Cupe

Boy’s a bit special: Ravel Morrison

By In Cupa Ligii

Ieri în Cupa Ligii, a debutat pentru Manchester United un anume puşti de 17 ani, despre care se tot spune că ar fi cel mai talentat fotbalist adolescent din Anglia, mai bun chiar decât Wilshere sau McEachran. Ravel Morrison a prins doar 68 de secunde în partida cu Wolves, dar reputaţia i-a luat-o cu mult înainte pe forumuri şi pe Youtube.

Morrison are o cadenţă electrizantă cu mingea la picior, e puternic dar nonşalant în mişcare, şi caută mereu mingea, îi place responsabilitatea. Toţi cei care l-au văzut jucând pentru reserve spun că băiatul face lucrurile să pară foarte simple, amintind de Gazza la 18-19 ani.

Brian Marwood, cel care conduce academia lui Manchester City, spune despre Morrison:

„I signed him at Nike at 15. I know the baggage there. United will work hard to get him back into line. A lot of other clubs give up on that side and indulge him because he’€™s a talented footballer.”

Bagajul lui Morrison e copilăria în Longsight, un cartier neprietenos din sudul Manchester-ului, unde n-a avut cele mai bune influenţe. A fost implicat recent într-o altercaţie cu un poliţist care îi trăsese pe el şi pe prietenii lui pe dreapta, în maşină fiind găsite o armă şi ceva de fumat.

În orice caz, ţineţi minte numele, s-ar putea să fie în Brazilia în 2014.

Chelsea, Liverpool, Man City eliminate din Cupa Ligii

By In Cupa Ligii

Liverpool – Northampton 2-2 (2-4 la penaltyuri)

Dacă Liverpool încearcă să-i alunge pe patronii yankei jucând din ce în ce mai abject, atunci planul funcţionează. După un meci urât jucat pe o ploaie mocănească în faţa unui Anfield pe jumătate gol, Liverpool a fost eliminată de echipa de pe locul 17 în League 2, al patrulea eşalon al fotbalului englez.

Hodgson a jucat cu rezervele, n-a păstrat nici unul din titularii cu Man Utd, dar nu selecţia a fost problema. Agger, Lucas, N’Gog sau Babel au făcut parte din echipa despre care Hodgson a spus după meci că „m-a dezamăgit crunt pentru că nu mi-au răsplătit încrederea pe care le-am acordat-o”.

Chelsea -€“ Newcastle 3-4

Londonezii au fost şi ei eliminaţi prematur, dar s-a întâmplat în urma unei bătălii epice, genul de meci pentru care merită să strici un DVD.

Chelsea, care nu mai primise gol pe Stamford Bridge de peste 10 ore, era condusă în minutul 60 cu 3-1. Benayoun s-a rupt după ce Ancelotti făcuse toate schimbările aşa că au jucat în 10 în ultima jumătate de oră.

Anelka a tras de unul singur echipa după el şi a egalat printr-o dublă. Rar o să vedeţi un penalty bătut cu mai mult sânge rece/aroganţă!

3-3, minutul 90, corner Newcastle, bate Jonas, Shola Ameobi îi ia faţa lui Alex şi deviază cu capul în plasă.

Sadismul eliminării a fost diluat însă de evoluţiile lui Josh McEachran, un playmaker mercurial de 17 ani, crescut la academie, şi Patrick van Aanholt, un fundaş stânga care a dat un gol şi un assist, dar care mai are de lucru la jocul defensiv.

Scunthorpe -€“ Manchester United 2-5

Man United a fost singura echipă care a stricat tiparul serii, galopând la Scunthorpe, unde deficitul de talent a fost prea mare pentru gazde.

Sir Alex Ferguson a lipsit motivat, fiind plecat să o urmărească pe Valencia, adversara din Champions League. Michael Owen a marcat o dublă în repriza secundă. Rio Ferdinand a revenit dar a părut un pic ruginit. Bebe a debutat la echipă mare, jucând ultimul sfert de oră.

Tottenham – Arsenal 1-4

By In Cupa Ligii

Arsenal a bătut Tottenham pe White Hart Lane în runda a treia a Cupei Ligii

Previzibil, ambii antrenori şi-au odihnit titularii obişnuiţi. Tottenham a avut un singur jucător care a început şi meciul cu Wolves de sâmbătă. Redknapp, poate un pic naiv, i-a oferit debutul puştiului de 18 ani Steven Caulker, fundaş central, şi l-a titularizat pentru prima dată pe Jake Livermore, 20 de ani. Brazilianul Sandro, venit pentru £6m de la Internacional, a debutat şi el.

Wenger, tratând competiţia cu mai mult respect ca în anii trecuţi, a păstrat trei din titularii din ultima etapă de campionat.

