Fotbalul, ca mai toate sporturile, e un dans între îndemânare şi noroc. Nici una nici cealaltă nu pot fi măsurate cu precizie, ci doar dibuite empiric. Spunem despre echipe că bat cu bulan, sau pe merit, în funcţie de numărul de ocazii sau de bare dar n-avem un standard la care să le raportăm.
Sau mai bine zis, n-aveam înainte de revoluţia statistică. Datele tot mai detaliate disponibile pe scară largă ne ajută să evaluăm cât de bine a jucat şi cât noroc a avut o anumită echipa de-a lungul unui sezon. Asta se face prin două coordonate simple, împrumutate din hochei.
TSR = îndemânare
Total Shots Ratio reflectă abilitatea unei echipe de a controla mingea şi anticipează cel mai bine poziţia unei echipe la finalul sezonului. Cu cât şutezi mai mult și împiedici adversarul să facă același lucru, cu atât controlezi mai bine mingea. Cu cât controlezi mai bine mingea, cu atât termini mai sus în clasament.
TSR măsoară procentul șuturilor expediate din totalul șuturilor, expediate plus primite. Dacă o echipă a tras tot atâtea şuturi cât a primit TSR ei va fi 50%. În general, echipele care termină pe poziţii de Liga Campionilor au un TSR de peste 60%, iar cele care retrogradează un TSR de sub 40%. Restul sunt undeva între.
Că echipele bune trag mai mult la poartă decât adversarul, asta nu e tocmai o revelaţie. Revelaţia e legătura puternică dintre TSR şi poziţia în clasamentul final. Asta înseamnă că TSR reflectă cât de bine joacă o echipă.
PDO = noroc
Imaginaţi-vă că vedeţi căsuţa de meci a unei partide din prima etapă între Săgeata Năvodari şi Chindia Târgovişte. Săgeata a avut un şut, Chindia a avut şapte dar s-a terminat 1-1. Concluzia de bun simţ ar fi că Săgeata a cam avut noroc pentru că a beneficiat de o anomalie în favoarea ei. Săgeata n-o să dea gol cu fiecare şut de-a lungul unui campionat întreg, la fel cum Chindia n-o să termine campionatul fără nici un gol. Lucrurile se vor echilibra în timp.
De fapt, amândouă o să aibă nevoie cam de acelaşi număr de şuturi pe poartă pentru a crea un gol, indiferent că una va câştiga campionatul şi cealaltă va retrograda. Asta înseamnă că numărul de goluri marcate/primite raportat la şuturi nu ţine de îndemânare. Ţine de noroc, pentru că revine la aceeaşi valoare pe termen lung, indiferent că joci bine sau nu.
PDO combină procentul de goluri marcate din şuturi expediate pe poartă (Sh%) cu cel mingi apărate din şuturile adversarului pe poartă (Sv%). PDO = 1000 (Sh% + Sv%). Punând valorile în context, PDO-ul revine mereu la parametri între 980 şi 1020. Mai puţin de atât înseamnă curat ghinion, mai mult înseamnă că echipa a beneficiat de şansă.
Fotbalul care se joacă pe goluri
Dubla dintre Chelsea şi Barcelona din sezonul trecut e un exemplu perfect. S-a spus atunci că Chelsea s-a calificat cu noroc, în timp ce Barcelona a jucat mai bine, dar cum măsori asta? Cu ajutorul TSR şi PDO.
Tur-retur raportul suturilor a fost 36-11 în favoarea Barcelonei. Asta înseamnă un TSR de 76% pentru catalani şi 24% pentru londonezi. Chelsea a reuşit calificarea pentru că a marcat cu trei din cele patru şuturi pe poartă, faţă de Barcelona cu doar două din 12. Asta înseamnă un PDO 1583 pentru Chelsea şi 416 pentru Barcelona. Valorile sunt extreme din cauza sample-size-ului mic, dar chiar şi aşa ele reflectă faptul că Chelsea a fost echipa mai slabă dar a avut şansă.
