anglofil.ro

• United câştigă convingător pe Old Trafford contra lui QPR şi pare un nou început pe gustul lui van Gaal. Dar adversarul a fost cel puţin „abject”, după cum a spus şi Mark Lawrenson la MOTD. QPR a oferit spaţii destule aseară şi oameni ca Di Maria, Mata, Herrera sau Rooney nu aveau cum să nu profite. Pe de altă parte, defensiva lui United încă nu arată aşa cum trebuie şi sistemul cu trei fundaşi ar putea reveni pentru că van Gaal a spus că singurul motiv pentru care nu l-a folosit cu QPR a fost că erau prea mulţi accidentaţi. Pasa proastă a lui van Persie continuă şi nu pare să fie niciun motiv pentru care Falcao nu l-ar înlocui pe olandez etapa viitoare, în afară de relaţia lui cu van Gaal.
• „Brilliantly done by Jack Wilshere, that is a high-quality goal!”. Un gol superb înscris de Wilshere, Alexis într-o formă foarte bună a înscris şi el al treilea gol deja pentru Arsenal şi Welbeck a lovit bara cu un lob. Arsenal a jucat foarte bine ofensiv, dar defensiva a fost tot în derivă. Montreal şi Debuchy avansează haotic şi lasă benzile descoperite iar fazele fixe sunt aceeaşi veche problemă. Vestea proastă pentru Wenger e că Debuchy s-a accidentat şi coşmarurile cu infirmeria plină par să se întoarcă.
• Diego Costa a înscris şapte goluri în patru meciuri deja şi Stamford Bridge are un nou erou. Remy a înscris şi el la debut. În comparaţie cu trio-ul de anul trecut Torres-Ba-Eto’o, Costa-Remy-Drogba pare varianta câştigătoare. Chelsea are punctaj maxim după patru etape şi îşi confirmă statutul de favorită la titlu. Mourinho nu are voie să-l rateze.
• Aston Villa a învins pentru a doua oară în ultimii trei ani pe Anfield într-un meci în care Rodgers, deşi lipsea deja şi Sturridge, a crezut că e o idee bună să-l odihnească pe Sterling. Liverpool, deşi a dominat meciul, a avut un singur şut pe poartă. Balotelli, Lallana şi Markovic au jucat pentru prima oară împreună şi asta s-a văzut. Va fi esenţial felul în care Liverpool va face faţă unor perioade precum cele care urmează cu şapte meciuri în trei săptămâni, dar cert este că la prima rotaţie a lotului rezultatul nu a fost mulţumitor. De cealaltă parte, Aston Villa e pe locul doi cu 10 puncte (trei victorii şi un egal). Pare în sfârşit să fi venit vremea în care Lambert culege roadele.
• Pardew, sau Fraudew cum îi zic suporterii, are zilele numărate la Newcastle după ce Southampton a făcut ce a vrut pe teren cu echipa de pe Tyneside. Newcastle are mari probleme în apărare, acolo unde Williamson pare mai degrabă un fundaş potrivit pentru Sunday League iar Coloccini la 32 de ani nu pare să mai aibă chef de fotbal. Cu toate astea, s-a cumpărat masiv pentru departamentul ofensiv, jucători ca Riviere sau Cabella, în timp ce în apărare au plecat Debuchy şi Mbiwa. Doar faptul că ar trebui să primească despagubiri pentru restul contractului de la Mike Ashley îl mai ţine pe Pardew în funcţie. De cealaltă parte, Southampton merge foarte bine având în vedere toate plecările din vară, jucatori ca Tadic sau Graziano Pelle s-au integrat repede în echipă şi Koeman n-are cum să nu fie mulţumit cu începutul de sezon.

Primul meci al etapei e şi derby-ul acestei runde. Astăzi de la 14:45 Manchester City se deplasează pe Emirates pentru a o întâlni pe Arsenal în direct pe Eurosport. În supercupă Arsenal a învins lejer cu 3-0, dar luna august pare foarte departe. Ambele echipe vin după meciuri mai puţin convingătoare: City a pierdut acasă cu Stoke iar Arsenal a reuşit doar un egal la Leicester. Welbeck va fi cel puţin pe bancă la Arsenal după ce a înscris o dublă contra Elveţiei în calificările pentru Euro. De la tunari lipsesc în continuare Walcott şi Giroud, iar de la City Jovetic şi Fernando.

Singurele echipe cu maximum de puncte se întâlnesc tot sâmbătă de la 17:00 pe Stamford Bridge. Chelsea – Swansea e în direct pe Eurosport. Garry Monk are un început de sezon de vis la Swansea după ce a învins United în prima etapă chiar pe Old Trafford pentru că apoi să urmeze victorii lejere cu Burnley şi Leicester. Chelsea a învins cu 6-3 pe Everton în probabil cel mai spectaculos meci al sezonului de până acum, dar Mourinho n-a fost deloc mulţumit la finalul meciului, fiind furios pe apărarea sa. De la aceeaşi oră se mai joacă Crystal Palace – Burnley, Southampton – Newcastle, Stoke – Leicester, Sunderland – Tottenham, WBA – Everton.