Jack Wilshere a făcut un meci excelent, dictând ritmul jocului cu o autoritate uluitoare pentru un puşti de 18 ani. Căutând mereu mingea şi asumându-şi responsabilităţi, Wilshere a dat 138 de pase, dintre care două decisive. Prima din ele a fost o centrare şutată în faţa porţii la care Lansbury a pus latul dintre patru fundaşi adverşi.

Robbie Keane a egalat pentru Spurs la scurt timp după pauză, beneficiind de încă o eroare a lui Fabianski, care a scăpat balonul printre mâini. Polonezul a primit acum 6 goluri din ultimele 7 şuturi pe spaţiul porţii primite pe White Hart Lane. Ăsta e omul despre care Wenger declara înainte de meci că e „convins că e un portar de clasă mondială.”

În repriza secundă au mai intrat, pe lângă Keane (care a mai avut o bară), Lennon, Arshavin şi Chamakh. Deşi garniturile se apropiau treptat de cele obişnuite, meciul s-a stins treptat şi a intrat în prelungiri.

Arsenal a rezolvat meciul încă din prima repriză de prelungiri prin două penalty-uri ale lui Nasri şi un şut la colţul lung al lui Arshavin. 4-1 pentru Arsenal, şi galeria tunarilor a început să cânte „Shall we make the DVD?” apropo de ultima întâlnire din cupa de lapte.

Stadionul s-a golit cu sfert de ceas înainte de final, fanii yid plecând în timp ce goonerii din tribune cântau „Is there a fire drill?”

Drogba ii aduce prima Dubla din istorie lui Chelsea

By In FA Cup

„You’€™ll never break our spirit” scria pe banner-ele suporterilor lui Pompey. Ei veniseră pe Wembley cu speranţa unei consolări mult-aşteptate după un sezon chinuitor. ’twas not to be.

Prima repriză a amintit de prima parte a duelului de pe Emirates dintre Arsenal şi Barcelona. Chelsea a înghesuit-o pe Pompey în jumătatea proprie, „albaștrii” lovind bara de cinci ori, cât Pompey în întreg sezonul! Una din bare i-a aparținut lui Kalou, care din doi metri, poziţie centrală, cu toată poarta (goală) în faţă, a reuşit să trimită mingea în transversală. Nu-mi amintesc o ratare mai mare sezonul ăsta. Cumva, Pompey a reuşit să intre la cabine fără gol primit, un mic miracol având în vedere nu doar barele, cât faptul că raportul suturilor la poartă a fost 16-1.

Curios, Pompey a ieşit de la vestiare cu un tupeu aproape inconştient, la care Chelsea nu prea a ştiut să răspundă. După 10 minute, Dindane vine din flancul stâng, dă mingea pe lângă Belletti, îi ia faţă, după care e trântit la pământ de brazilian. Penalty! Un-fuckin-beeelievable! Kevin Prince-Boateng îşi asumă responsabilitatea dar se sufocă în faţă unei peluze albastre, şi trage cum nu se poate mai prost, încet şi pe mijloc, dându-i şansa lui Cech să respingă cu picioarele deşi plecase în dreapta.

Cinci minute mai târziu, Drogba face ce a făcut întotdeauna pe Wembley: înscrie. Lovitură liberă de la 20 de m, ivorianul trage cu latul pe colţul portarului, dar loveşte mingea cu acel backspin ciudat împrumutat de la Cristiano Ronaldo, James face un pas în direcţia opusă şi nu mai are timp să ajungă la mingea care muşcă bara din stânga sa înainte să intre în plasă. Al şaselea meci consecutiv în care Drogba marchează pe Wembley! Şi a şasea Cupă pentru Ashley Cole!

Şi iată că la final de sezon, când se trage linie, desemnarea lui Rooney drept jucătorul anului pare grăbită: Drogba a avut mai multe şuturi la poartă, mai multe goluri, de trei ori mai multe assisturi, toate astea dublate de medaliile cucerite anul asta. N-a avut însă şi naţionalitatea potrivită.

Strivită de şansa unică pe care a irosit-o, Pompey n-a mai reuşit să intre în joc. Chelsea a mai avut un penalty pe final de meci, ratat de Lampard, care a tras pe lângă poartă, o chestie care nu se mai întâmplase într-o finală de Cupă din 1913.

Făcând prima dublă din istoria clubului londonez, Ancelotti alungă de la început fantoma lui Mourinho de pe Stamford Bridge. Declaraţiile mereu provocatoare ale portughezului sunt înlocuite de bunul simţ care învăluie conferinţele de presă ale lui Carletto. Întrebat ieri care a fost rolul său în acest an istoric pentru Chelsea, el a răspuns modest: „Am avut norocul să fiu primit la cluburi că Milan şi Chelsea unde jucătorii mi-au făcut sarcina foarte uşoară.”