Unii o să spună că nu mai contează, că fotbalul se joacă pe goluri! Dar ăsta e un fel obtuz de a privi lucrurile. E ca şi cum ai spune am câştigat pentru că am câştigat. Asta ştiu deja. Ce încerc să aflu e dacă o echipă a câştigat pe merit sau cu noroc.
Dacă a făcut-o cu noroc atunci n-are cum să reziste prea mult acolo sus. În anul în care a câştigat Liga, Chelsea a terminat pe locul şase într-un campionat în care fotbalul se joacă tot pe goluri. Ediţia următoare a Ligii a fost eliminată încă din grupe.
Norocul, spre deosebire de îndemânare, e nesustenabil pe termen lung. Jucând cum a făcut-o Chelsea poţi să câştigi un meci sau chiar Liga Campionilor dacă stele se aliniază cum trebuie. Tot ce ai nevoie e puţină îndemânare şi mult noroc. Ca să iei campionate şi să fii constant în semifinalele Ligii Campionilor ai nevoie de multă îndemânare şi puţin noroc, cum au Bayern, Barcelona sau Manchester United.
În următorul articol vom analiza cine a jucat bine şi cine a avut noroc până acum în Premier League. Până atunci iată un grafic cu TSR şi PDO din sezonul trecut, care pare sa cofirme treaba aia cu the harder I work the luckier I get:
Sursa foto: matsuyuki
Foarte tare Alex; ia sa ma uit eu si pe indicatorii astia cand mai bag la pariuri 🙂
Glumesc desigur; acu ai deschis cutia Pandorei, nu vom vorbi despre altceva decat despre Chelsea vs Barcelona. Eu primul:
Chelsea a avut bulanul suprem 🙂
Eu al doilea:
Ne pare rău, vreţi trofeul înapoi? 😀
N-avem nevoie pentru ca am ales un exemplu “extrem” in care echipa care a jucat mult mai prost a avut mult noroc.
Si intr-adevar PDO si TSR nu se aplica grozav in cupe, unde se joaca putine meciuri si valorile au nevoie de mult timp ca sa se regleze.
Dar pentru campionate sunt excelente. Spre ex e greu de apreciat din ochi daca United a avut mai mult noroc decat City pana acum, sau daca Chelsea a jucat mai bine decat Spurs.
Bine că le-ai ridicat-o la fileu fanilor Barcelonei :)) Mi-era dor de nişte contre, care văd că au şi început 😛
Altfel, postul ăsta îmi aduce aminte de ceea ce spunea odată Mourinho (scuze fanilor Barca 🙂 ): Câştigătoarea Ligii e decisă de episoade/momente, nu este neapărat cea mai bună echipă. Campionatul îl câştigă cea mai bună echipă 🙂
Da, exact despre asta-i vorba.
Contre n-ar avea de ce sa iasa. Cred ca si Cosmin isi da seama ca Chelsea n-a fost cea mai buna echipa din Europa sezonul trecut si a avut nevoie de sansa ca sa ia Liga.
Nu e nici un rautacism la adresa lui Chelsea, care au dat ce au avut mai bun si merita apreciati pentru asta. Nu e vina lor ca au avut noroc si nici n-au de ce sa le fie rusine.
true, in cupe poti vedea doar un traseu multi-anual, nu neaparat cel dintr-un an anume
Not really. Chelsea, Grecia si Inter au supra-performat in competitii pe care le-au castigat cu sansa dupa care au revenit la nivelul lor. Nu e nici un blestem, s-a intamplat ceva normal.
Arsenal n-a parcat nici un autobuz si e condamnata la o medicritate mai mare decat a lui Chelsea. Ajax la fel, Milanul la fel, Lyon la fel.
Pep stiu ca a spus de nu stiu cate ori ca Barca joaca cum joaca pentru ca asa isi maximizeaza sansele de castig. Exact acelasi lucru au facut si Chelsea si Inter doar ca in alt mod.
