Premier League si Cupa Angliei – discuție deschisă

Un weekend cu mult fotbal în Anglia, dar doar două meciuri atractive. Necazul e că încep la jumătate de oră distanţă unul de altul.

Cel mai important ca miză e probabil Reading – Aston Villa, un six-pointer clasic pentru evitarea retrogradării. Curioasă alegerea Digi-ului de a transmite WBA – Swansea sâmbătă de la 17:00, un meci fără nici o miză.

Duminică de la 18:00 se joacă Liverpool – Tottenham în campionat. Se întâlnesc cei mai în formă doi jucători din Premier League: Luis Suarez cu şase goluri în ultimele trei partide şi Gareth Bale cu şapte în ultimele cinci. După mine, defensiva lui Liverpool e mai vulnerabilă la viteză lui Bale decât defensivă lui Spurs la giumbuşlucurile lui Suarez. Vertonghen îl cunoaşte bine din perioada Ajax şi are toate calităţile ca să limiteze influenţa uruguayanului asupra jocului.

Tot duminică de la 18:30 Manchester United o primeşte pe Chelsea în FA Cup. Două echipe care au suferit în Europa la mijloc de săptămână deşi în faţa unor adversari de alt calibru. Prea multă dragoste nu s-a pierdut de-a lungul vremii între Fergie şi Rafa Benitez, şi m-aş aştepta să iasă ceva scântei şi de data asta. S-ar putea să aibă ceva de-a face cu faptul că Howard Webb va fi arbitrul partidei.

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe care marginea acestei etape şi a meciurilor din cupă.

Sursa foto: Ian Wilson

Swansea câștigă Cupa Ligii

  • Swansea a câştigat aseară pe Wembley primul său trofeu din istoria de o sută de ani a echipei. A devenit prima echipă care marchează de cinci ori în finala Cupei Ligii şi prima echipă non-engleză de la Cardiff în 1927 care câştigă o cupă importantă.
  • meciul a curs în sens unic timp de 90 de minute. Swansea au fost pur şi simplu prea buni, prea tehnici şi prea rapizi pentru Bradford, care a fost obligată să se apere cu spatele la zid. Trupa lui Laudrup a controlat meciul cu maturitatea unei echipe care n-are gând să lase nimic la voia întâmplării.
  • cu un 4-4-2 rigid şi defensiv, Bradford a venit pe Wembley să se apere şi să pună probleme la faxe fixe. Nu i-a ieşit nici una nici cealaltă. Swansea a sufocat-o prin posesie şi pressing şi nu i-a cedat primul corner decât după o oră de joc. Leon Britton după meci: We did what we’ve always done – pass the football. Bradford nu a avut nici un şut şi n-a comis nici un fault în prima repriză.
  • după un sfert de oră Swansea i-a dat nadă ca să iasă din apărare şi a prins-o pe un contraatac fulgerător finalizat de Dyer. Michu a făcut 2-0 cu un şut neaşteptat la colţul lung din interiorul careului. La începutul reprizei secunde Dyer a făcut dubla după o fază superbă şi meciul era gata:
  • Dyer s-a făcut de râs ceva mai târziu, făcând o semi-criză de nervi când De Guzman a refuzat să-l lase să bată penalty-ul care i-ar fi adus hat-trick-ul. Dyer s-a revoltat şi s-a bosumflat ca un copil care nu vrea să se desprindă de Playstation după o zi întreagă de joacă. Laudrup şi-a asumat vina, spunând că n-a desemnat un executant pentru că echipa lui n-a avut un penalty tot sezonul. Oricum, egoismul lui Dyer a fost jenant.

  • cu doar zece ani în urmă Swansea evita retrogradarea din League Two în ultima etapă, cu o echipă din care făceau parte Leon Britton şi Gary Monk. Acum Swansea e poate cel mai sănătos club în Premier League, cu o contabilitate îngrijită şi un profit bunicel an de an, cu 20% din acţiuni deţinute de suporteri şi o filozofie de joc continentală care a evoluat de la Roberto Martinez la Brendan Rodgers şi Michael Laudrup.
  • danezul merită toată aprecierea nu doar pentru calmul şi inteligenţa cu care discută, dar şi pentru felul în care a făcut-o pe Swansea mai directă pe fază ofensivă. Unul dintre reproşurile voalate care i s-au adus lui Rodgers sezonul trecut e că Swansea păstra o posesie sterilă, departe de poarta adversă. Cu ajutorul lui Michu, Laudrup a corectat această problemă. Swansea şi-a creat deja în campionat tot atâtea şanse clare gol (38) cât în întreg sezonul precendent.
  • COYS avea dreptate. Chantul lui Swansea, Hymns and Arias, e unul din cele mai frumoase cântate în peluzele din Anglia. Versurile cântecului original sunt foarte misto.

Sursa foto: wonker

Cupa Angliei – runda a cincea – discuție deschisă

Avem un weekend de cupă săptămâna asta dar nu vreau să vă mint: programul e destul de plictisitor. Au rămas în competiţie mai multe echipe din ligile inferioare decât din Premier League, dar cele din PL sunt din partea de sus a clasamentului, ceea ce face meciurile destul de one-sided.

Dacă e un weekend în care magia cupei s-ar putea să se rupă şi echipele mari să se califice în bloc, atunci ăsta e. Iată programul complet:

Luton – Milwall
MK Dons – Barnsley
Arsenal – Blackburn
Oldham – Everton
Chelsea – Brentford (rejucare) – câştigătoarea joacă cu Middlesbrough miercuri
Man City – Leeds
Huddersfield – Wigan
Man Utd – Reading

E loc totuşi şi de Premier League. Duminică de la 17:00 Liverpool o găzduieşte pe Swansea într-un meci în care fiecare echipă ar trebui să aibă 70% posesie. Nu vă aşteptaţi la prea multe goluri: Swansea n-a marcat în cinci din ultimele şase partide de Premier League, dar nici n-a primit gol de la Liverpool în ultimele trei partide.

Dacă apucaţi să vedeţi ceva din fotbalul englez weekendul ăsta, aştept gândurile, ranturile şi întrebările voastre.

Sursa foto: wonker.

Giant-killings în Cupa Angliei

  • Liverpool iese din competiţie după un 3-2 cu Oldham, echipă de liga a treia care a luat un singur punct în ultimele opt meciuri de campionat. Rodgers i-a dat lui Suarez banderola de căpitan şi a trimis un XI de categorie uşoară, un amestec de puşti şi jucători firavi, care au fost intimidaţi de o echipa britanică de modă veche, tare în tackling şi bună la cap. Urmează o săptămână grea pentru cormorani, cu Arsenal miercuri şi Man City duminică.
  • m-am întrebat de câteva ori sezonul cum de Rodgers nu-l preferă pe Coates lui Skrtel, ţinând cont că primul cade mai bine pe profilul fundaşului tehnic căutat de Rodgers. Răspunsul l-am aflat ieri. Coates nu numai că e greoi şi naiv din punct de vedere tactic, dar la 1.96m pe care-i are a pierdut majoritatea duelurilor la cap cu Matt Smith. La 22 de ani uruguayanul are timp să se acomodeze cu jocul din Insulă dar deocamdată nu e nicicum the finished article.

[cleeng_content id=”528771659″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Premier League-ul n-a văzut de mult un fundaş stânga mai lent şi iresponsabil decât Santos. Ok, nu te aştepţi de la o rezervă să rupă norii dar brazilianul e un pericol pentru echipă de fiecare dată când joacă. Driblează fără rost în propria treime şi uită să se mai întoarcă după ce urcă în atac. Mă uit la rezervele de fundaş stânga ale echipelor cu care Arsenal se bate pentru un loc de Liga Campionilor şi văd că Chelsea îl are pe Bertrand iar Spurs pe Naughton. La Arsenal dacă se rupe Gibbs trece Vermaelen în stânga pentru că Santos nu mai prinde meciuri decât în Cupă, unde o echipă de Championship dă două goluri de pe partea lui.

  • tot răul spre bine pentru Norwich şi QPR, a căror eliminare din Cupa e ruşinoasă dar sănătoasă în lupta pentru evitarea retrogradării. Jos pălăria în faţa pălărierilor lui Luton, o echipă de liga a cincea care a avut 4000 de fani în deplasarea pe Carrow Road. Fani care au avut privilegiul să-şi vadă echipa eliminând un adversar aflat cu 85 de locuri mai sus în ierarhia fotbalul englez. Din 1949 nu s-a mai întâmplat aşa ceva într-un stadiu atât de avansat al competiţiei.
  • dacă tabelul disciplinar nu era suficient, talpa pusă de Glenn Whelan pe glezna lui Javi Garcia vine să confirme reputaţia de cotonogari cinici a jucătorilor lui Stoke. Tony Pulis se plângea luna trecută despre anumite unfair preconceptions pe care arbitrii le au în privinţa echipei sale. Nu, tată! Nu-s idei preconcepute. Sunt impresii formate în timp în urma repetatelor leg-breakere din partea jucătorilor tăi. Howard Webb n-a dat nici măcar fault, în caz că vă întrebaţi.

  • acum câteva săptămâni până şi cei mai înţelegători suporteri ai lui Man United ar fi zis că a venit timpul că Giggs să agaţe ghetele în cui. Revenirea de formă a galezului a fost însă evidentă în meciul cu Fulham. Pasele perfect cântărite şi clarviziunea în joc au ajutat-o pe United să treacă la pas de Fulham. Giggs a marcat primul gol din penalty, semn că Rooney nu se va mai apropia în acest sezon de punctul cu var după ratarea cu West Ham.

[/cleeng_content]
Sursa foto: kevmann16

Runda a patra a Cupei Angliei – discuție deschisă

Azi şi mâine se joacă meciuri din runda a patra a Cupei Angliei. Nici un blockbuster în program dar câteva întâlniri decente.

De la 14:45 Man City joacă pe Britannia, terenul pe care a terminat 1-1 ultimele patru deplasări. De la 17:00 Arsenal joacă cu Brightonul lui Gus Poyet, care a eliminat-o pe Newcastle în runda anterioară.

De la 19:30 Berbatov se întoarce pe Old Trafford în tricoul lui Fulham. Interesante statisticile de ieri din The Times, care-l prezintă pe bulgar drept un flat track bully classic.

Duminică Leeds – Spurs e capul de afiş, în timp ce Chelsea şi Liverpool au deplasări mai uşoare, la Brentford respectiv Oldham.

Dacă mă iau după viscolul de afară și răceala din mine, cred că o sa le văd pe toate și mai rămâne loc și de finala la tenis.

Vă las cu o felie de pe cel mai bun soundtrack auzit în ultima vreme:

Sursa foto: footysphere.