Trebuie spus şi că gazonul nou de pe Wembley, al 11-lea din 2007 încoace, a fost la fel de infect ca primele 10. Terry l-a calificat drept „inacceptabil” după meci şi le-a transmis oamenilor din federaţie că „trebuie să se decidă dacă vor că Wembley-ul să fie păstrat pentru fotbal sau pentru concerte”. Ce ironie, remarca cineva, să ai un stadion de un milion de lire sterline şi un gazon de două parale…

Pompey uimeste Anglia ajungand in finala FA Cup

By In FA Cup

Bătuţi cu 2-0 de Spurs acum două săptămâni, retrogradati matematic sâmbătă, impotenţi tot sezonul. Îşi închipuia cineva că Pompey are vreo şansă? Eu sigur nu, de vreme ce i-am luat pe Spurs la handicap.

A doua semifinală de FA Cup a demonstrat dincolo de orice îndoială că fotbalul are o karmă care striveşte orice statistică. Ăsta a fost felul în care fotbalul i-a spus lui ‘€™Arry: „What goes around, comes around mate!” Redknapp a frânt inimile „pompiotilor” de două ori în istoria recentă: în 2005 a plecat la rivalii de moarte din sud, Southampton, iar în 2008, când treabă începea să se imputa, s-a dus la Spurs unde e şi acum. Mulţi cred că ‘Arry e primul responsabil pentru intrarea lui Pompey în administraţie, prin lejeritatea cu care a rupt file de cec în goana după un trofeu. Odată ce creditorii au început să bată la uşă însă, ‘Arry a părăsit corbia. I-a luat cu el pe Krancjar, Crouch şi Defoe, toţi pe teren ieri.

În editorialul pe care îl scrie pentru Guardian, David James avertizase că Pompey n-are de gând să se predea fără luptă:

„Ne jucăm tot sezonul azi. A fost un an traumatizant şi asta ne motivează din plin. Unii văd acest meci că un cântec de lebădă, o joacă înainte să ne luăm adio de la Premier League. Dar pentru mine, e mai mult decât atât. E o şansa reală şi am de gând s-o apuc cu ambele mâini.”

Pompey s-a îndoit dar nu s-a rupt timp de 90 de minute sub presiunea londonezilor, scăpând cu un scor nul din timpul regulamentar. În prelungiri, Piquionne a profitat de trânta lui Michael Dawson pe acelaşi gazon jalnic de pe Wembley (al zecelea din 2007 încoace), finalizând o centrare din şase metri, după care Boateng a transformat un penalty scos de Dindane. Un meci câştigat cu inima de băieţii lui Grant în faţa unei echipe vădit superioare.

Israelianul a avut o misiune grea în a compune o echipă competitivă pe Wembley. Dindane nu mai jucase un meci oficial de mai bine de o lună. Apariţia să pe foaia de joc ar fi declanşat o clauză a împrumutului de la Lens care îi obliga pe englezi să plătească nişte bani care evident le lipseau. Negocierile cu francezii au fost crâncene. Boateng nu mai jucase de două luni, pe care şi le-a petrecut la o clinică de recuperare din Germania după ce fusese diagnosticat greşit. Ambii au fost decisivi ieri. Nadir Belhadj, dinamul de la mijloc, s-a accientat sâmbătă la ultimul şut dat la antrenament.Alţii au jucat pe poziţii complet străine: Hayden Mullins, închizător de profesie a jucat fundaş stânga; Aaron Mokoena, fostul mijlocaş defensiv de la Blackburn a jucat fundaş central.

Toţi aceştia vor fi vânduţi pe mărunţiş după 15 mai. Atunci Pompey se întoarce pe Wembley pentru a o întâlni pe Chelsea într-un meci demonstrativ, în ceea ce-i priveşte. Cabala contractelor obligă clubul să plătească bonusuri uriaşe jucătorilor, astfel că ei sunt nevoiţi să renunţe la orice pretenţie financiară dacă vor să joace. Ambiţii europene atunci? Nu, pentru că Pompey a decis să nu aplice pentru licenţă UEFA, considerând că şansele de a lua Cupa sunt prea mici pentru a fi luate în calcul. Pompey va juca pentru acel lucru care ţine în viaţă această competiţie de aproape 140 de ani: gloria. Gloria de a fi prima câştigatoare a Cupei Angliei care retrogradează în acelaşi sezon.

Update: Beeb-ul zice ca Pompey va depune un apel la federație care sa-i permită să joace in Europa League, anul viitor. Slabe șanse, englezii nu se joacă cu chestiile astea, dar ar fi extraordinar totuși. In altă ordine de idei, actele zic ca Pompey ar trebui sa-i plătească £4m lui Lens dacă vrea să-l folosească pe ivorianul Arouna Dindane in finală, dar speră că vor ajunge la o înțelegere.