De fapt, a spus-o la conferinţa de presă de prezentare la Inter, atunci când toată lumea era disperată să-l întrebe dacă va lua Liga 🙂
Mă îndoiesc că va spune altceva, pentru că a repetat aceeaşi chestie şi în anul în care a făcut Tripla cu Inter, atunci când a fost întrebat ce e mai greu de câştigat dintre titlul în Serie A şi Liga Campionilor.
Sa te certi cu statisticile e in general o dovada de nebunie. Deci, zic, sa incerc oleaca.
Depinde ce inseamna 7 suturi la unii si 1 sut la altii. Sigur, 1 sut pe meci e extrem de putin, nici cele mai defensive echipe din istorie nu cred ca au castigat campionate cu o medie de 1 sut pe meci. Pe de alta parte daca ai marcat in minutul 3, cu singurul tau sut care a fost din careul mic, poate te-ai hotarat sa te aperi serios. Cu un plan foarte bun de joc i-ai facut pe adversari sa traga doar de la 25-30 de metri si ai luat gol dintr-un sut deviat in minutul 86. Cine-a avut noroc? Cine-a avut ghinion? Io daca as fi suporterul echipei care-a luat gol in minutul 86 dintr-un sut deviat as zice ca n-am avut noroc deloc.
Pe urma, e foarte discutabil ce hotarasc statisticile astea sa ia in consideratie. De multe ori vad dupa meci la echipa X 3 ocazii intr-o repriza in care mie mi s-a parut ca n-ar fi dat gol niciodata.
Nu prea inteleg chestia cu procentul de goluri date care ramane constant. Aici chiar as fi curios sa vad cum sunt facute statisticile alea. Ca atunci nu inteleg de ce au mai fost platiti jucatori ca Muller, Pippo, Jardel, genul ala despre care se spunea ca din juma de faza dadea doua goluri si mai scotea si-un corner (la Pippo a se citi penalty).
Si in final, as fi curios sa vad o statistica a ocaziilor/suturilro din finala “perfecta” din 2003 Milan – Juve.
M-am exprimat putin gresit. Suturile sunt in caseta meciului – Juve 2, Milan 6 – dar intrebarea e ce se considera ocazii din ele.
Nici una. A fost cea mai urâtă finală posibilă. Barca şi Steaua au jucat fotbal în ’86 faţă de cele două italiene cu trei titluri de Serie B împreună :)))))))
Ţi-am dat-o pe genunchi 😛
Of, noroc cu voi, ati avut cativa ani buni si acum o sa aveti gura mare decenii 😛
Inter nu mai câştigă titluri pentru că schimbă liniile. Nu foarte inteligent, e adevărat, dar o face. Se numeşte ciclu 🙂 Toate echipele au aşa ceva. Chiar şi Barca 😛
Eh, mie de exemplu imi pare ca a zis foarte bine ce a zis. Iar restul “fanilor Barcelona” care sar de arse in sus ar trebui ignorati. For the greater good…
Cred ca de la Mourinho citatul meu preferat e unul prin vara 2011 cand intrebat de trofee a raspuns (preluare din memorie) “Cel mai important trofeu pentru mine a fost Copa del Rey, pentru ca pe ala l-am castigat”.
Domnilor, bune-s la casa omului statisticile astea, dar retina zgiriata de Grecia, Inter si Chelsea in ce statistici este prinsa?
Sa le luam pe rand. Cum spuneam, PDO si TSR sunt concludente pe termen mai lung, +10 meciuri, nu in partide individuale unde e relativ usor de observat cine a a jucat mai bine si cine a avut noroc.
Exemplul tau e plauzibil, dar e imposibil sa se intample asta zece meciuri la rand, cu atat mai putin un campionat intreg.
La TSR se iau in considerare suturile, la PDO suturile pe poarta, desi poti sa variezi fara ca rezultatele sa se schimbe semnificativ.
Procentul de goluri ramane constant pe un sample size urias, gen zece sezoane. Dar chiar si asa variatiile sunt mici. Daca ai atacant buni si un portar smecher scoti un PDO de 1020-1040. Daca-i pe dos 940-960.
