A wee club from Scotland
Numele lui Alex Ferguson se confundă acum cu Manchester United dar începutul de carieră din Scotia e remarcabil. Fergie a început să antreneze la East Stirlingshire, unde autoritatea lui a fost evidentă de la bun început. Bobby McCulley îşi aduce aminte:
He terrified us. I’d never been afraid of anyone before but he was such a frightening bastard from the start.
A luat-o apoi pe St. Mirren şi a dus-o din subsolul celei de-a treia divizii din Scotia până în prima ligă. Echipa cu care a promovat în ultimul său sezon avea o medie de vârstă de 19 ani. A ajuns la Aberdeen, alături de care a rupt duopolul cluburilor din Glasgow, luând trei titluri, patru cupe şi Cupa Cupelor, bătând pe Real Madrid în finală. Una dintre cele mai amuzante poveşti cu Fergie e din această perioadă, după un meci de verficare pierdut de Aberdeen în faţa rezervelor:
In his anger he kicked the laundry basket and these pants flew through the air and landed on another guy’s head like a hat. He didn’t move. Just sat there rigid. Fergie didn’t even notice until he had finished raging. Then he looked up at the boy and said, ‘And you can take those f*****g pants off your head. What the hell do you think you’re playing?’
Ta ra Fergie
Începutul mandatului lui Alex Ferguson la United e învăluit în mitologie. Manchester United, care fusese cel mai de succes club britanic de după Război alunecase acum în mediocritate în timp ce Liverpool domina campionatul intern şi Europa, până la tragedia de la Heysel. Datele le cunoaşteţi: Fergie a găsit pe penultimul loc o echipă a lui United care nu mai luase titlul de la aproape două decenii.
Însă acest unghi maschează un pic calitatea lui United din acea vreme. Man Utd era totuşi o echipă de cupă şi de top four, terminând constant în primele patru echipe din Anglia. În încercarea de a o reabilita pe Man Utd, Ferguson a avut la dispoziţie un buget pe măsura ambiţiei lui. După câteva veri cumpătate, Manchester United a spart puşculiţa în 1989, cumpărându-i pe Mike Phelan, Neil Webb, Gary Pallister, Paul Ince şi Danny Wallace cu £8m, o sumă astronomică pentru acele vremuri:
I certainly don’t regret for a moment asking Martin Edwards to go into the red to buy big in the summer. I said: “We have to go for broke, we have to show that we want to win the League, that we are not going to accept Liverpool’s dominance.
Trei puncte de cotitură
Acum, când elogiile nu se mai opresc, pare greu de crezut că s-a pus vreodată problema dacă Sir Alex Ferguson e suficient de bun pentru Manchester United. Dar asta s-a întâmplat nu o dată, ci de trei ori.
Prima dată a fost chiar după acea vară din 1989 în care Fegie şi-a pus chairman-ul să bage adânc mâna în buzunar. United a pierdut cu 5-1 derby-ul cu City, meci care rămâne cea mai mare umilinţă din cariera lui SAF. După încă o înfrângere cu Crystal Palace acasă un suporter a afişat celebrul banner pe care scria: Three years of excuses and it’s still crap. Ta ra Fergie! United a terminat sezonul pe locul 13 şi folcorul spune că viitorul lui Fergie a atârnat de rejucarea unui meci de Cupă cu Nottingham Forest. United a câştigat Cupa Angliei, ceea ce i-a dat timp lui SAF să-şi continue proiectul.
Al doilea moment dificil a fost în 1995, când după un campionat pierdut la mustaţă, Fergie i-a vândut pe Hughes, Ince şi Kanchelskis, fără să aducă pe nimeni în locul lor. Un important post de radio din Manchester a făcut un sondaj şi majoritatea copleşitoare a suporterilor au fost de părere că e mai bine ca Fergie să plece.
