Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Talent irosit

By In Recomandari

Danny Taylor, scrie despre uriașul talent irosit al lui Michael Johnson, care era văzut drept un viitor căpitan al naționalei. Contraexemplul pe care-l dă e cel al lui Gary Neville:

Sharpe remembers Neville abandoning a night out after his team-mates suggested they went to a nightclub. “He said he didn’t like nightclubs. ‘Sorry,’ I said. ‘Run that past me again, Gary. You don’t like nightclubs? In nightclubs there’s beer, decent music, women, what exactly is there not to like?’ But he was insistent: ‘No, I don’t like nightclubs, they’re not my scene.’ And off he toddled.”

In subsolul articolului, poate cel mai bun comentariu pe care l-am citit anul ăsta.

Sursa foto: Flickr, My Alternative Photos.

Binili invinge

By In Recomandari

Juan Mata, în ultimul număr al revistei Champions, vorbind despre Torres:

Since I arrived, he has helped me with everything. He gave me his car, let me stay in his house – everything. I still don’t know how I can thank him for all he has done for me. That’s why I’m very happy when he plays at his best, because he deserves it. Good people deserve to be successful.

Și o știre care a făcut ieri înconjurul tabloidelor și care mi-a plăcut tocmai pentru că e ceva ce nu prea vezi în tabloide, cu atât mai puțin venind de la un fotbalist. Darren Bent, despre al treilea turneu final la care nu prinde lotul:

I read the Bible every day before I get up. You’ve got to have faith. Wherever I go I always take the Bible with me and put it beside my bed so it’s there for me to read it every day.

I’ve been through some hard times here at Villa and at Spurs and missing out on major tournaments with England too like this one. It has been difficult, but I’m a believer that good things come to those who wait. I believe if I am patient and I have faith then more good things will happen to me in my life and in my career.

I don’t get any stick for my faith in the dressing room and I think the lads realise it is a personal choice of mine and they respect that. A lot of footballers have now got tattoos with hands praying and stuff like that, which can be a bit cliched, but I have got my faith and it is important to me.

Un anglofil pe Emirates

By In Corespondente

Salut tuturor cititorilor acestui blog! Numele meu e Emanuel Ciorobitcă. Am 21 de ani și sunt din Piatra Neamț. Joc fotbal de la 11 ani și acum sunt la un nivel cam scăzut, liga 4 din Neamț. Mulți poate vă întrebați cum de am ajuns să scriu pe blogul lui Alex. În următoarele rânduri am să vă povestesc cum a fost posibil acest lucru.

Prin februarie am aflat din întâmplare de un concurs, Indesit Football Talents (sponsor al echipelor Arsenal Londra, AC Milan, PSG și Sahtior Donetsk). Premii care mai de care mai fabuloase, printre care cel mare, ocazia de a juca fotbal pe celebrul Emirates. Cam sceptic la început, mi-am zis că nu am ce să pierd. M-am înscris.

Prima etapă a constat în adunarea a cât mai multe voturi, probă de care am trecut. În cea de-a doua au fost 4 juriuri formate din câte 4 fotbaliști de la fiecare echipă de mai sus, pe care trebuia să-i convingi să te aleagă să le reprezinți echipa în turneul ce urma să aibă loc pe Emirates. Am reușit s-o fac și pe asta, am fost ales de cei de la PSG. Pe 8 mai am primit mailul cu biletele de avion și pe 14 mai trebuia să mă prezint la Londra. A fost ceva incredibil.

Cum am ajuns în Londra, am fost luat în primire de cei de la Indesit. Am fost condus la Royal Garden Hotel. La ora 19 a avut loc deschiderea. La ora 20 am luat cina alături de ceilalți 63 de jucători aduși din toate colțurile Europei(au fost formate 4 echipe a câte 16 jucători).

La ora 21.30 au fost prezentate echipele alături de antrenorii lor. Arsenal a fost condusă de Robert Pires

AC Milan de Daniele Massaro. Sahtior de Jean-Pierre Papin.

PSG a fost antrenata de Gianfranco Zola.

La ora 22 a avut loc sedinta fiecarei echipe in parte.

A doua zi a început din plin cu mic dejunul la 7. La ora 7.45 am fost conduși(fiecare echipă cu autocarul ei)spre stadionul Emirates. La ora 8.30 a fost organizată o ședință foto, după care am avut ocazia de a face cunoștință cu gazonul în primul antrenament.

La ora 12.30 a avut loc introducerea campionatului, dupa care de la ora 13.00 a inceput primul meci al zilei, Arsenal – Sahtior, care s-a terminat cu victoria echipei din Ucraina, 4-1.

A urmat meciul care dadea a doua finalsta. AC Milan a reusit sa ne invinga cu 4-0.

In finala mica am reusit sa invingem echipa ‘gazda’ cu 2-1, dupa ce am fost condusi cu 1-0.

