United-City, prea devreme pentru concluzii?

Un derby venit prea devreme, care va conta, din punct de vedere psihologic, foarte puțin pentru clasamentul final. Asta dacă nu cumva una dintre echipe va câștiga la cel puțin 4 goluri diferență lucru foarte greu de crezut. Și doar echipa care va pierde la diferență mare va fi influențată decisiv. Deci să ne înarmăm pentru un meci prudent și să ne bucurăm cu atât mai mult dacă va fi altceva.
Dincole de fluviile care s-au scris despre rivalitatea Pep-Mou, pe care se pare că cei doi încearcă să o facă mai blândă, eu mă aștept mai mult la ceea ce a anticipat Jonathan Wilson în the Guardian:

“If both managers go in as they have until now, it will be United’s 4-2-3-1 against 4‑1‑4‑1, two shapes that match up straightforwardly for marking purposes: United have an extra holding midfielder who, while testing Pogba’s defensive discipline, can counter City’s additional creative midfielder. But that’s a big if: positions are not yet entrenched and, from a tactical point of view, the real excitement is that either coach is capable of making a significant change.”

 

 

 

 Klopp, Big Sam și Mou

Inițial m-am bucurat când a erupt știrea cu demiterea lui Rodgers. Mă gândeam că o să-mi distragă atenția de la pauza de două săptămâni fără Premier League umpluta cu meciuri din preliminariile UEFA 2016.
Ce a urmat a fost mult peste ce mă așteptăm. Am fost aspirat într-o gaură neagră plină cu articole cu analize mult prea detaliate. Ce a făcut și a dres Rodgers. Cum a ajuns Liverpool în situația de azi. Ce a reușit Klopp și ce s-a întâmplat în ultimul sezon la Borussia. Noroc că Big Sam mi-a mai descrețit fruntea cu citatele din noua lui carte și cu decizia de a merge la Sunderland. Si pe undeva tot aștept să mai sară și Mourinho cu ceva controversat.

Prea multă discuție despre manageri și rolul lor. îmi lipsește fotbalul. Etapa care urmează vreau să mă concentrez pe o păsa frumoasă, pe un stop, pe o ratare și pe rezolvări elegante în iarbă.
Pentru că, undeva la orizont, parcă ne așteaptă vești despre Ancelotti și Simeone. Va sări totul în aer iarasi…

Inimaginabilul

Arsenal joacă cu Chelsea sâmbătă în deschiderea etapei. Va fi un moment de referință în evoluția celor două echipe în acest campionat.

Ce nu îmi pot imagina:

• Arsenal să câștige acest meci
• Chelsea să cadă pe unul din locurile retrogradabile
• Mourinho și Wenger să facă schimbări esențiale de tactică față de meciul din august
• Mai puțin de 4 schimbări în fiecare din echipele de start ale celor două rivale față de unsprezecele aliniat în Liga Campionilor
• Discursul lui Jose dupa meci să fie pe tema “Et tu, Brute?” spre nedumerirea tuturor

La ce mă aștept:

• Victorie la limită sau chiar clară a lui Chelsea
• Atmosferă foarte încărcată
• Cel puțin un cartonaș roșu
• Cel puțin 2 decizii discutabile ale arbitrului
• O surpriză
• Crystal Palace să bată pe Tottenham și West Ham pe Manchester City (asta mai bine o puneam sus)

 Adio Balotelli!

S-a dus și Mario. Nu știu dacă o să-l mai vedem vreodată în Premier League. Probabil că nu. După anul ăsta ratat la Liverpool eu am un singur regret. Mai mult decât faptul că nu a reușit nimic notabil pe teren, Balotelli și-a pierdut și capacitatea de a face ceva de genul “€œWhy always me?” sau felul în care nu reușea să pună pe el tricoul de antrenament.
Acum va lucra cu Siniša Mihajlović‡. Care se adaugă unei liste de antrenori care îi cuprinde pe: Roberto Mancini, Massimiliano Allegri, Clarence Seedorf, Filippo Inzaghi, Brendan Rodgers. Plus încă doi care încearcă să explice inexplicabilul:

José Mourinho (Inter, 2008–10)
It was great fun, I always thought that was great fun and I have good memories of that. Obviously with a kid like him – maybe now he is a bit different – at that time you have your ups and downs and we had our ups and downs. But at the end of the day I enjoyed it, I think he enjoyed it too. He learned a few things – or not! – but he enjoyed it too and he was a Champions League winner at 19.

Cesare Prandelli (Italy, 2010–14)
Balotelli is not a great player, he is only a player who has the chances to become one. I told Mario that if he wants to become the type of player he thinks he is, then he needs to come back to reality. If he came back down to earth then he could actually be a great player and not just a player who has the ability to be one. He is a good guy really but he lives in a dimension that is far away from reality. That doesn’t say anything, though. He is only 24 and has the possibility to build on this experience.

Acesta să fie epilogul?

Bebelak (2015)
Pe Balotelli nu l-as lua nici la Rapid :))