Al treilea moment de îndoială a fost sezonul 2005/06. Man Utd nu mai câştigase titlul de trei sezoane şi fusese eliminată încă din grupele Ligii. Liverpool era deţinătoarea trofeului, Arsenal avea să ajungă în finală în timp ce Chelsea defila în campionat în primele sezoane ale lui Mourinho. Fergie s-a certat cu Roy Keane, Glazerii tocmai cumpăraseră clubul iar fanii ajunseseră să-şi huiduie propria echipă. Bobby Robson a dezvăluit atunci că Fergie i-a spus că se gândeşte să se retragă la capătul sezonului.
The greatest
Întrebarea care nu poate fi ocolită la apusul carierei lui Alex Ferguson e dacă se retrage cel mai mare antrenor pe care l-a avut fotbalul. Dacă mă întrebaţi pe mine, aş zice că da.
Bob Paisley a câştigat Cupe ale Campionilor într-un timp mai scurt dar a moştenit o echipă mai bună de la Shankly. Şi te întrebi dacă ar fi putut să repete succesul sau cu altă echipă decât Liverpool. Clough a cucerit Europa cu două echipe unfashionable că Derby şi Nottingham Forest, dar totul s-a destrămat după ce nu l-a mai avut pe Taylor secund. Helenio Herrera are şi el două Cupe, dar n-o să ştim niciodată ce era în cafeaua pe care o serveau jucătorii marelui Inter.
Alex Ferguson a câştigat constant trofee timp de trei decenii şi asta e mai mult decât se poate spune despre cei de mai sus. Fergie a rezistat în elită adaptându-se şi ţinând pasul cu vremurile. A făcut-o pe Aberdeen mai bună decât Rangers şi Celtic, ceea ce părea imposibil, a făcut-o pe United mai bună decât Liverpool, ceea ce părea imposibil, şi rezistat în faţa asalturilor lui Wenger, Mourinho şi a şeicului Mansour. Aproape că nu putea să facă mai mult decât a făcut. Aproape.
Un caveat
Dacă e un cearcăn de îndoială în privinţa faptului că Fergie e cel mai mare, asta e pentru că te-ai fi aşteptat că scoţianul să lase o amprentă mai pregnantă în Europa.
Cum spunea COYS ieri, Fergie a luat de două ori Liga Campionilor: prima dată în prelungiri, a doua oară la penalty-uri. A pierdut destul de clar două finale în faţa Barcelonei, în timp ce partide precum cele cu Dortmund, Leverkusen, Porto, Bayern şi Real Madrid i-au alunecat printre degete. Una dintre aceste campanii ar fi trebuit să fie a treia Ligă câştiga de Man Utd în mandatul lui Fergie, şi scoţianul ar fi probabil primul care să recunoască asta. Iată ce spunea în 2007:
Although we maybe have painted a lovely picture of ourselves in terms of European nights – and we’ve had some fantastic nights at Old Trafford, and against Juventus, Barcelona, and all these great teams – we have only won the European Cup twice. I have this disappointment within my mind of United’s record in Europe. United will always produce great teams and great players but the record in Europe has got to be better.
(Doar oarecum) off-topic: Schaaf pleacă de la Werder, după 41 de ani petrecuţi acolo ca membru cotizant, fotbalist şi antrenor.
odata cu roux, ferguson si schaaf cred ca se termina epoca managerilor pe termen lung (sau aceasta nu a existat niciodata?)
Depinde de ce înţelege fiecare prin ”lung”. Wenger intră sigur în categoria celor amintiţi de tine, probabil şi Lucescu. Şi da, cred că n-a existat o astfel de epocă; asemenea cazuri au reprezentat mai degrabă excepţii de la regulă.
cand ziceam „lung” ma refeream la perioada petrecuta la un singur club. wenger intra aici, lucescu nu. adevarul e ca uitasem de wenger 🙂
Cred ca nu acel 1-5 de pe Maine Road din ’89 a fost cea mai mare umilinta a lui United sub AF, ci, mai degraba acel 1-6 pe Old Trafford sezonul trecut :o) din cand in cand mai joaca si City fotbal.
Ehei, cand l-am vazut eu prima oara pe AF, era un antrenor tanar cu fata rosie (Bacon Face – ii spun fanii galagiosi din Manchester), si se intampla prin anii ’80, la Pitesti (de acolo ma trag) in cupa UEFA: FC Arges v Aberdeen. Daca ar fi stiut cine o sa ajunga AF, ar fi trebuit sa dubleze pretul biletelor la meci .
Antrenor remarcabil, asta este sigur, pacat ca nu tocmai simpatico – daca nu esti fan United.
Pe cand si o “oda” lui Mancini ? :o)
Hah, funnily enough Fergie poveste in cartea lui de meciul de la Pitesti.
Strachan cica i-a raspuns impertinent dupa ce il criticase si lui Fergie i-a sarit mustarul si a dat din greseala cu pumnul intr-un ceainic de fier si era sa-si rupa mana. 🙂
nu cred ca am auzit in viata mea aberatii mai mari ca in seara asta, cine s a uitat pe Pro tv stie despre ce vb
Eu am mai auzit, tot pe ProTV, dar la meciurile Stelei.
A murit cineva dupa golul lui Ramsey de aseara: fotbalul.
Get a room.
WE KNOW WHAT WE ARE, WE KNOW WHAT WE ARE! CHAMPIONS OF EUROPE, WE KNOW WHAT WE ARE! Cat bulan sa ai la bara lui Lampard?! Ia un Algozone, filotas!
Super, Super, RAFA BENITEZ!
Da, adevărul e că s-a văzut clar amprenta unui antrenor priceput. E o nouă Chelsea, un nou stil. *sarcasm*
cred ca blestemul a fost rupt, dar am inteles ca angelina jolie nu mai are sani, cine stie cum actioneaza 🙂
Cam cat Dortmund cu Malaga. Chiar mai putin. Bine, astia din Anglia n-au scuza ca filosofia lor despre fotbal e asemanatoare cu a Barcei si mai ales n-au printipuri.
Un antrenor naşpa. Cum să câştigi Cupa UEFA cu asemenea antrenor? Dar oare cum o fi să te bucuri pentru câştigarea cupei urând antrenorul care ţi-a dus echipa acolo?
Mie mi-e milă de tine. Îţi înţeleg profunda suferinţă, dar deja o duci spre narcisism dacă ai ajuns să generalizezi la nivel planetar. Dacă Chelsea e oaia neagră a fotbalului, atunci tu eşti oaia neagră a suporterilor de fotbal. Hoţii strigă hoţii, tu eşti ăsta. Acuzi lumea că urăşte „cel mai frumos lucru de pe Pământ”, dar nu-mi amintesc să fi jubilat cineva pe aici când v-a dat Bayern cu terenul în cap. Eşti bolnav şi îmi asum ceea ce spun.
Don’t hate. Congratulate.
Visceral 100%, in direct la anglofil.ro. Urmeaza invitatii muzicali ai emisiunii, trupa Masque din Catalunya, cu piesa “Aspersores”.
Trebuie inramate sau ceva comentariile de genul asta. Esti pur si simplu prea amuzant.
E amuzant cum nimeni nu ratează ocazia de a încerca să ne ruineze bucuria. La fel de amuzant cum e faptul că Rafa a câştigat, în nici un sezon, la fel de multe trofee europene cu Chelsea câte a câştigat cu Liverpool în nu mai ştiu câte sezoane. Probabil a mai căpătat experienţă între timp 🙂
Dacă nişte comentarii îţi ruinează ţie bucuria, …
Mai degrabă o cam ruinezi singur. Rafa nu e bun, deşi a câştigat o cupă, RDM a fost bun anul trecut, anul ăsta îl consideri un nimeni.
Well, încurcate sunt căile.
1. Am scris că lumea ÎNCEARCĂ să ne ruineze bucuria. Asta nu înseamnă că vă şi iese. Sunt foarte bucuros acum, iar ostilitatea asta nu poate decât să mă încânte, mai ales când mă uit din partea cui vine.