Ca sa dau un exemplu Stoke si Man City au avut nevoie sezonul asta de fix acelasi nr de suturi pe poarta ca sa dea un gol – 3.1, desi e clar ca Aguero si Dzeko sunt mai buni decat Crouch si Walters.
Diferenta e ca City a tras mult mai mult la poarta decat Stoke. Asta e partea de indemanare ofensiva.
Ce-mi place mie cel mai mult la statistici e ca arata tendinte, “odds are”-uri. E enervant cand unii sar cu contraexemple, pentru ca discutia e aceeasi de la fizica subatomica unde iarasi intervin probabilitatile. Nu poti prezice comportamentul unui electron anume. Nu poti prezice nici comportamentul unui grup de electroni. Dar cand vorbesti de populatii destul de mari poti spune cu precizie ca 54.3% vor face X, ceilalti Y etc. De cate ori vorbesti de statistici imi amintesti de chestii similare, si imi pare ca ai pozitia buna/neintruziva.
Marja de eroare face parte din statistica. Cum era? Doua deviatii standard acopera 95% din cazuri.
Amintirile mele sunt aproximative
da, si io zic ca Chelsea ar da titlul asta de bunavoie, in numeroase circumstante. vorba aia, nici nu prea l-au vrut si oricand poa’ sa mai ia altu’…
Aceeasi poveste cu Chelsea, care castiga titluri cu Terry, Lampard si Drogba in their prime si cu un antrenor stabil.
Acum au schimbat trei antrenori si jumatate de echipa intr-un an.
da, si asta face si chelsea. la fel de destept ca voi. sau ca noi acum cativa ani cand nu pierdeam niciun loc 7 🙂
Cu cat sample-size-ul e mai scurt cu atat norocul cantareste mai greu.
E ca la poker: daca cel mai bun jucator din lumea joaca cu un ageamiu, ageamiul poate sa-i ia bani lejer intr-o ora de joc. Intr-o zi intreaga deja e mai greu, iar intr-o saptamana de joc imposibil.
Statisticile se confirma daca au timp suficient s-o faca. In cupe pur si simplu n-au.
Foarte tare articolul, ignorantul de mine nu stia exact cu ce se mananca TSR si PDO astea 🙂
Cat despre campionat vs CL, eu ca fan Barca as da 3 campionate pe un CL pt ca e mult mai greu de castigat CL datorita rolului mai mare pe care il are sansa in stabilirea invingatoarei. Barcelona pierde in minutul 90 cu 3-2 la Sociedad dupa ce a condus cu 2-0. Nicio tragedie, diferenta de puncte acumulata pana in acel moment datorita jocului foarte bun face ca pozitia de lider sa nu fie pusa in pericol. Eh, dar pierzi cu 1-0 pe Stamford Bridge in tur, ai 2-0 in retur si cumva meciul se termina 2-2. Nu mai e ca in campionat, ai pierdut calificarea si automat si unul din obiectivele sezonului.
So I’ll take CL over La Liga anyday 🙂 Si cred ca majoritatea fanilor celorlalte echipe ar prefera acelasi lucru ca si mine.
Desigur ca nu poti face asta zeci de meciuri la rand, asta am spus si eu. Dar daca statistica asta e corecta, atunci e suficient sa tragi in disperare la poarta meci de meci. Daca am 25 de suturi din afara careului si Arsenal 5 din careu, pierd 3-0, se cheama ca am avut indemanare ofensiva mai buna? Mai precis, daca statistica asta e corecta, de ce se mai straduiesc antrenorii sa duca mingea in fata portii, ca in loc sa pierzi 3-4 sanse de sut ca sa ai o ocazie mare de gol, poate ar trebui sa le tragi de oriunde ar fi ele si sa astepti ca statistica sa-si faca treaba.
