Europa League

Dacă vreţi să luaţi o pauză de la retorica “meciului unei generaţii”, luaţi-vă câteva minute pentru povestea plecării lui Mourinho de la Chelsea în 2007. Ce s-a întâmplat atunci poate fi și o lecție pentru Steaua:

‘In Jose’s first season everything was fine,’ said a Chelsea employee who suffered the Abramovich guillotine long before the Portuguese. ‘He came in, he won the title by miles, almost made the Champions League final, everyone was happy. But then it all began to go wrong. Peter Kenyon started thinking it was his genius as a chief executive that was important. Abramovich’s mates were telling him his money had done it and any half-decent coach would win the league with those resources. They forgot that the most important man at any club is the manager.‘

Relaţiile cu Abramovici s-au reparat în timp dar Mourinho se va gândi de două ori dacă să revină la Chelsea. Once bitten, twice shy.

Mai aproape de meciul de azi, Terry are o bilă albă pentru cartea pe care a ales-o ca să-şi umple timpul în zborul spre Bucuresti:

Sursa foto: The_Old_Grey_Wolf

De când sorţii au scos-o în calea Stelei, Chelsea nu mai e “trupa londoneză” sau campioana Europei în presa de la noi, ci adversara Stelei. Televiziunile îi ţin la curent pe suporterii stelisti cu ultimele rezultate ale albaştrilor, dar asta nu spune mare lucru despre nivelul lui Chelsea sau şansele Stelei. Lumea se întreabă cât de bine joacă Chelsea de fapt.

Meme Stoica a spionat-o împotriva lui Manchester City şi a tras concluzia că “o dăm cu Chelsea cu șanse”. Şanse nu foarte mari totuşi, dacă ne uităm peste cotele de la pariuri. Chelsea are, în medie, 1.17 la calificare, ceea ce s-ar traduce în 85% şanse de calificare. Oarecum normal, ţinând cont de bugete şi de valoarea loturilor.

E limpede că Mata şi Hazard au câteva clase peste Adi Popa sau Chipciu. Dar câteodată, contextul unei duble europene contează mai mult talentul din lot. Iată cinci argumente pentru care Chelsea e o echipă vulnerabilă.

1. Echipele din Anglia nu-şi bat capul cu Europa League

Dincolo de valoarea sau forma echipei, asta e de departe cel mai important factor. Europa League e o competiţie undeva între un turneu amical şi Cupa Ligii în ochii echipelor din Anglia. Nu le aduce nici bani, nici glorie aşa că nu prea îşi bat capul.

Chelsea e implicată într-o luptă la sânge pentru locul patru şi n-are un lot tocmai generos. Un program aglomerat pe final de sezon ar încurca-o mai mult decât ar ajuta-o. Nu degeaba Rafa Benitez insistă în interviuri pe faptul că prioritatea clubului e campionatul.

Nu e doar cazul lui Chelsea. În ultimele cinci sezoane ale competiţiei, echipele din Anglia n-au trecut decât o sigură dată de optimi – în sezonul 2009-10 când Liverpool a ajuns în semifinale şi Fulham în finală. În rest, rezultate aparent curioase precum eliminarea lui Man City de către Sporting sau Dinamo Kiev, sau a lui Liverpool de către Braga. De fapt nu e nimic curios. Ultimul lucru de care ai nevoie când te baţi la un loc de Liga Campionilor e să joci joia la minus cinci grade în Ucraina.
[cleeng_content id=”639857800″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

2. Chelsea e o echipă disfuncţională

Roberto di Matteo a fost dat afară în noiembrie după 0-3 cu Juventus. Încercând să potolească “pohta” patronului pentru un joc ofensiv estetic, Di Matteo a făcut-o pe Chelsea mai vulnerabilă din puncte de vedere defensiv. Când şi-a dat seama că echipa nu e nici cal nici măgar, patronul a apelat la Rafa Benitez, un tactician prudent înainte de toate.

