Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

De-mi-sia!

By In Recomandari

Trei profesori spanioli au analizat evoluţiile echipelor din La Liga între sezoanele 2001/2002 şi 2008/2009 în încercarea de a afla cum afectează schimbările de antrenor performanţa echipei. Concluzia lor, deşi previzibilă, oferă acum un argument ştiinţific pentru un lucru care pare de bun-simţ pentru orice suporter de rând:

“…changing managers can be the right decision in order to improve a team’s sporting performance, but under no circumstances will this move be as successful as correctly planning the squad and the team of specialists at the beginning of the season.”

Vasăzică, schimbarea de antrenor poate avea un efect pozitiv, dar nicidecum la fel de pozitiv precum dacă ai fi pus antrenorul potrivit de la bun început. Când schimbi antrenorul, admiţi că ai greşit, că ai judecat prost, și încerci sa limitezi stricăciunile.

Şi acum să ne uităm peste Liga 1. Doar 5 echipe din 18 (Oţelul Galaţi, Rapid, Dinamo, Gaz Metan Medias, Victoria Branesti) au acelaşi antrenor cu care au început campionatul. Campioana de anul trecut a schimbat deja 3 antrenori, vicecampioana la fel, Steaua e deja la al patrulea.

Ce spune asta despre oamenii care iau deciziile în fotbalul nostru, despre patroni şi aghiotanţii lor de carton, managerii de club? Probabil nimic din ce nu ştiam deja, dar îndârjirea cu care oamenii de fotbal de la noi fac lucrurile prost aşteptând rezultate bune e patologică.

2010/2011 – etapa 18 – discutie deschisa

By In Premier League

Vă aştept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea etapei a optișpea. Lampard revine la Chelsea, care după ce n-a câștigat de 5 meciuri, speră să redevină mașina nemiloasă de fotbal tocmai cu United pe Stamford Bridge.

Digi Sport, sambata 14:45 Sunderland – Bolton

Digi Sport, sambata 17:00 Arsenal – Stoke

Digi Sport, sambata 19:30 Liverpool – Fulham

Digi Sport Plus, duminica 14:00 WBA -Wolves

Digi Sport, duminica 18:00, Chelsea – Man United

Digi Sport, luni 22:00 Man City – Everton

Factorii cheie ai succesului in jurnalismul sportiv

By In Jurnalism

Şi la noi, şi la ei, se dau premii la sfârşit de an. La noi, arbitrii îşi iau premiile de la jurnalişti-borfaşi, cu muzică lăutărească pe fundal, la ei… e un pic altfel.

Soccerlens premiază pe 20 decembrie cele mai bune bloguri, podcasturi, cei mai buni jurnalişti şi bloggeri care scriu despre fotbal. Până atunci publică o serie de interviuri cu nominalizaţii. Iată trei răspunsuri care mi-au plăcut, venite de la trei dintre cei mai buni jurnalişti de sport de limbă engleză, cream of the crop.

What do you think has been the key factor in your success?

Gabriele Marcotti: Above all, I’ve been lucky to be in the right place at the right time and to have met people who believed in what I was trying to do. Without somebody opening a door for you, it’s very difficult to get anywhere in this industry and there are so many very talented colleagues who simply never got a shot.

Sid Lowe: I honestly don’t know, you would have to ask the people who read my work to reply to that. But there are some things I am conscious of: trying to tell good stories, trying to find out and transmit something different, trying to do something different (whether that’s style or focus or argument), trying to give a feel of people’s reactions and experiences, of what football is beyond the obvious.

Sometimes it goes wrong, but I always try to avoid doing the obvious and in an obvious way. I try very hard to say something, to actually tell the readers something, even if it’s just a curious anecdote. It’s vital, I think not only to tell people what, who and where but why and how: I am fascinated by process and reasons: so and so team are struggling. Sure, but why?! Another team are racking up the goals, but how?!

Tim Vickery: BY FAR THE KEY FACTOR IN MY STRICTLY RELATIVE SUCCESS IS HAVING SUCH A WONDERFULLY RICH AND FASCINATING AREA TO COVER – I OWE IT ALL TO SOUTH AMERICAN FOOTBALL. THAT IS BY FAR THE BIGGEST FACTOR. COMING A LONG WAY BEHIND I THINK THE NEXT MOST IMPORTANT THING IS A CAPACITY TO THINK FOR MYSELF – WHICH SEEMS TO HELP MY WORK STAND OUT AS SOMETHING A BIT DIFFERENT, WHETHER FOR GOOD REASONS OR BAD.

5 ganduri după Man United – Arsenal

By In Premier League

A fost un meci prost, mărturie a deteriorării din ultimii ani a campionatului englez. Dârzenia e tot acolo, fără îndoială, dar gleznele sunt din ce în ce mai pătrate. S-a dus de mult vremea când Arsenal avea un vârf capabil să facă asta. Sid Lowe a încins Twitterul, întrebând câţi dintre titularii de aseară ar fi titulari într-o echipă Barça/Real. Poate Evra, şi cam atât.

Deşi regulile s-au schimbat de ani buni, nivelul de ignoranţă în privinţa henţurilor e uimitor. Aseară, în studioul de după meci, discutând henţul lui Clichy au fost invocate vechile argumente: că Nani ar fi scăpat spre poartă, că francezul şi-a creat avantaj etc. Oameni buni, regulile sunt clare:

Handling the ball involves a deliberate act of a player making contact with the ball with his hand or arm.


Dacă nu există intenţie nu e infracţiune, oricât de clar ar fi henţul. La recomandările făcute arbitrilor pentru a identifica dacă a existat sau nu intenţie, primele două argumente sunt: dacă mingea se duce către mână sau mâna către minge şi distanţa de la care vine mingea. Ei, Clichy avea mâna fixată în pământ, iar minge îl loveşte de la mai puţin de un metru. A fost orice numai penalty nu.

Rafael are toate şansele să devină cel mai bun fundaş dreapta din lume în câţiva ani. După ce l-a avut în buzunar pe Bale în meciul direct, l-a anulat ieri pe Arshavin şi ocazional pe Nasri când a schimbat partea.

La 1-0, cu 5 minute înainte de final, „tunarii” se plimbau pe teren cu vâna unor poştaşi pe final de tură. Aceiaşi umeri plecaţi pe care i-am mai văzut de câteva ori sezonul asta. Nu e greu de imaginat că inversând rolurile, United ar fi aruncat chiuveta înspre adversari, vorba englezului. E o moleşeală psihică din care Arsenal trebuie să iasă dacă are de gând să mai câştige ceva.

De la începutul lui 2009, Arsenal a jucat 11 meciuri cu Chelsea şi Man United, pierzând 10 şi remizand unul, în care United avea nevoie doar de egal pentru a-şi asigură titlul. Golaveraj 23-5. Can’€™t win anything with kids, anyone?