Doar ca intervine o vorba de-a lui Jordan, care zicea ca nu conteaza daca dai 35 de puncte pe meci, ci conteaza alea 3-4 cosuri din momentele decisive. Tradus in fotbal, statistica la finalul anului te poate pune acolo sus, dar pana la urma titlul depinde de multe ori de cateva goluri date in Fergie time.
Iti pare ca nu e prinsa?
Trebuie sa cauti putin, nu cred ca intelegi rolul si importanta unei statistici [nu vreau sa te ofensez deloc prin asta].
Mie imi pare ca desenul de mai sus e un predictor destul de precis pentru clasamentul final PL de sezonul trecut. Si nu trebuie uitat ca un esantion de 760 [380 de meciuri x 2 echipe] e considerat micut in statistica. Cu cat acesta e mai mare iti va prezice mai exact [a se citi cu o probabilitate mai mare] un rezultat. Daca iti da un rezultat cu o sansa de 97% acesta poate se coreleaza [trag mult de par analogia] cu sentimentul ca daca se juca de 100 de ori meciul X in care favorita clara nu a obtinut rezultatul in 97 din ele il obtinea. Asta pe forumuri ajunge de obicei un oftat de genul “e, daca mai jucam de 1000 de ori nici o data nu mai pierdeam”, dar astea sunt exagerari.
Pentru ceva light si fun cauta filmuletele lui Hans Rosling pe ted.com. Plecand de la anumiti indicatori trage concluzii care vei vedea ca sunt destul de bine corelate cu realitatea observabila.
http://www.ted.com/talks/hans_rosling_shows_the_best_stats_you_ve_ever_seen.html
“poate ar trebui sa le tragi de oriunde ar fi ele si sa astepti ca statistica sa-si faca treaba.”
Pai statistica e corecta pt felul normal de a juca, in care incerci sa ajungi in pozitii cat mai bune dar mai tragi si de la distanta. Din asta iese o medie care se cam respecta, bineinteles cu marje de eroare.
Daca iei separat suturile din afara careului vezi ca nu-s o modalitate buna de a marca. Adica ai nevoie de prea multe ca sa dai gol. Deci n-ar fi o strategie buna.
Vad ca nu a sarit nimeni de arse in sus asa ca e ok, nu trebuie sa ignori pe nimeni.
titlul e mult mai greu de cistigat intr-un campionat normal. eu as da oricind 5 ligi pe 2 titluri. all year every year. si vorbesc din prisma sustinatorului unei echipe care nu are nici o liga cistigata.
Apropo de faptul ca statisticile demonstreaza ca pe termen lung echipele mai bune au rezultate superioare celor care sunt “one hit wonders”, eu cred ca la un moment dat se intoarce roata pt orice echipa din lume. In sensul ca daca ai avut o gramada de noroc intr-un anumit sezon, peste cativa ani nu vei mai avea nicio farama de noroc si vei esua cand ti-e lumea mai draga sau invers.
Exemple sunt destule dar cel mai elocvent e Chelsea. In sezonul 2004-2005 ii elimina pe Barcelona cu un gol marcat in urma unui fault evident la portar pe care Colina nu l-a sanctionat. Apoi sezonul trecut toate adversarele lor din fazele eliminatorii au jucat mai bine decat londonezii si au avut mai multe ocazii. Insa cumva au reusit de fiecare data sa treaca mai departe pana au ajuns in finala unde a fost cireasa de pe tort, au batut-o pe Bayern la lovituri de departajare pe taram nemtesc dupa ce egalasera prin minutul 89 daca tin eu minte bine. Dar Chelsea merita un CL prin prisma sezoanelor precedente pt ca in 2008 au pierdut finala pt ca a alunecat Terry la penalty-ul decisiv, in 2009 au fost eliminati in semifinale dupa un gol marcat de Iniesta in minutul 93 la primul sut pe spatiul portii si parca si prin 2007 au fost eliminati de Liverpool prin semifinale cu un gol fantoma, o minge care nu a depasit de fapt linia portii. So fate balances everything :))
Pai “felul normal de a juca” e ceva foarte eterogen. Daca-ti amintesti de Otelul Galati de pe vremea lui Vali Stefan si Viorel Tanase si cum ii mai chema pe baietii aia, trageau de la distanta dublu (asta e o constatare ochiometrica) fata de orice echipa din campionat. Si n-o duceau rau.
