Cupa Angliei – runda a cincea – discuție deschisă

Avem un weekend de cupă săptămâna asta dar nu vreau să vă mint: programul e destul de plictisitor. Au rămas în competiţie mai multe echipe din ligile inferioare decât din Premier League, dar cele din PL sunt din partea de sus a clasamentului, ceea ce face meciurile destul de one-sided.

Dacă e un weekend în care magia cupei s-ar putea să se rupă şi echipele mari să se califice în bloc, atunci ăsta e. Iată programul complet:

Luton – Milwall
MK Dons – Barnsley
Arsenal – Blackburn
Oldham – Everton
Chelsea – Brentford (rejucare) – câştigătoarea joacă cu Middlesbrough miercuri
Man City – Leeds
Huddersfield – Wigan
Man Utd – Reading

E loc totuşi şi de Premier League. Duminică de la 17:00 Liverpool o găzduieşte pe Swansea într-un meci în care fiecare echipă ar trebui să aibă 70% posesie. Nu vă aşteptaţi la prea multe goluri: Swansea n-a marcat în cinci din ultimele şase partide de Premier League, dar nici n-a primit gol de la Liverpool în ultimele trei partide.

Dacă apucaţi să vedeţi ceva din fotbalul englez weekendul ăsta, aştept gândurile, ranturile şi întrebările voastre.

Sursa foto: wonker.

Giant-killings în Cupa Angliei

  • Liverpool iese din competiţie după un 3-2 cu Oldham, echipă de liga a treia care a luat un singur punct în ultimele opt meciuri de campionat. Rodgers i-a dat lui Suarez banderola de căpitan şi a trimis un XI de categorie uşoară, un amestec de puşti şi jucători firavi, care au fost intimidaţi de o echipa britanică de modă veche, tare în tackling şi bună la cap. Urmează o săptămână grea pentru cormorani, cu Arsenal miercuri şi Man City duminică.
  • m-am întrebat de câteva ori sezonul cum de Rodgers nu-l preferă pe Coates lui Skrtel, ţinând cont că primul cade mai bine pe profilul fundaşului tehnic căutat de Rodgers. Răspunsul l-am aflat ieri. Coates nu numai că e greoi şi naiv din punct de vedere tactic, dar la 1.96m pe care-i are a pierdut majoritatea duelurilor la cap cu Matt Smith. La 22 de ani uruguayanul are timp să se acomodeze cu jocul din Insulă dar deocamdată nu e nicicum the finished article.

[cleeng_content id=”528771659″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Premier League-ul n-a văzut de mult un fundaş stânga mai lent şi iresponsabil decât Santos. Ok, nu te aştepţi de la o rezervă să rupă norii dar brazilianul e un pericol pentru echipă de fiecare dată când joacă. Driblează fără rost în propria treime şi uită să se mai întoarcă după ce urcă în atac. Mă uit la rezervele de fundaş stânga ale echipelor cu care Arsenal se bate pentru un loc de Liga Campionilor şi văd că Chelsea îl are pe Bertrand iar Spurs pe Naughton. La Arsenal dacă se rupe Gibbs trece Vermaelen în stânga pentru că Santos nu mai prinde meciuri decât în Cupă, unde o echipă de Championship dă două goluri de pe partea lui.

  • tot răul spre bine pentru Norwich şi QPR, a căror eliminare din Cupa e ruşinoasă dar sănătoasă în lupta pentru evitarea retrogradării. Jos pălăria în faţa pălărierilor lui Luton, o echipă de liga a cincea care a avut 4000 de fani în deplasarea pe Carrow Road. Fani care au avut privilegiul să-şi vadă echipa eliminând un adversar aflat cu 85 de locuri mai sus în ierarhia fotbalul englez. Din 1949 nu s-a mai întâmplat aşa ceva într-un stadiu atât de avansat al competiţiei.
  • dacă tabelul disciplinar nu era suficient, talpa pusă de Glenn Whelan pe glezna lui Javi Garcia vine să confirme reputaţia de cotonogari cinici a jucătorilor lui Stoke. Tony Pulis se plângea luna trecută despre anumite unfair preconceptions pe care arbitrii le au în privinţa echipei sale. Nu, tată! Nu-s idei preconcepute. Sunt impresii formate în timp în urma repetatelor leg-breakere din partea jucătorilor tăi. Howard Webb n-a dat nici măcar fault, în caz că vă întrebaţi.

  • acum câteva săptămâni până şi cei mai înţelegători suporteri ai lui Man United ar fi zis că a venit timpul că Giggs să agaţe ghetele în cui. Revenirea de formă a galezului a fost însă evidentă în meciul cu Fulham. Pasele perfect cântărite şi clarviziunea în joc au ajutat-o pe United să treacă la pas de Fulham. Giggs a marcat primul gol din penalty, semn că Rooney nu se va mai apropia în acest sezon de punctul cu var după ratarea cu West Ham.

[/cleeng_content]
Sursa foto: kevmann16

Runda a patra a Cupei Angliei – discuție deschisă

Azi şi mâine se joacă meciuri din runda a patra a Cupei Angliei. Nici un blockbuster în program dar câteva întâlniri decente.

De la 14:45 Man City joacă pe Britannia, terenul pe care a terminat 1-1 ultimele patru deplasări. De la 17:00 Arsenal joacă cu Brightonul lui Gus Poyet, care a eliminat-o pe Newcastle în runda anterioară.

De la 19:30 Berbatov se întoarce pe Old Trafford în tricoul lui Fulham. Interesante statisticile de ieri din The Times, care-l prezintă pe bulgar drept un flat track bully classic.

Duminică Leeds – Spurs e capul de afiş, în timp ce Chelsea şi Liverpool au deplasări mai uşoare, la Brentford respectiv Oldham.

Dacă mă iau după viscolul de afară și răceala din mine, cred că o sa le văd pe toate și mai rămâne loc și de finala la tenis.

Vă las cu o felie de pe cel mai bun soundtrack auzit în ultima vreme:

Sursa foto: footysphere.

Ce s-a întâmplat în Cupa Angliei?

  • a treia rundă a Cupei Angliei propune unele din cele mai dezechilibrate meciuri pe care poţi să le vezi în Insulă. Echipe de semi-profesionişti, zidari şi curieri în timpul zilei, întâlnesc echipe care-şi plătesc jucătorii cu zeci de mii de lire pe săptămână. Şi negreşit, în fiecare an, una din echipele minuscule face boacăna şi bate când n-avea nici un drept s-o facă. Asta e magia unei competiţii mai vechi decât automobilul.
  • anul ăsta s-a nimerit să fie Macclesfield – locul 11 în a cincea divizie din Anglia – care a bătut-o pe Cardiff, primul loc în Championship. Cu gândul mai mult la promovare, galezii au jucat cu rezervele, dar asta nu ia nimic din meritele gazdelor. Dubla lui Barnes-Homer din ultimele cinci minute o duce pe Macclesfield în runda a patra a Cupei pentru prima dată în istoria de 140 de ani a clubului.


[cleeng_content id=”360001946″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Demba Ba aproape a făcut hat-trick-ul la debutul pentru Chelsea, care a bătut cu 5-1 pe Southampton. Despre senegalez o să discutam zilele care vin. Mai notabil e golul lui Lampard, care devine al doilea marcator din istoria lui Chelsea. Orice atacant din lume ar fi măgulit cu randamentul lui Lamps, dar să dai atâtea goluri ca mijlocaș e absolut remarcabil.
  • la 34 de ani Lampard nu mai e motorul echipei, dar maturitatea şi inteligenţa lui dau echilibru pe gazon şi în vestiar. Ai crede că Chelsea se dă peste cap ca să-i prelungească contractul, dar impresarul lui a anunţat că Chelsea n-are nici o intenţie să-l păstreze dincolo de acest sezon. Nu-i vorbă, Lampard stă pe un salar colosal, dar nici măcar să nu-i propui o prelungire pe un contract redus e de-a dreptul meschin.
  • am văzut goluri mai frumoase sezonul ăsta, vreo două chiar weekendul ăsta, dar nici unul care să implice atâta acurateţe tehnică precum cel al lui Van Persie. Giggs lobează o pasă de 40 de metri spre olandez, care preia sublim cu stângul, îşi face mingea cu încă o atingere şi şutează cu dreptul la colţul lung. Take a bow, son!

  • Pantilimon s-a descurcat excelent în victoria lui City cu Watford, apărând la 1-0 o mingea grea a lui Forestieri, care scăpase singur.
  • Luis Suarez mai bifează un henţ în lungul lui cazier de trişor, iar logica liverpudliană a suporterilor care au dat iama la comentarii spune că majoritatea fotbaliştilor ar fi făcut la fel în locul lui. Poate că da, poate că nu, dar de când lăsăm majoritatea să dicteze ce e corect şi ce nu? Şi da, mai trişează şi alţii, dar nici unul cu frecvenţa cu care o face Suarez. Şi nici cu tupeul pe care l-a demonstrat pupându-şi mâna cu care a marcat golul.

  • după 2-2, Arsenal pleacă de pe Liberty Stadium cu ce avea nevoie mai puţin: o rejucare, care pică tocmai între meciul cu Man City şi cel cu Chelsea. Patru meciuri în 11 zile nu e cea mai plăcută perspectivă pentru o echipă care n-are energie pe gazon şi nici calitate pe bancă în momentul ăsta. Ianuarie e o lună complicată pentru Arsenal, nu doar din punctul de vedere al programului încărcat, ci şi al presiunii de a face transferuri care apasă pe Wenger.

[/cleeng_content]
Sursa foto: Richard.Fisher

2011/2012 – etapa 34 – discutie deschisa

O etapă mai degrabă anostă, salvată de semifinalele Cupei. Merseyside Derby azi de la 14:30 și Spurs – Chelsea mâine de la 20:00.

Vă las cu incă o bucată superbă de jurnalism sportiv, care cam tinde să devină obicei la Brian Phillips. The man’s a genius:

Maradona made a mess of his life after soccer in a way that suggested an authentic lost soul; the sheer violence of his explosion into slow-burn drug suicide and unbeautiful enormity implied a kind of honesty, broken though it might have been. Like all lost souls, he was trustworthy from a distance. Pele’s aftermath was the opposite. He kept it together, but in a way that seemed calculated and, when it wasn’t calculated, spiteful.

Paște fericit, prieteni!

Sursa foto: Flickr, RuaraidhG.