Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Viața la casă

By In Casual Friday

După modelul american, vinerile pe noul anglofil.ro or să fie ceva mai casual. Acum când fotbalul se joacă de sâmbătă până joi, pare singura zi în care pot să înghesui o postare non-fotbalistică. Așa că dacă vreți să citiți despre un film bun sau cum se face dorada la grătar, vinerea e ziua.

Without further ado, luna asta am făcut un an de când m-am mutat la casă. Cred că v-am mai spus că am crescut într-un cartier decent, blocuri rusești de trei etaje construite în anii ’50, cu vecini pictori, dirijori și nomenclaturiști. Viață liniștită, mai mult verde decât beton, cam cât de idilic se putea pentru un cartier de blocuri din burta unui oraș est-european.

De-a lungul anilor 2000 cartierul a început să se schimbe. Chiriașii au luat locul proprietarilor, parcul dintre blocuri a devenit parcare, treptat instalându-se o indiferență față de tot ce era dincolo de pragul ușii. Excepție fac maidanezii, de care unora li se face atâta milă cât să le dea de mâncare, dar nu suficientă cât să-i ia în casă.

Până să ajung în Anglia, n-am înregistrat toate astea. Îmi plăcea viața la bloc și nu-mi imaginam de ce ar vrea cineva să stea la casă. Apoi am ajuns la Londra, am văzut că majoritatea blocurilor sunt locuințe sociale date de council, am văzut oameni care făceau o oră cu trenul până la servici doar pentru privilegiul de a locui în afara Londrei.

Când m-am întors acasă, unde dementul de la trei arunca cu cartofi în noi și chema poliția pentru că făceam gălăgie, epifania a fost completă. Poate viața la casă nu era chiar cel mai rău lucru din lume.

Azi, după un an de stat la casă, îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru colțul ăsta de lume. Nu-mi place să dau sfaturi, dar dacă o să aveți vreodată de ales, casa bate blocul every single time.

Chelsea – Reading 4-2

By In Premier League

[list color=”red”]

  • nu vă lăsați păcăliți de scorul final. Reading a venit pe Stamford Bridge să joace fotbal și a condus mai bine de 40 de minute.
  • Reading a intrat la pauză cu 2-1, după o repriză agresivă în care a busculat defensiva lui Chelsea, care parcă nu se aștepta la atâta tupeu din partea oaspeților. Reading a recuperat cingi mingi în treimea adversă, Chelsea nici una.

[cleeng_content id=”365464632″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]

  • după pauză Di Matteo a dat all-in, cum s-ar zice la poker, băgându-i pe Oscar și Sturridge în locul lui Ramires și Mikel. Chelsea a înclinat terenul, e adevărat, dar golurile au venit pe un howler al lui Federici, dintr-un offside clar la Torres și pe un contraatac cu poarta goală în minutul 95.

  • omul meciului a fost încă o dată Eden Hazard, care justifică toată vâlva care s-a creat în jurul lui vara asta. De fiecare dată când ajunge mingea la el te aștepți să facă ceva special cu ea, și mai tot timpul face. Bănuiesc că va veni un moment în care fundașii îi vor învăța fentele din corp și preluările, dar până atunci e o bucurie să-l urmărești.

  • la cum a început sezonul, e în grafic să o facă din nou.
  • în ciuda golului (din offside cu poarta goală) Torres continuă să fie fantoma jucătorului care a fost cândva. Previzibil și neinspirat, seamănă cu un amnezic care își aduce aminte doar fragmente din ce făcea înainte. De neînțeles cum cel mai bun atacant din lume poate să devină peste noapte unul de rând.
  • e încă devreme, dar Reading nu par să fi promovat doar că să pice înapoi în Championship. McCleary și McAnuff vor pune la încercare mulți fundași laterali sezonul asta. Dacă Pogrebnyak continuă să marchze o dată la două partide n-au cum să nu rămână în Premier League.