De la 19:30 Liverpool o întâlneşte pe Anfield pe Aston Villa în direct pe DolceSport 2. Acum două sezoane Villa învingea cu 3-1 pe Anfield iar anul trecut au condus cu 2-0 dar Sturridge a înscris în prelungirile primei reprize pentru a face 2-1 şi apoi Gerrard a egalat într-un meci terminat la egalitate, 2-2. De dată asta Sturridge lipseşte, dar Balotelli îşi va face debutul în faţă Kop-ului. Mai lipsesc de la cormorani: Flanagan, Skrtel, Johnson şi Can. Villa vine în Merseyside după două victorii şi un egal, fiind pe locul trei în clasament. Lipsesc Benteke şi Kozak.

Rio Ferdinand revine pe Old Trafford în singurul meci jucat duminică în Premier League. Manchester United – QPR e în direct de la 18:00 pe Eurosport. QPR vin pe Old Trafford din postura de a fi peste United în clasament după ce au reuşit o victorie contra lui Sunderland în etapa trecută. De cealaltă parte, a cincea oară poate fi cu noroc pentru van Gaal după ce nu a reuşit să obţină prima sa victorie în primele patru meciuri oficiale la United. De la United lipsesc Phil Jones (votat ca fiind jucătorul lunii august la United), Smalling, Fellaini, Carrick şi Lingard, dar au revenit Rafael şi Shaw şi de asemenea probabil vor debuta Blind, Falcao şi Rojo.

Luni de la 22:00 se joacă Hull – West Ham United.

De foarte mulţi ani campania de transferuri a lui United nu a mai fost atât de mult comentată ca acum. Şi sunt multe întrebări de pus.  Dar mai întâi să vedem cine a venit şi cine a plecat.

Au venit: Di Maria, Luke Shaw, Ander Herrera, Marcos Rojo, Daley Blind, Vanja Milinkovic, Radamel Falcao.

Au plecat: Shinji Kagawa, Alexander Buttner, Patrice Evra, Rio Ferdinand, Nemanja Vidic, Bebe, Federico Macheda, Jack Barmby, Tom Lawrence, Nick Powell, Louis Rowley, Angelo Herniquez, Nani, Wilfried Zaha, Javier Hernandez, Danny Welbeck, Tom Cleverley, Michael Keane, Ryan Giggs (retras).

Manchester United este clubul care, după ce l-a vândut pe Cristiano Ronaldo pentru 80 de milioane de lire, i-a cumpărat pe Valencia, Obertan şi Owen pentru 19 milioane. Anul acesta s-au cheltuit 145 de milioane. Cheltuielile mici pe care le-a făcut familia Glazer până acum nu s-au resimţit pentru că Fergie avea darul de a scoate maximum din toţi fotbaliştii aşa că United şi-a permis luxul de a nu cheltui sume exorbitante şi totuşi să rămână în elita cluburilor mari. Situaţia nu mai e aceeaşi şi rezultatele se văd.

Plecarea lui Welbeck mi se pare un lucru bun. Chiar dacă unii spun că United îşi pierde identitatea, Danny nu mi s-a părut niciodată un jucător de calibrul unui club ca United. 20 de goluri în 90 de meciuri e prea puţin, chiar dacă vorbim de un jucător tânăr. E drept, în afară de perioada de împrumut la Sunderland, a fost folosit de prea puţine ori ca vârf împins, o poziţie pe care probabil o preferă. Dar şi atitudinea lui de pe teren în cele mai multe cazuri a lăsat de dorit. Ca fan United, în majoritatea meciurilor mi-a scos peri albi. Iar restul plecărilor erau normale, mai ales cea a lui Chicharito în condiţiile venirii lui Falcao. Dar să ne concetrăm pe cei care au venit.

Daley Blind a fost votat ca jucătorul olandez al anului în sezonul 2013/2014 jucând ca mijlocaş la închidere pentru Ajax. E acolo de la 4 ani iar tatăl lui a câştigat Champions League cu Ajax-ul lui Van Gaal. La Mondialul din Brazilia Blind a dat pasa de gol pentru van Persie în meciul cu Spania şi a înscris contra Braziliei. A fost folosit de van Gaal atât ca fundaş cât şi ca mijlocaş şi a jucat foarte bine pe ambele poziţii. Blind e un jucător pe gustul lui van Gaal, foarte disciplinat tactic şi care reuşeşte să furnizeze constant pase pentru jucătorii ofensivi de pe teren.

“I consider myself an attacking player, almost a forward, but I’ve played in different positions and I always felt comfortable” spunea Di Maria. E fără îndoială jucătorul cel mai valoros transferat de United vara asta, dar întrebarea e dacă era nevoie de el. În debutul cu Burnley a fost printre cei mai buni de pe teren şi a reuşit câteva pase excepţionale, în stilul caracteristic. Poate juca atât pe dreapta cât şi pe stânga aşa că probabil că era nevoie de un asemenea jucător. Una dintre discuţiile despre United era că numele jucătorilor nu mai sperie pe nimeni. Dacă jucai la WBA şi aveai meci cu United, nu prea era niciun nume acolo care chiar să te intimideze, mai ales după sezonul trecut. Lucrurile par să se fi schimbat odată cu venirile lui Falcao şi Di Maria.

Per total pare o campanie de transferuri reuşită şi asta pentru că e făcută să servească sistemului 3-5-2 cu care insistă van Gaal. Poate singurele lucruri lipsă sunt Vidal sau Strootman, dar mereu mai există fereastra de transferuri din iarnă.

Etapa începe azi de la 14:45 cu Burnley – Manchester United în direct pe Eurosport. Acum 5 ani Burnley învingea pe United cu 1-0 pe Turf Moor, iar forma lui United ne spune că un rezultat asemănător nu e exlcus. Evident, este aşteptat debutul lui Di Maria dar United are în continuare o listă remarcabilă de absenţi: Herrera, Fellaini, Carrick, Shaw, Rojo şi e posibil să mai lipsească şi Smalling, Kagawa şi Lingard.

De la 17:00 este transmis Manchester City – Stoke tot pe Eurosport. De la Stoke lipsesc Cameron şi Ireland iar debutul lui Mangala la City e în continuare amânat. În plus, Negredo e accidentat. De la aceeaşi oră se mai joacă şi Newcastle – Crystal Palace, QPR – Sunderland, Swansea  – WBA şi West Ham – Southampton.

Everton – Chelsea începe la 19:30 dar nici Dolce, nici Eurosport nu îl transmit. Jos pălăria în faţa acestei decizii. Mult succes la căutat stream-uri. Se pare că accidentarea lui Costa nu e atât de gravă pe cât se zvonea, dar Diego ar putea lipsi de pe Goodison Park pentru că Mourinho nu vrea să rişte. De la Everton lipsesc Barkley, Pienaar, Oviedo şi Atsu care, fiind împrumutat de la Chelsea, nu are voie să joace împotriva lor.

Duminică de la 15:30 Liverpool se deplasează pe White Hart Lane pentru a întâlni un Tottenham cu maximum de puncte după primele două etape. Meciul e transmis pe Eurosport, iar Spurs vin după două meciuri convingătoare: 4-0 cu QPR în campionat şi 3-0 cu AEL Limassol în Europa League. Balotelli o să fie pe bancă şi ar putea chiar debuta în sfârşit pentru cormorani. De la aceeaşi oră se dispută şi Aston Villa – Hull.

Ultimul meci e Leicester – Arsenal duminică de la 18:00 pe Dolce Sport 2. Membru de bază al echipei, Drinkwater lipseşte în continuare de la Leicester, în schimb la Arsenal revine Sanogo care ar putea chiar fi titular având în vedere accidentarea lui Giroud şi faptul că Sanchez nu se simte chiar excelent pe postul acela. Walcott şi Arteta sunt absenţi în continuare.

The mighty Leeds. Printre puţinele cluburi care au un imn compus doar pentru ei, nu doar versuri aruncate peste un negativ vechi. „Marching On Together” a fost lansat în 1972 în ziua în care Leeds ajungea în finala FA Cup. Cu o istorie încărcată în egală masură de succese şi de eşecuri, clubul din al treilea oraş ca mărime din UK trăieşte o perioadă la fel de tumultuoasă şi în prezent.

Începuturile

Leeds United s-a format 1919 după ce predecesorul ei, Leeds City, a fost dezafiliată de către Football League din cauza unor plăţi ilegale către jucători în timpul primului război mondial. După ce în anii 20 şi 30 s-au tot plimbat între First Division şi Second Division, în 1947 The Peacocks au retrogadat având cel mai prost punctaj din istoria clubului. În 1948 a venit la club un anumit galez pe nume John Charles, care la doar 17 ani l-a făcut pe scoţianul Billy Houliston, care tocmai răvăşise defensiva englezilor pe Wembley într-un Anglia – Scoţia 0-3, să spună că Charles e cel mai bun fundaş central împotriva căruia a jucat vreodată. Cu toate astea, Charles a început să fie folosit ca atacant din 1952 şi efectele s-au văzut imediat. 11 goluri în primele şase meciuri. După ce a fost numit căpitan, şi-a condus clubul spre promovare în 1956. Sezonul următor Leeds a reuşit să se claseze pe locul 8 în campionat şi toată lumea ştia cine e „vinovatul”: Leeds United devenise „John Charles United” pentru jurnaliştii vremii. Foamea pentru succes l-a făcut pe John să nu mai aibă răbdare cu clubul său şi a plecat în 1957 la Juventus, realizându-se astfel cel mai scump transfer britanic de până atunci: Charles pleca pe uimitoarea sumă de 65.000 de lire. Ca rezultat, în 1960 Leeds a retrogadat din nou în Second Division.

