asta. Dar talentul nu este suficient pentru traiectoria unui fotbalist, îți trebuie și alte calități personale care să te ajute în carieră. Multe dintre acestea fac parte din ceea ce Daniel Goleman numește coeficientul de inteligență emoțională, care te ajută să iei decizii corecte, să gândești rapid în matricea socială. În cazul lui, impresia de om tăcut, timid din față camerelor s-a tradus în teren printr-o abordare eratică și o înțelegere aproximativă a ceea ce are de făcut ca fundaș central în Premier League. Am avut prilejul să-l observ înaintea unui meci și în pauza unui meci din Premier League. Executa toate mișcările singur și nu a vorbit deloc cu ceilalți coechipieri. Toate atingerile de minge erau perfecte. Dar fotbalul este un joc colectiv și integrarea în grup este esențială.

Înțelegerea mediului din care a provenit

E mai mult o corelație decât o explicație, dar Chiricheș se înscrie perfect în media jucătorului român tipic care a evoluat în Anglia : în medie jucătorii români care au evoluat în Premier league au bifat 20 de meciuri și au  marcat 3 goluri. Chiriches a jucat un pic peste 20 de meciuri și a marcat 2 goluri (prin comparație Gică Popescu a marcat 3, Mutu 6, Moldovan 2, Raducioiu 2). În plus, valoarea jucătorilor români care au ajuns în acest campionat s-a diluat constant în timp, ajungând de la Gică Popescu și Ilie Dumitrescu la Chiricheș sau Gardoș, trecând prin Mutu care e cumva punctul de cotitura între generația de aur și degenerarea ulterioară din fotbalul românesc. Concluzia comodă: nu producem fotbaliști capabili să se adapteze la acest tip de competiție: foarte fizică, abruptă și intensă.

Punctele tari și integrarea în grup

Specialiștii Gallup vorbesc despre necesitate că fiecare individ să-și descopere punctele tari și apoi să se concentreze pe ele în loc să piardă timpul în a se concentra pe slăbiciuni și a încerca să le reducă. Punctele tari ale lui Chiricheș sunt tehnica și jocul  cu mingea la picior. Punctele slabe sunt înțelegerea jocului defensiv, jocul aerian și plasamentul. Premier League se bazează mai mult pe ultimele în detrimentul primelor. De la început, șansele sale de reușită erau mici, dar a ales să-și sacrifice cariera pentru mirajul care s-a dovedit a fi Londra. A făcut asta fără să încerce măcar să-și educe punctele tari: ieisirile sale din apărare, care i-au atras o aură de fotbalist tehnic și elegant, au fost timide, prost sincronizate și de multe ori prost executate (cu puține excepții).

Situația la Tottenham

Chiricheș a ajuns la un club cu probleme de organizare. Tottenham a trecut în ultimii ani printr-un lung proces haotic de schimbare de jucători si planuri tactice de la un sezon la altul și în timpul sezonului combinate cu o lipsă de rezultate pe măsura așteptărilor. O parte din explicația eșecului lui Chiriches se află deci și în cultura organizatorică în care a lucrat. Pentru un jucător relativ tânăr, neobișnuit cu cerințele de nivel înalt al unei ligi foarte competitive ca cea engleză, haosul din conducerea clubului nu avea cum să ajute. Povestea eșecului lui este și povestea eșecului altor jucători, mult mai bine cotați (Soldado, Paulinho și chiar Lamela).

Complementaritatea perechii de fundași centrali

Îmi revine în memorie perechea de fundași centrali clasică a Stelei, un model de complementaritate: Belodedici-Bumbescu. Adică un fundaș elegant care știa cu mingea și un jucător foarte bun în jocul aerian cu alunecări necruțătoare și precise. Cele mai bune meciuri le-a făcut Chiriches la Tottenham când a făcut pereche cu Dawson în centrul apărării. Adică cu un fundaș central solid, bun în jocul aerian. Din păcate Chiriches nu i-a prins nici pe Dawson, nici pe Kaboul în cele mai favorabile momente ale carierei. Primul era în declin din cauza vârstei, al doilea a fost măcinat de accidentări. N-a ajutat nici faptul că Villas Boas vroia să joace cu un sistem high line în defensivă.

Footballing brain

Deși a început promițător și a avut câteva evoluții apreciate, odată cu trecerea timpului erorile copilărești s-au înmulțit și lipsa de footballing brain s-a văzut în modul de multe ori haotic în care se apăra în multe faze. Footballing brain este poate un termen care poate păcăli, pentru că nu se referă neapărat la raționalitate ci mai mult la o inteligență instinctuala a fotbalistului, la acea dinamică geometrică care îl face să ia, sau să încerce să ia cele mai bune decizii și cele mai simple decizii în contextul de joc respectiv. Este un talent, care deși se poate șlefui și educa nu prea se poate transplanta 100%. Există însă fotbaliști mult mai bine cotați cu inteligență instinctuală limitată (Pedro, Fabregas, Balotelli, Sterling) și care totuși au reușit mult mai bine. Cele mai sugestive exemple sunt acest henț dintr-un meci în Europa League sau această pasă de gol.

Merită menționate și câteva faze care ne arată potențialul lui Chiricheș: