premier league

Competitive balance in football

By In Premier League

O analiză foarte serioasă și bine argumentată din The Economist:

“This year’s topsy-turvy league table should be a welcome sight for the EPL, which has long been dominated by a handful of rich clubs: in the past decade, only six different sides have finished in the top four positions, from which teams qualify for the Champions League, Europe’s most prestigious competition. But half a season of unusual parity is well within the range of random fluctuation, and the ascent of Leicester and collapse of Chelsea do not necessarily mean that the lords of the Premiership should rest easy. Whether the league’s competitive-balance woes have really come to an end or are merely on a brief, welcome hiatus depends mainly on whether there is any lasting structural change that could account for a shrinking gap between haves and have-nots.”

 

Comparație amânată

By In Amuzante, Premier League

Am tot cântărit comparația între Premier League și Bundesliga până când s-a ivit oportunitatea să îmi măresc eșantionul. Așa că voi reveni la primăvară după încă o dublă vizionare.
Găsisem patru criterii de comparație. Situația era cam egală. Vroiam să solicit ajutorul vostru pentru al cincilea, mai ales că simțeam o oarecare înclinare subiectivă. Să zicem că pe moment din punct de vedere rațional înclin spre Bundesliga, iar emoțional spre Premier League.
Toată situația mi-a adus aminte de una din secvențele mele preferate din The Big Lebowski (1998), filmul fraților Coen:

Where’s the money Lebowski?

It’s down there somewhere, let me take another look.

Temper your expectations *

By In Premier League

David Filip

In the last 10 complete seasons of the Premier League, 705/902 (78.2%) of penalties have been scored (see Premier League Penalty Statistics).

I wanted to see what might affect the conversion rate of penalties. Using eplreview.com and whoscored.com, I gathered data on the 266 penalties that have been awarded in the EPL from the beginning of the 2012-2013 season to the just-completed gameweek 7 of this season. I considered the following variables for each penalty:

  • In what minute and half it was taken
  • Whether the team taking it was home or away
  • The game state (penalty-awarded team’s goals minus opponent’s goals at time of penalty)
  • If and how many goals had been scored previously in the game
  • If the penalty taker had scored previously
  • If it was what might be considered a “point-affecting” penalty (i.e. a penalty taken late in the game when the penalty-taking team stood to gain points by scoring) and
  • If the penalty was taken after an opposing outfielder was shown a red.

Only one of these variables turned out to be statistically significant, and it was whether goals had been scored previously in the game. 154/183 (84.2%) penalties were converted when at least one goal had been scored before, compared to 60/83 (72.3%) when the scoreline was 0-0. In statistical terms, to determine whether this difference in proportions was significant, the χ2 test of independence was used. It needed to return a p-value of below 0.05 for the variable to be considered statistically significant, and it did, giving a p-value of 0.0238.

 

Among the insignificant variables, I thought that the insignificance of whether the penalty taker had scored before and whether the penalty was a “point-affecting” one was interesting. This suggests that already having found the net in a game does not necessarily give a penalty taker a confidence boost that increases his chance of converting a penalty. On the other hand, being put in a position in which the penalty may affect how many points a penalty-taker’s team gets also does not necessarily add extra pressure on the taker that affects the likelihood of converting. For reference about the “point-affecting” variable, I considered when the penalty taker’s team was drawing or down by a goal after the 60th, 70th, and 80th minute, but conversion rates were affected significantly for none of these times. As always, a larger sample size might have shown that the variables were statistically significant, but at this sample size these two variables were not close to being significant.

 

Lastly, I wanted to delve deeper into the “goals previous” significant variable, so I noted the penalties for which only the home team, only the away team, or both had scored earlier. None of these three “nested” variables turned out to be statistically significant. This, again, may only be a case of not having a large enough sample, but for now we will have to settle for the less nuanced conclusion that it only matters that someone scored previously.

 

It is a conclusion that is a bit hard to rationalize, perhaps, but there you have it. The next time you’re watching a Premier League fixture and a penalty is awarded (these results can only be extrapolated to the PL, since that’s where the sample came from, but I don’t see any reason why it would be different in any of the other major leagues), it could be useful to consider the score. If it’s still 0-0, you might have to (slightly) temper your expectations for a break in the deadlock.

*Vă menționam în cursul verii despre două analize statistice făcute de David Filip și preluate la rubrica The Knowledge din  The Guardian (una despre play-offs și alta despre echipament). Iată-l acum, debutând aici, cu o analiză referitoare la loviturile de pedeapsă.

 

 Adio Balotelli!

By In Premier League

S-a dus și Mario. Nu știu dacă o să-l mai vedem vreodată în Premier League. Probabil că nu. După anul ăsta ratat la Liverpool eu am un singur regret. Mai mult decât faptul că nu a reușit nimic notabil pe teren, Balotelli și-a pierdut și capacitatea de a face ceva de genul “€œWhy always me?” sau felul în care nu reușea să pună pe el tricoul de antrenament.
Acum va lucra cu Siniša Mihajlović‡. Care se adaugă unei liste de antrenori care îi cuprinde pe: Roberto Mancini, Massimiliano Allegri, Clarence Seedorf, Filippo Inzaghi, Brendan Rodgers. Plus încă doi care încearcă să explice inexplicabilul:

José Mourinho (Inter, 2008–10)
It was great fun, I always thought that was great fun and I have good memories of that. Obviously with a kid like him – maybe now he is a bit different – at that time you have your ups and downs and we had our ups and downs. But at the end of the day I enjoyed it, I think he enjoyed it too. He learned a few things – or not! – but he enjoyed it too and he was a Champions League winner at 19.

Cesare Prandelli (Italy, 2010–14)
Balotelli is not a great player, he is only a player who has the chances to become one. I told Mario that if he wants to become the type of player he thinks he is, then he needs to come back to reality. If he came back down to earth then he could actually be a great player and not just a player who has the ability to be one. He is a good guy really but he lives in a dimension that is far away from reality. That doesn’t say anything, though. He is only 24 and has the possibility to build on this experience.

Acesta să fie epilogul?

Bebelak (2015)
Pe Balotelli nu l-as lua nici la Rapid :))

 

Chiricheș și regresul la medie

By In Premier League

 Acest text este o colaborare între Filotas (în mai mare măsură) și Romulus N Filip

Putea Chiricheș să aibă mai mult succes în Premier League? Noi credem că da, în condițiile în care ar fi conștientizat câteva din aspectele enumerate în acest text și ar fi fost ajutat mai mult.

Saltul enorm de la Divizia Națională la Premier League

Chiricheș este un jucător talentat și a ieșit în evidența în România, ce-i drept un  mediu unde nu este foarte greu să faci asta. Dar talentul nu este suficient pentru traiectoria unui fotbalist, îți trebuie și alte calități personale care să te ajute în carieră. Multe dintre acestea fac parte din ceea ce Daniel Goleman numește coeficientul de inteligență emoțională, care te ajută să iei decizii corecte, să gândești rapid în matricea socială. În cazul lui, impresia de om tăcut, timid din față camerelor s-a tradus în teren printr-o abordare eratică și o înțelegere aproximativă a ceea ce are de făcut ca fundaș central în Premier League. Am avut prilejul să-l observ înaintea unui meci și în pauza unui meci din Premier League. Executa toate mișcările singur și nu a vorbit deloc cu ceilalți coechipieri. Toate atingerile de minge erau perfecte. Dar fotbalul este un joc colectiv și integrarea în grup este esențială.

Înțelegerea mediului din care a provenit

E mai mult o corelație decât o explicație, dar Chiricheș se înscrie perfect în media jucătorului român tipic care a evoluat în Anglia : în medie jucătorii români care au evoluat în Premier league au bifat 20 de meciuri și au  marcat 3 goluri. Chiriches a jucat un pic peste 20 de meciuri și a marcat 2 goluri (prin comparație Gică Popescu a marcat 3, Mutu 6, Moldovan 2, Raducioiu 2). În plus, valoarea jucătorilor români care au ajuns în acest campionat s-a diluat constant în timp, ajungând de la Gică Popescu și Ilie Dumitrescu la Chiricheș sau Gardoș, trecând prin Mutu care e cumva punctul de cotitura între generația de aur și degenerarea ulterioară din fotbalul românesc. Concluzia comodă: nu producem fotbaliști capabili să se adapteze la acest tip de competiție: foarte fizică, abruptă și intensă.

Punctele tari și integrarea în grup

Specialiștii Gallup vorbesc despre necesitate că fiecare individ să-și descopere punctele tari și apoi să se concentreze pe ele în loc să piardă timpul în a se concentra pe slăbiciuni și a încerca să le reducă. Punctele tari ale lui Chiricheș sunt tehnica și jocul  cu mingea la picior. Punctele slabe sunt înțelegerea jocului defensiv, jocul aerian și plasamentul. Premier League se bazează mai mult pe ultimele în detrimentul primelor. De la început, șansele sale de reușită erau mici, dar a ales să-și sacrifice cariera pentru mirajul care s-a dovedit a fi Londra. A făcut asta fără să încerce măcar să-și educe punctele tari: ieisirile sale din apărare, care i-au atras o aură de fotbalist tehnic și elegant, au fost timide, prost sincronizate și de multe ori prost executate (cu puține excepții).

Situația la Tottenham

Chiricheș a ajuns la un club cu probleme de organizare. Tottenham a trecut în ultimii ani printr-un lung proces haotic de schimbare de jucători si planuri tactice de la un sezon la altul și în timpul sezonului combinate cu o lipsă de rezultate pe măsura așteptărilor. O parte din explicația eșecului lui Chiriches se află deci și în cultura organizatorică în care a lucrat. Pentru un jucător relativ tânăr, neobișnuit cu cerințele de nivel înalt al unei ligi foarte competitive ca cea engleză, haosul din conducerea clubului nu avea cum să ajute. Povestea eșecului lui este și povestea eșecului altor jucători, mult mai bine cotați (Soldado, Paulinho și chiar Lamela).

Complementaritatea perechii de fundași centrali

Îmi revine în memorie perechea de fundași centrali clasică a Stelei, un model de complementaritate: Belodedici-Bumbescu. Adică un fundaș elegant care știa cu mingea și un jucător foarte bun în jocul aerian cu alunecări necruțătoare și precise. Cele mai bune meciuri le-a făcut Chiriches la Tottenham când a făcut pereche cu Dawson în centrul apărării. Adică cu un fundaș central solid, bun în jocul aerian. Din păcate Chiriches nu i-a prins nici pe Dawson, nici pe Kaboul în cele mai favorabile momente ale carierei. Primul era în declin din cauza vârstei, al doilea a fost măcinat de accidentări. N-a ajutat nici faptul că Villas Boas vroia să joace cu un sistem high line în defensivă.

Footballing brain

Deși a început promițător și a avut câteva evoluții apreciate, odată cu trecerea timpului erorile copilărești s-au înmulțit și lipsa de footballing brain s-a văzut în modul de multe ori haotic în care se apăra în multe faze. Footballing brain este poate un termen care poate păcăli, pentru că nu se referă neapărat la raționalitate ci mai mult la o inteligență instinctuala a fotbalistului, la acea dinamică geometrică care îl face să ia, sau să încerce să ia cele mai bune decizii și cele mai simple decizii în contextul de joc respectiv. Este un talent, care deși se poate șlefui și educa nu prea se poate transplanta 100%. Există însă fotbaliști mult mai bine cotați cu inteligență instinctuală limitată (Pedro, Fabregas, Balotelli, Sterling) și care totuși au reușit mult mai bine. Cele mai sugestive exemple sunt acest henț dintr-un meci în Europa League sau această pasă de gol.

Merită menționate și câteva faze care ne arată potențialul lui Chiricheș: