Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Se putea mai mult?

By In Liga Campionilor

Într-un articol excelent de pe ESPN, Miguel Delaney analizează parcursul european al lui Sir Alex Ferguson, despre care el însuși recunoaște că ar fi trebuit să fie mult mai bun. Cupa din 1999 e remarcabilă tocmai pentru că a venit într-o perioadă în care fotbalul englez rămăsese în urma celui de pe continent, dar:

On the opposite side of that, he does deserve criticism for failing to build on the treble success. That 1998-2001 side, most identified by a core of Dwight Yorke, Andy Cole, Jaap Stam, David Beckham and Roy Keane at his best, never won another knockout tie. In the next two seasons, they went out at the quarter-final stage. It was the first of those eliminations that laid bare Ferguson’s most obvious continental failings.

Infamously, a three-man Real Madrid central midfield – driven by Fernando Redondo – comprehensively outmanoeuvred Ferguson’s relatively flat 4-4-2. One of the main problems was that Ferguson, although a somewhat underrated tactical strategist, wasn’t at that point an innovator. On the whole, he has generally responded to tactical trends rather than led them.

Și apropo de Ligă, curios cum Digi-ul reușește încă o dată să nu transmită cea mai interesantă a întâlnire serii. Sahtior – Chelsea are toate datele unui meci de excepție. Dacă credeați că Chelsea merge ceas în campionat, atunci ce să mai spui de minerii lui Lucescu care de un an încoace au făcut un egal și în rest au bătut tot. Țineți un ochi pe Mkhitaryan, armeanul despre care mulți zic că e the real deal.

Cronica etapei a opta din Premier League

By In Premier League
  • Tottenham nu mai pierduse un derby londonez pe White Hart Lane din 2007. Fără Dembele și Bale, a cărui missus a intrat în travaliu înaintea meciului, Spurs a semănat cu o mașină care merge în trei cilindri.
  • chiar și așa, bollockingul primit la pauză de la Villas-Boas a funcționat, astfel că Spurs a întors meciul în primul sfert de oră din a doua repriză prin golurile lui Gallas și Defoe. La cum se derula meciul, nu era greu de imaginat prima înfrângere a lui Chelsea.
  • intră în scenă Juan Mata. Spaniolul a rezolvat partida cu două goluri și un assist în ultima jumătate de oră. Pauza de două săptămâni pe care Di Matteo i-a dat la începutul lui septembrie pare acum o decizie cât se poate de inteligentă. De la revenire, Mata are cinci goluri și cinci pase decisive în tot atâtea partide începute că titular.


[cleeng_content id=”120529667″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Man City a făcut ceea ce face o campioană, a luat toate punctele dintr-o deplasare dificilă, jucând în zece oameni o repriză și jumătate. A avut șansă, Lukaku ratând patru ocazii mari în ultimele zece minute ale partidei. Dubla lui Dzeko îl face pe bosniac cel mai eficient atacant din întreaga divizie, cu un gol marcat la fiecare 55 de minute.
  • dacă lui Dzeko îi intră tot, lui Suarez nu-i intră nimic. Dacă ar finaliza la fel bine pe cât se demarcă, uruguayanul ar fi atacantul perfect.

  • la nici 18 ani, Raheem Sterling a marcat primul său gol, răsplătind încrederea lui Brendan Rodgers. Cu Borini pe tușă până la sfârșitul anului, și cu Suarez din cale afară de ratangiu, așteptările vor fi tot mai mari pentru puștiul născut în Jamaica.
  • după ce la conferința de presă de vineri, Sir Alex Ferguson l-a criticat pe Jason Roberts pentru refuzul de la purta tricoul “Kick it Out” la încălzire, Rio Ferdinand a făcut același lucru, punându-și antrenorul într-o situație stânjenitoare. Ca un general care-și vede ordinul încălcat, Fergie a dat asigurări că Rio will be dealt with. Totuși, e dreptul lui să nu susțină o campanie despre care crede că nu a făcut suficient ca să combată rasismul din fotbal.
  • Arsenal a făcut un meci absolut deprimant, genul de meci după care începi să te întrebi ce rost mai are să te uiți la fotbal. N-a fost doar o zi proastă, ci 90 de minute în care Arsenal n-a creat nimic, n-a încercat nimic, nu s-a bătut pentru mingi. După începutul bun de sezon, pe tunari îi urmăresc vechile năravuri: gafele de portar, suficiența, posesia de dragul posesiei.
  • fără Fellaini, Everton n-a avut destui mușchi ca să controleze mijlocul cum a făcut-o până acum. Pienaar a luat roșu, astfel că subțirimea lotului lui Moyes s-ar putea să se simtă etapa viitoare împotriva lui Liverpool. Everton are un prim XI de Liga Campionilor, dar o bancă de rezerve de Championship.

Echipa săptămânii: Howard – Baird – Jagielka – Coloccini – Riise – Nolan – Hazard – Mata – Sterling – Michu – Dzeko.

Golul săptămânii: Emmerson Boyce vs Swansea.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Ben Sutherland.

Premier League – etapa a opta – discuție deschisă

By In Premier League

După două săptămâni de plictiseală preliminarii, fotbalul din Anglia revine cu etapa a opta.

Sâmbătă după-amiază de la 14:45 avem Spurs – Chelsea. Villas-Boas insistă că n-are nimic de demonstrat fostului său club, dar parcă simt că undeva în inima lui își spune precum Keegan: I would love it if we beat them. Terry n-a mai făcut apel și suspendarea de patru etape se aplică începând de mâine. Di Matteo a refuzat să comenteze când a fost întrebat ieri dacă va rămâne căpitan după revenire.

Apoi de la 17:00 Manchester United – Stoke. Vineri s-au făcut zece ani de la debutul electrizant al lui Rooney cu Arsenal, când devenea cel mai tânăr marcator din istoria Premier League. Rooney a ajuns fără îndoială un jucător world class, dar e un cearcăn de îndoială asupra felului în care și-a folosit talentul. Undeva pe drum, explozia pe care o avea în acel prim sezon la Everton s-a pierdut.

Duminică de la 15:30, una bucată Tyne-Wear derby. Opta zice că Sunderland e echipa care a tras cel mai puțin la poartă din primele cinci campionate din Europa. I-a tot scos Steven Fletcher care a marcat aproape la fiecare șut pe poartă, dar mai devreme sau mai târziu vor fi found out.

De la 18:00 QPR o găzduiește pe Everton, și nu văd ce i-ar putea opri pe băieții lui Moyes să ia toate punctele. QPR au fost all over the place până acum, Park fiind singurul jucător care a început toate meciurile în acest sezon.

Meciurile de sâmbătă sunt pe Digi Sport 2, cele de duminică pe DS 3. Weekend fain la toată lumea!

Sursa foto: nicobobinus.

Facerea de bine

By In Casual Friday

E normal. E normal să nu lași bacșiș că oricum n-ai să mai vii pe-acolo. E normal să te înjuri cu vecinul de la cinci pentru locul de parcare. E normal să le iei bani la autostopiști.

Toate astea-s normale într-o țara smintită de comunism. Vorba lui Andrei Pleșu, în România de azi bunătatea e o marfă rară. Tocmai de asta e frumos când vezi pe cineva anormal.

Nu spun să ne apucăm toți de voluntariate, dar câte o faptă bună din când în când e la îndemâna oricui. Da, alea la care americanii le zic random acts of kindness, un gest altruist și dezinteresat față de un necunoscut.

The really important kind of freedom involves attention, and awareness, and discipline, and effort, and being able truly to care about other people and to sacrifice for them, over and over, in myriad petty little unsexy ways, every day. David Foster Wallace

Spuneam mai demult că a fost nevoie să treacă un an de la întoarcerea din Londra până am “pățit” o faptă bună. Dar o dată ce s-a spart gheața, ele au tot venit. Ultima data când am luat niște cărbuni de la Selgros, casierul mi-a dat și câteva pungi de plastic, în caz că are găuri învelișul de hârtie.

Vara asta, eram cu câinele la plimbare prin parc când l-a pălit setea. Cu mâinile făcut căuș, mă chinuiam să-i dau să bea de la o cișmea, când un gunoier a venit și mi-a dat un pahar folosit de cafea.

Mai plăcut decât să le primești, e să le faci tu altora, pentru că îi derutează. Când o doamnă care n-avea mărunt a vrut să-mi plătească căruciorul cu care ieșeam din supermarket, aproape s-a supărat când n-am luat banii. Era ceva anormal.

Don’t ever forget that you’re a citizen of this world, and there are things you can do to lift the human spirit, things that are easy, things that are free, things that you can do every day. Civility, respect, kindness, character. You’re too good for schadenfreude, you’re too good for gossip and snark, you’re too good for intolerance — and since you’re walking into the middle of a presidential election, it’s worth mentioning that you’re too good to think people who disagree with you are your enemy. Aaron Sorkin

Steinhardt avea dreptate: sistemul politic sau economic nu-s la fel de importante ca relațiile de bunăvoință dintre oameni. Micile gesturi de bunăvoință țin legat aluatul din care e făcută societatea.

Ziceți și voi, cine v-a lăsat ultima dată să vă băgați în față la coadă? Ale cui sacoșe le-ați cărat două etaje până în fața ușii?

Sursa foto: mckaysavage.

Experimentul Duncan Jenkins

By In Premier League

Ce urmează e povestea bizară și un pic întunecată a unei farse luate prea în serios. De parcă n-ar fi avut suficiente belele, Liverpool e de câteva zile în mijlocul unui accident de imagine care-l are la volan tocmai pe directorul de comunicații al clubului.

Acum un an, un copywriter englez, suporter de-o viață al lui Liverpool, a creat pe Twitter un personaj parodic: Duncan Jenkins. Duncan era, chipurile, un jurnalist sportiv în devenire, care avea câteva “cârtițe” în lumea fotbalului, dar mai ales în vestiarul lui Liverpool. Omul era atât de agramat și caraghios încât e greu de imaginat cum ar fi putut cineva să pună botul.

[cleeng_content id=”223182155″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Duncan a devenit tot mai cunoscut nimerind perfect primul XI al lui Liverpool cu câteva ore înaintea meciului. Informația era luată de pe un forum, de la cineva care pesemne chiar avea o sursă. În orice caz, asta i-a dat credibilitate și câteva zeci de mii de followeri pe Twitter.

În vară, Duncan a mers mai departe și a muls cât a putut tot întregul circ al zvonurilor legate de transfeuri. Folosind informațiile din presă, a nimerit câteva dintre transferurile lui Liverpool, printre care Joe Allen, Sahin și Borini. Cu altele, precum Villas-Boaș, Sigurdsson, sau Gaston Ramirez, a dat-o în bară.

În ciuda pamfletelor de pe goal.com, a pocirii numelor fotbaliștilor pe care îi dădea transferați și a faptului că se prezenta drept perspiring journalist, unii au fost atât de naivi încât s-au lăsat păcăliți. Printre ei, directorul de comunicații al lui Liverpool, Jen Chang, care s-a întâlnit la o cafea cu copywriterul care l-a creat pe Duncan Jenkins.

Astea sunt faptele, de aici încolo e varianta copywriterului despre ce a discutat în întâlnirea cu Chang, care a refuzat să comenteze. El nu are înregistrarea discuției, nu poate demonstra că spune adevărul, dar nici n-are nici un motiv să mintă și să arunce cu noroi în clubul cu care ține de-o viață.

Omul spune că i-a explicat directorului de comunicații că totul a fost o farsă, dar Chang nu l-a crezut. Chang, care pusese detectivi particulari pe urmele lui, l-a amenințat că va fi interzis pe viață pe Anfield, că afacerea tatălui lui va avea probleme și că viața îi va deveni un calvar, dacă nu recunoaște oficial că totul a fost o farsă:

You know how crazy football fans are. You’ll have dog shit coming through your letterbox, you’ll have to take your Facebook page down, you might even have to move house.

Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Copywriterul n-a cedat amenințărilor dar nici n-a continuat să posteze pe Twitter până acum câteva zile când l-a dat în vileag pe Chang.

Toată povestea e foarte ciudată. Nu înțeleg de ce și-ar pierde cineva vremea ca să creeze un cont-parodie pe Twitter care nici măcar nu e amuzant. Mă rog, unii spun că e, alții că a fost un experiment genial care a expus superficialitatea Twitterului ca mediu de comunicare.

Dar mai ales, nu înțeleg cum directorul de comunicații al lui Liverpool se lasă fraierit de o glumă proastă și ajunge să amenințe un suporter al clubului ca un gangster de doi lei.

Mai că-mi vine să-i dau dreptate lui Barney Ronay care scrie în ultimul număr din Blizzard:

Of course, it is very easy to take all this far too seriously. Twitter is in the end just so much chaff, the most evolved expression yet devised of the basic human need to gossip, moan and generally bullshit.

[/cleeng_content]

Sursa foto: shawncampbell.