[/list]

Sursa foto: www.101greatgoals.com[/cleeng_content]

Despre logică și loialitate în fotbal

By In Europa

Am mai spus-o: e multă ipocrizie în înjurăturile pe care și le iau fotbaliștii atunci când urcă o treaptă în carieră. Să arunce piatra cei care n-ar pleca pe un salariu mai mare la o firmă mai bună. Așa mă gândeam și eu.

Într-un articol din Esquire despre traseism, Radu Paraschivescu ajunge și la fotbaliști:

Cine lasă o echipă pentru alta nu intră în logica traseistului. Asta, desigur, dacă o face decent, fără ipocrizie, declarații ilare și false fidelități. Problemele apar atunci când gura o ia dinaintea creierului, iar rostirile emitentului trădează două tipuri de lacune: fie de IQ, fie de caracter.

Plecatul la mai bine e până la urmă ceva firesc. Dar la fel ca în viața de zi cu zi, există și în fotbal o mână de jucători pentru care mai-binele nu se măsoară doar în zerouri.

[cleeng_content id=”852594793″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Ieri, Daniele de Rossi a anunțat că va rămâne la Roma, în ciuda ofertei venite de la Manchester City:

C’è stata tutta una tarantella intorno a questa storia, ma io sto bene alla Roma. (…) Ma qui c’è anche il discorso che per la gente ho un valore affettivo importante, e si è visto anche l’altra sera. E questo per me conta.

Altra sera de care spune de Rossi e seara amicalului cu Aris Salonic, în care suporterii romani i-au arătat cât de mult îl apreciază.

Lui de Rossi pur și simplu îi e bine la Roma. Joacă pentru echipa în a cărei galerie a crescut, are familia lângă el și e cel mai bine plătit jucător din Seria A. Da, la City ar putea câștiga venti euro în più și niște trofee, dar ar fi doar încă unul dintr-o serie de mercenari jucători profesioniști de mare calitate.

Van Persie a luat decizia logică. Aceeași decizie de a pleca la mai bine pe care o iau majoritatea fotbaliștilor.

De Rossi a pus loialitatea față de familie, suporteri și oraș înaintea logicii banilor. La fel au făcut Totti, Gerrard sau Xavi la vremea lor. Vorba lui Gentile, le bandiere non și vendono.

In other news, Adidas a publicat datele adunate de cipul din gheata lui Messi în timpul meciului amical cu Germania. Care Messi a dat nu doar două goluri ci și o pasă decentă in weekend cu Sociedad:

Nu uitați: Chelsea – Reading diseară de la 21:45. Meci care se poate vedea pe streamuri, Digi Sport-urile fiind ocupate cu supermeciuri alde Limassol – Anderlecht.[/cleeng_content]

Sursa foto: www.sky.it

Everton – Manchester United 1-0

By In Premier League

[list color=”red”]

  • ca un găligan rătăcit la un meci de copii, Fellaini a fost unplayable ieri seară. Apărarea lui United a fost copleșită de forța și energia belgianului, care a câștigat cinci din șase dueluri la cap în careul adevers:

  • Fergie după meci: Fellaini is a handful: he is a big, tall, gangly lad and they just lumped the ball forward to him, that’s all they did. Păi bine, nene, și atunci de ce-l pui pe Carrick și nu pe Vidic să-l țină pe Fellaini la fazele fixe?
  • Carrick a început că fundaș central doar pentru că Rio, Smalling, Phil Jones și Johnny Evans au fost accidentați.
  • dacă Fellaini a fost omul meciului, Nani a fost cel mai slab jucător de pe teren. Din opt centrări portughezului nu i-a intrat nici una, mai toate oprindu-se în primul fundaș.
  • când te uiți pe harta paselor, careul lui Everton pare protejat de un zid invizibil. Deși United a avut 70% posesie, n-au reușit decât trei pase în apropierea porții lui Howard.

  • De Gea e cel mai bun shot-stopper din Anglia. Punct. Dacă va învăța să iasă pe centrări va fi și cel mai bun portar.
  • pe lângă sprijinul vocal al peluzei de pe Goodison Park, Everton a intrat în meci cu un tonus și o energie superioare lui Man United. Rooney în special a arătat off the pace, cum zic englezii, cu câteva kilograme în plus și cu tricoul muiat în transpirație, ceea ce nu e niciodată un semn bun.
  • după ani la rândul în care puteai conta pe Everton că va începe sezonul greoi, Moyes pare să fi întors lucrurile. Dacă va fenta obișnuita astenie de toamnă, Everton poate trage chiar și la Liga Campionilor.

[/list]

Sursa foto: Flickr, isriya.

Cronica primei etape

By In Premier League

[list color=”red”]

  • dacă până la voleul lui Gera de pe finalul primei reprize WBA nici nu ajunsese la poartă, după eliminarea lui Agger Liverpool a implodat de tot. Un meci ca un montagne-russe care începe domol și dintr-o dată te învârte până nici un colț al stomacului nu rămâne neîntors.
  • Suarez e un atacant curios. Are geniul lui Romario de a-și crea ocazii și consecvența lui Ghindaru de a-și bate joc de ele. La început a părut o problemă de acomodare, finding his scoring boots and all, dar acum abilitatea lui de a converti șansele în goluri începe să fie serios pusă la îndoială. Iată o comparație pentru sezonul trecut:
    • Luis Suarez
    Rooney
    Van Persie
    Demba Ba
    Aguero
    Ocazi din care a marcat %
    10
    23
    21
    20
    22
    Ocazii clare din care a marcat %
    25
    55
    46
    56
    45

[cleeng_content id=”380715004″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]

  • cu WBA a tras de unde a apucat, irosind patru șanse bune la 0-0.

  • Yacob și Mulumbu au fost excepționali la gazde, ambii având un procentaj al paselor reușite de peste 95%. În comparație, Gerrard had a stinker, doar 82% din pasele lui ajungând la destinație.
  • Downing a început sezonul de unde l-a terminat pe cel dinainte. Într-un meci întreg Downing a dat doar trei pase înainte (9% din total) și a încercat două driblinguri, ambele nereușite.
  • nu pentru prima data în ultimele sezoane, Arsenal a fost frustrată pe Emirates de o echipă care a venit să se apere jos, pe două rânduri. Wenger însuși a admis că le-a lipsit creativitatea. Singurul care a desfăcut de câteva ori apărarea lui Sunderland a fost Cazorla, care a impresionat la debut.

  • un alt spaniol care a impresionat la debut e Michu, care a reușit dubla pe Loftus Road. Michu și Cazorla au toate calitățile ca să li se alăture lui Arteta, Mata, David Silva și Yaya Toure, în rândul mijlocașilor importați din La Liga care luminează jocul din insulă cu talentul lor.
  • în sens invers, Alex Song a plecat la Barcelona pe £15m, eliberând astfel fonduri și un loc în echipă pentru Nuri Sahin. Song e o pierdere grea, fiind omul cu cele mai multe pase decisive sezonul trecut. Dar cu Diaby recuperat și Wilshere așteptat să revină în octombrie, Wenger e acoperit.
  • datorită politicii lui Levy, căruia îi place să împingă negocierile până pe 31 august, Tottenham tinde să înceapă sezonul cu un lot neterminat. Avantajul e că iei un Scott Parker sau un Van der Vaart la “reduceri”, dezvantajul că ajungi să-l ai doar pe Harry Kane rezervă pentru Defoe. Vertonghen a fost și el rezervă, Gallas și Kaboul fiind fundașii centrali titulari. De urmărit.
  • Nasri a fost omul meciului cu Southampton. Francezul a dat un gol, o pasă decisivă și a creat cinci ocazii de gol. David Silva în schimb, care a părut consumat pe finalul sezonului trecut, n-a avut prea mult timp de odihnă în vară și a ratat o bună parte din pre-sezon. Nu m-aș mira ca Nasri să fie mult mai important pentru City decât spaniolul în acest sezon.
  • Aguero e în regulă:

[/list]

Sursa foto: Flickr, shiner.clay [/cleeng_content]