Vreau doar sa spun ca mi se pare putin incomplet sa tragi linii dupa statistica asta, atat.
Cred ca fanii Manchester vad altfel lucrurile, totusi Arsenal nu a mai castigat campionatul de vreo 9-10 ani, normal ca fanii lor isi doresc un titlu foarte mult. Dar daca s-ar face un sondaj de genul asta eu sunt convins ca mai multi ar prefera CL decat titlul in PL.
heh, acu as fi multumit si cu un fa cup. dar de demult tin minte, mai ales din anii in care seria a era the place to be, ca titlul e mai sus decit champions league. si atunci, liga era chiar mai greu de cistigat, acu a devenit mai usor.
arsenal au ba, daca zeul fotbalului ar veni si as putea alege intre 5 ligi si 2 titluri in urmatorii 5 ani, as merge pe o liga si un titlu (sa avem si noi una, no). sigur, kronke m-ar putea face sa-mi schimb votu, is un om slab 🙂
lasind gluma, daca iau titlu inseamna ca am fost cel mai bun din tara respectiva. daca iau liga, inseamna doar ca am avut noroc, si in cel mai bun caz am fost second best dupa barca, normal.
Arsenal e singura echipa care a batut-o pe Barca in ultimii ani cu un stil pur ofensiv si fara autobaza asa ca bravo lor. Nu ca as avea ceva cu cei care parcheaza autobaza dar cred ca e ceva mai usor sa o bati pe Barca cu o aparare betonata decat sa o bati atacand-o.
Daca ai fost cel mai bun din tara respectiva nu cred ca te-ai supara daca ai castiga si CL, combinatia CL – campionat e clar cea mai satisfacatoare, Cupa e doar un bonus daca o reusesti si pe aia 😀
Pai asta-i ca nu e atat de eterogen pe cat pare ochiometric.
Am verificat pe whoscored: in PL cu exceptia lui West Ham, restul au intre 35 si 55% suturi din afara careului.
In Spania variaza intre 37% si 53%. In Germania intre 34% si 48%. Nici o echipa nu trage mult mai mult de la distanta decat celelalte.
Cum spunea si Mihai Martin, statisticile reflecta anumite tendinte, nu inseamna ca una sau doua exceptii invalideaza regula.
Wow, cand am vazut 37 comments la un articol abia aparut m-am gandit ca ori e vreun breaking news gen Messi a refuzat noul contract si a semnat cu Spurs, ori ca e ceva legat (direct sau indirect) de Barca…preferam sa fie Messi:))
Cred ca preferai ceva mai realistic, de exemplu: Leandro Damiao vazut in parcarea celor de la Spurs 😉
As adauga si eu o istorie de acest fel, dupa ce Liverpool a castigat cu sansa destul de mare (calificarea din grupe la mustata, semifinale si finala cu noroc) Champions in 2005, in schimb in 2007 cand dupa mine ar fi meritat mai degraba victoria dupa parcursul din Liga a cedat in finala de la Atena. Stiu ca spuneau si alti suporteri de-ai nostri ca finalele au avut rezultatul invers
Ştiu că Chelsea n-a fost cea mai bună echipă din Europa sezonul trecut, ştiu că Chelsea a avut şansă şi ştiu că aşa ceva nu o să se mai întâmple mult timp de acum înainte. Dar mi se pare nedrept să pui totul pe seama norocului. Mi se pare nedrept ca atunci când am şi eu un motiv de bucurie să vină x sau y să-mi reproşeze că „a fost noroc”, „a fost aşa”, „a fost altfel”.Tocmai de aia întrebarea „vreţi trofeul înapoi?!” mi se pare firească. Dacă nu aici,atunci unde vor unii să ajungă cu acuzele?