2. Nu l-am considerat niciodată pe Di Matteo un antrenor mare, nu am zis că e vreun tactician desăvârşit. L-am respectat şi admirat anul trecut, ca şi în prezent, pentru că e „de-al nostru”. Şi m-am bucurat pentru că a avut şansa de a fi pe bancă la cel mai important moment din istoria acestui club. Dar atât. N-am zis că a făcut el echipa, n-am zis că e Houdini.
3. Di Matteo e un nimeni în antrenorat, în sensul că el nu reprezintă un standard sueprior de calitate atunci când vrei să scoţi în evidenţă pe altcineva. Di Matteo n-a construit nicio ecihpă, Di Matteo nu are palmares bogat, Di Matteo a fost doar omul potrivit la locul şi momentul potrivit. Mai are până să poată fi considerat cineva într-ale antrenoratului.
Îmi pare rău că nu înţelegi sau nu vrei să înţelegi sensul cuvintelor, dar eu n-am zis nimic din ce susţii tu.
Well done, Chelsea! Leave it to them to bring on the drama… Intr-un sezon la inceputul caruia s-au inscris in lupta pentru 7 trofee, l-au castigat pe al 8-lea, cu gol inscris in minutul 90, cu Rafa pe banca si cu Torres golgheter. Autobaza, neautobaza, that was highly entertaining.
Also, some spooky sh!t (nu stiu daca e common knowledge sau nu; eu in seara asta am aflat povestea): After the 1962 final Guttmann approached the Benfica board of directors and asked for a pay rise, but, despite the success he had brought the club, he was turned down. On leaving Benfica he allegedly cursed the club, declaring “Not in a hundred years from now will Benfica ever win a European Cup”. Despite being finalists on seven occasions – 1963, 1965, 1968, 1983, 1988, 1990 and 2013 – Benfica have never since won any European Championship.
Congrats. Serios vorbind nu ma deranjeaza defel c-ati castigat din mai multe motive:
1. Rafa v-a dat o palma. Nu-s fan Benitez dar sint convins ca mai multi fani sunt dezamagiti de faptul ca n-au ce sa mai comenteze decat cei care-s fericiti ptr cupa si locul 3. Mind you, si daca Spurs prind locul 4 o masa mare de fickle fans se vor sinucide ca nu mai au de comentat impotriva lui AVB:)
2. pretul jucatorilor Benficai nu mai sare in sus
3. aveti o supercupa cu probabil Bayern care se va stradui sa faca ce-a facut la testimonialul lui Cruyff:)
Hard to believe he’s not Scholes, he’s Carrick you know! Tocmai a fost desemnat jucatorul sezonului la United.
N-o să întorc şi obrazul celălalt, că nu-s aşa bun creştin, ci o să mai aduc nişte argumente prin care să demonstrez că palma dată de Benitez e una pur imaginară.
Omul a venit la Chelsea în condiţiile în care era în cursa pentru…wait for it…CINCI trofee: Premier League (la 3 puncte în spatele liderului), FA Cup, Carling Cup (eliminat de Swansea), Campionatul Mondial al Cluburilor(Chelsea surclasată în finală de Corinthians, parcă?!) şi Europa League. L-a câştigat pe ultimul, în condiţiile în care adversarii de care a dat au fost: Praga, Steaua, Kazan şi Basel. Aşa nume impresionante?
Îşi mai aminteşte cineva cum s-a prezentat Chelsea la, probabil, cel mai la îndemână trofeu, respectiv Campionatul Mondial al Cluburilor? Eu îmi amintesc.
Dacă deplângeţi contextul în care a fost numit Benitez la Chelsea, făcând trimitere la forma slabă a echipei şi inconstanţa acesteia, atunci întreb şi eu: poate cineva să spună că Benitez a inovat la Chelsea, a adus ceva nou, şi-a pus amprenta asupra jocului sau asupra a orice?! A fost Chelsea o echipă cu un joc spectaculos şi constant de la venirea lui Benitez?