Perioada Don Revie

În 1961 Don Revie a găsit o situaţie destul de sumbră la club. Leeds avea mari difcultăţi financiare şi s-a salvat de la retrogadare în Division Three în ultima etapă. Apoi Revie a înfăptuit minunea. A implementat o nouă politică la club bazată pe tineri şi tot atunci celebra schimbare de echipament a avut loc. De atunci Leeds avea să îşi joace meciurile în alb complet la fel ca Real Madrid. În 1964 Leeds a promovat în First Division şi în cei 13 ani petrecuţi pe bancă, Devie a condus clubul spre două titluri, o FA Cup şi o Cupă a Ligii. De asemenea, Leeds a ajuns într-o finală a Cupei Cupelor şi o semifinală a Cupei Campionilor. În plus, Peacocks au terminat pe locul doi în campionat de cinci ori. Toate astea au făcut ca Leeds United din anii 60 să fie votată în Total Sports Magazine în topul celor mai frumoase 50 de echipe de fotbal din toate timpurile.

Howard Wilkinson şi David O’Leary

Howard Wilkinson a venit pe Elland Road în octombrie 1988 şi a găsit echipa pe locul 21 în Second Division dar în sezonul imediat următor Wilkinson a reuşit promovarea. În 1992, un nou miracol marca Leeds se producea şi echipa câştiga al treilea titlu din istorie. Pentru a continua în nota clubului, în sezonul ce a urmat, Leeds s-a clasat pe locul 17 evitând „la mustaţă” retrogadarea. În 1997 Wilkinson a fost dat afară. A venit George Graham. Nu pentru mult timp, pentru că în 1998 a plecat la Tottenham. Echipa a preluat-o David O’Leary şi sub comanda sa Leeds nu a terminat niciodată sub primele cinci din Premier League şi a ajuns în semifinalele atât Cupei UEFA cât şi Champions League.

„2004 Premiership, 2005 Championship, 2007 Sinking Ship, 2008 Abandon Ship”

Căderea financiară a coincis cu numele lui Peter Ridsdale. A făcut împrumuturi masive bazându-se pe banii din Champions League, dar Leeds nu a mai reuşit calificarea în cea mai importantă competiţie europeană aşa că nu au mai avut bani pentru a-şi plăti datoriile. Ca urmare, Rio Ferdinand a fost vândut la Manchester United pentru 30 de milioane de lire şi O’Leary nu a fost de acord aşa că a fost dat afară. În 2004, Leeds a retrogadat în Championship. Din cauza situaţiei financiare, toţi jucătorii importanţi au fost vânduţi. Ken Bates a preluat clubul, dar lucrurile au mers doar înspre mai rău, Leeds intrând în insolvenţă în 2007 şi ca o consecinţă au retrogadat în League One.  Abia în 2010 au reuşit să se întoarcă în Championship.

Massimo Cellino

Massimo Cellino este fostul patron de la Cagliari. Acolo a schimbat 35 de antrenori în 21 de ani şi a mutat echipa pentru o perioadă la Trieste, la o distanţă de 800 de km. Dar nu asta e partea cea mai rea. Cellino a fost arestat în Italia pentru fraudă şi a fost descris ca „capable of using every kind of deception to achieve his ends”. Preluarea italianului a fost oprită de Football League tocmai din cauza acestor antecedente dar Cellino a făcut apel şi a câştigat. Mai mult, Cellino a reuşit să-l şi demită pentru o scurtă perioadă de timp pe Brian McDermott chiar înainte să preia oficial clubul. McDermott a fost reinstaurat după ce s-au lămurit lucrurile, dar a urmat un nou scandal când Cellino s-a enervat că antrenorul şi-a luat concediu şi l-a dat afară pe 30 mai. Pe 16 iunie Dave Hockaday a fost numit head coach, nu manager. Momentan Leeds au 3 puncte în 4 meciuri în Championship şi Hockaday nu pare că va mai rezista mult.

Dar Cellino nu se opreşte aici. A fost sunat de o emisiune online care s-a dat drept un fan Leeds iar Massimo le-a spus în cel mai sincer mod cu putinţă: „The team is shit. The worst team I saw in my life”.

Concluzia despre Leeds a tras-o fostul antrenor Kevin Blackwell: „I’ve never known a club like it. If it can go wrong, it will go wrong.”