Ajustând sistemul 4-2-3-1, Benitez a remediat principala problemă a lui Chelsea – spaţiul prea mare dintre fundaşii laterali şi extreme. Ashley Cole şi Ivanovic/Azpilicueta au urcat un pic mai sus, fapt compensat de retragerea mijlocaşilor defensivi. Această soluţie a creat însă o problemă şi mai mare decât cea pe care a rezolvat-o.

Chelsea e acum o echipa negativă, ruptă de la mijloc, compusă dintr-un bloc de şase jucători defensivi şi patru ofensivi. Progresia e greoaie şi previzibilă pentru că mijlocaşii defensivi ai lui Chelsea nu au nici abilitatea lui Jack Wilshere de a căra mingea şi nici precizia paselor lui Moussa Dembele.

3. Torres e singurul atacant cu drept de joc

Celălalt lucru care-l recomandă pe Rafa Benitez era faptul că-l cunoştea cel mai bine pe Torres şi ar fi fost omul potrivit ca să-l reabiliteze. După un început încurajator, Torres traversează una din acele perioade în care nu se lipeşte de gol. Antrenorul spune că e mulțumit de efortul, demarcările lui şi mingile respinse la cornere, dar fapt e că Torres e un atacant care a dat un gol în ultimele 17 ore de fotbal.

4. Trei jucători vulnerabili

Unul e David Luiz, care nu-şi găseşte locul nici în apărare nici la mijloc. Prea aventuros pentru a fi un apărător central solid, prea indisciplinat tactic pentru a juca în faţa defensivei. Al doilea e Ramires, care munceşte mai mult decât oricine din echipă, dar din care mingea sare câteodată că din colţul mesei. Ambii pot să piardă mingea când sunt puşi sub presiune.

Al treilea, şi aici o să va miraţi, e Juan Mata. Spaniolul a fost cel mai bun om al lui Chelsea în acest sezon, dar a părut extenuat în dubla cu Praga şi deplasarea la City. Dacă e marcat atent şi hărţuit constant, spaniolul are tendinţa să dispară din meciuri.

5. Rafa Benitez e singur împotriva tuturor

Preluând-o pe Chelsea din mers, Rafa Benitez şi-a asumat o misiune imposibilă. Clubul a avut grijă ca el să ştie de la primul meci că e un job pe termen scurt. Acum nu mai e nici o îndoială că spaniolul va pleca în vară, dacă va rezista până atunci.

Fanii i-au fost ostili de la bun început, pentru trecutul liverpudlian, dar atmosfera de pe Stamford Bridge a devenit de-a dreptul toxică în ultimele săptămâni. Benitez a fost fluierat şi huiduit aprig de proprii fani la pauza meciului cu Sparta. Unii dintre suporterii de pe forumuri recunosc că ar vrea ca Chelsea să piardă doar ca să scape mai repede de antrenorul spaniol.

Nici în vestiar lucrurile nu stau mai bine. Presa din Anglia a scris despre o revoltă la antrenamentul de luni, o discuţie bărbătească între jucători şi antrenor, care şi-au adus reproşuri reciproce. Or, dacă e o lecţie de tras din mandatul lui Villas-Boas, e că la Chelsea influenţa jucătorilor e mult mai mare decât a antrenorului.

De la venirea lui Benitez, Chelsea a avut rezultate mult mai bune în deplasare decât pe teren propriu. Chiar dacă returul se joacă la Londra, atmosfera s-ar putea să fie mai apăsătoare pentru gazde decât pentru stelişti.[/cleeng_content]

Sursa foto: Tomofumi Kitano

Adi Popa a fost de departe cel mai bun jucător al nostru, poate chiar cel mai bun de pe teren. I-a năucit, l-a distrus pe fundaşul stînga al lor (n.r. – Blind). Cred că se internează la spital după meciul ăsta la ce i-a făcut. (Gigi Becali)