A urmat finala mare, care a fost adjudecata de echipa condusa de Daniele Massaro, meci care s-a terminat 1-0. Apoi decernarea trofeelor si medaliilor.

La ora 19 am avut parte de un tur al stadionului.

La ora 20.30 am fost transferati spre restaurantul Hard Rock Cafe, unde am servit cina. La ora 23.00 am plecat spre hotel, după o zi, pe cât de aglomerată, pe atât de frumoasă.

În următoarea zi am servit micul dejun și am fost transferați spre aeroport.

Din păcate, nu prea am avut timp să vizităm orașul, dar pentru asta este tot timpul și faptul că am jucat pe Emirates pentru mine a fost de ajuns. Sper că v-a plăcut. Pentru mine a fost cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi vreodată și fiind un cititor fidel al blogului, am simțit nevoia să împărtășesc cu voi aceste trăiri. Vă mulțumesc de atenție. Numai bine tuturor anglofililor.

PS. Turneul a avut loc între datele 14-16 mai, iar pe 16 mai am împlinit 21 ani.

PPS. Mulțumesc pentru poze lui Bogdan Ciuclaru și lui Jonathan Lucas.

PPS. O poză pentru Coys. 🙂

Sink or swim

By In Jurnalism

Prieteni, acum un an pe vremea asta am făcut un pas înapoi. Între timp blogul a devenit mai mult al vostru decât al meu, așa că ar fi nedrept să nu vă întreb ce facem cu el mai departe.

Spuneam atunci că sunt două feluri de a face jurnalism sportiv: fie că angajat, fie pe cont propriu. La vremea aia ambele variante păreau înfundate așa că jurnalismul a devenit planul meu B.

Planul A era o mică afacere din care să pot să trăiesc decent, deși n-aveam nici banii cu care să încep și nici o idee clară despre ce vreau să fac.

Ce s-a schimbat? Între timp au venit banii și a venit și ideea a€“ o mică fermă de usturoi ecologic. Din iarnă încoace am citit despre ce înseamnă să cultivi usturoi, am văzut cea mai mare fermă din România, am căutat teren arabil în jurul Iașului. Ăsta e planul meu A în momentul ăsta.

Doar că mai e ceva care s-a schimbat de atunci. Și e legat de planul B. După multe încercări eșuate, pare să fi apărut un model sustenabil de paywall, cel propus de New York Times -€“ care se apropie de jumătate de milion de abonați plătitori. A mai apărut și un plugin prin care bloguri mai mici pot să implementeze același tip de paywall. Nu e mult, dar e ceva de care ne putem agăța.

Așa că înainte să mă apuc de usturoi, dacă e o șansă cât de mică să fac blogul ăsta să meargă, mi-ar face plăcere să încerc.

Credeți-mă, the odds are against us. Ceva asemănător, un blog pe bază de abonament, nu există în România. Nu există atât din cauza celor care scriu, cât și a celor care citesc. Să mă explic.

Nu există pentru că nimeni nu e fraier să scrie pe mărunțiș. Jurnaliștii au și ei rate, chirii, leasinguri. Eu, până una alta, n-am de nici unele așa că m-am întrebat cât de jos mi-aș putea coborî așteptările, pentru moftul de a face ce-mi place mai mult și am ajuns la 100 de euro pe lună.

Nu există și pentru că cititorului nu-i da mâna să plătească o știre care oricum e în toată presa. De plătit, plătești pentru acel conținut care e mai greu de găsit prin alte părți. E ceva ce, în momentele mele mai bune, sper că am reușit să fac, și dacă îmi dați șansa, sper să continui să fac.

Astea sunt lucrurile care țin de mine: să încerc să scriu cât mai bine, pe bani puțini, încât orice anglofil să-și permită să devină abonat. Dar de aici încolo depinde de voi. Statisticile, care spun că în medie un site pierde 90% din trafic cu introducerea unui paywall, le știu, și de asta sunt sceptic. Dacă vă pierd pe 90% dintre voi, blogul se va opri aici. Dacă jumătate dintre voi veți deveni abonați, we can build on that.

N-o mai lungesc. M-am gândit la un abonament lunar de 2 euro. Dacă se adună minim 50 de anglofili ar fi plăcerea și privilegiul meu să încerc să fac blogul asta cât de bun mă pricep să-l fac. Dacă nu, tragem obloanele și “€œne întoarcem în catacombe”.

Dați un semn la cometarii, o părere, un sfat, o înjurătură, numai să știu pe cine pot conta.

Sursa foto: Flickr, vectroportal.

Minte de fotbalist

By In Premier League

Probabil cel mai bun interviu al lui Rooney. Despre ce înseamnă sa ai cap în fotbal:

“What people don’t realize is that it’s obviously a physical game, but after the game, mentally, you’re tired as well. Your mind has been through so much. There’s so many decisions you have to make through your head. And then you’re trying to calculate other people’s decisions as well. It’s probably more mentally tiring than physically, to be honest.”