Nu ştiu unde-i palma asta, fraţilor, că în cifre şi date palpabile sigur nu e. Singurul vostru argument e că a fost omul huiduit de fani şi, vezi doamne, d-aia i-a fost misiunea îngreunată, de parcă huiduielile şi mesajele fanilor s-au auzit numai când echipa a jucat slab.
Îi mulţumim pentru puţin lui Benitez. Pentru că a făcut ceea ce era banal să facă. A reuşit să scoată puţin (nu foarte puţin) din ce se putea scoate. Gracias, Rafa!
Golul lui Ivanovic, de o frumusete ireala. I could watch it all night and indeed I will.
Uffff, exact ce ziceam. Anumiti fani sunt mai mult dedicati infrangerilor decat jumatatii pline a pint-ului. Ca v-a batut Corinthians la limita (diferenta de un gol e umilinta si surclasare doar la gsp) se datoreaza managementului de a pregatit campionatul, nu celui ce abia a aterizat in club. Pui probabil prea mult pret pe ce zic armchairs supporterii din Anglia, bucura-te de moment si de faptul ca aveti momentan al 3-lea manager ca valoare in istoria voastra de succes atat de scurta. Singurii care au fost mai buni ca Rafa la Chelsea au fost Mourinho si Ancelotti.
Btw, aveti in istoria voastra recenta (ma rog, aici e truism, toata istoria voastra incepe in epoca plasmei si a lcd-ului:) un manager ce a facut 0-0 cu inul din cele mai abysmal Spurs conduse de unul din cei mai incompetenti manageri din lunga lista de useless-i ce au fost no.1 la noi. Asta dupa ce a avut la dispozitie o perioada de 3 ori msi lunga de acomodarw cu echipa decat a avut Benitez ptr Corinthians. Te las sa ghiceati numele lui. Hint: e portughez. Al doilea hint: managerul nostru era Santini:)
Sigur, acum adversarii au fost atât de slabi încât orice antrenor lua cupa. Chiar şi tu dacă ai fi fost pe bancă, rezultatul nu putea fi decât victoria. Cât despre cel mai slab meci al lui Chelsea, marea ta problemă nu e că a fost cel mai slab, ci că a pierdut cu Steaua, ceea ce un fan dinamovist nu poate accepta în ruptul capului.
Ok, deci pentru eşecurile din sezonul ăsta e totalmente vina celor care conduc clubul din birouri şi a fanilor. Pentru reuşite, în schimb, meritul îi aparţine exclusiv lui Benitez. Am înţeles, makes sense 🙂
Da, asta explică totul. Nu-mi place Benitez din cauză că-s dinamovist. Ce urmează să spuneţi? Că el nu e vărsător şi eu sunt?
Da, au fost nişte adversari foarte slabi. Numai echipe de mâna a doua şi a treia. Nu zic că nu e bine că am câştigat Europa League, dar nici nu e vreo mare performanţă sau vreun argument care să-l ajute prea mult pe Benitez.
Cosmin, spui ca a ratat titlul, dar stii multe echipe care sa fi schimbat antrenorul la mijlocul sezonului si sa fi luat titlul in Anglia?
Cred ca interimarii sunt adusi ca sa stabilizeze o echipa in declin, nu sa inoveze.
Rafa a facut putin doar daca ii stabileste asteptari absurde, pe care nimeni de fapt nu le avea cand a luat echipa.
Daca ti-as fi spus atunci ca o sa luati locul trei si Europa League, nu stiu daca m-ai fi crezut.
Interesant de urmarit cum va reusi Pardew sa-si mobilizeze jucatorii ptr. duminica, o gramada de bani sunt in joc ptr. el. Aparent, contractul semnat cu Ashley prevede ca poate fi demis doar cu un an compensatie daca termina in bottom5, tot contractul ramas (7 ani) altfel.
E mai greu sa ai un stil cand schimbi 4 antrenori intr-un an jumate.
NU ai voie sa te legi de mesia din setubal