Citisem știrea, dar credeam că e doar mașinăria de PR care-și face treaba.

Titi Henry si Rafa Marquez, întorcându-se cu metroul după un meci pe Red Bull Arena, care e în New Jersey. Da’ și când s-o nimeri un irlandez in vagon….
Citisem știrea, dar credeam că e doar mașinăria de PR care-și face treaba.

Titi Henry si Rafa Marquez, întorcându-se cu metroul după un meci pe Red Bull Arena, care e în New Jersey. Da’ și când s-o nimeri un irlandez in vagon….
Poate Jamie Redknapp avea dreptate: Albionului i-ar trebui o echipă pentru preliminarii și alta pentru turneele finale
În avancronici, Elveţia era echipa care mai avea un pic şi bifa zece ore fără gol primit la Mondiale, echipă care bătuse campiona lumii în iunie. În iarbă, Elveţia n-a luat piuitul nimănui, înghesuind defetist două linii de câte patru în faţa porţii, cam ce face West Brom când vine la Londra.
Cu şase puncte luate Bulgariei şi Elveţiei, şi nu oricum, ci după două jocuri controlate autoritar de englezi, te-ai fi aşteptat ca reputaţia lui Capello să fi fost reabilitată, deciziile curioase din vară – date uitării. În fapt, debutul entuziasmant al noii campanii pune din nou reflectorul chibiţilor şi presei asupra deciziilor italianului din vară. Se impun câteva întrebări:
De ce a fost lăsat pe bancă Joe Hart? Devine din ce în ce mai clar că portarul lui City este, vorba englezului, every bit the finished article. E tânăr, dar copt. Are reflex, are curaj şi nu greşeşte nici dacă-i pui pistolul la tâmplă. Decizia lui Capello de a merge întâi pe mâna lui Rob Green, goalkeeper mediocru de echipă care se bate la retrogradare, şi apoi pe mâna lui Jamo, care n-a reuşit să mai prindă un contract în prima ligă, e indefensibilă.
Ce o fi căutat Sean Wright-Phillips în avionul către Africa de Sud când Theo Walcott şi Adam Johnson erau disponibili? Johnson, care a intrat pe parcurs şi a marcat în ambele meciuri, a părut atât de confortabil pe scena internaţională încât ai fi zis că bate suta de selecţii. Tehnic şi intelligent în mişcare, era pur şi simplu din acelaşi film cu toată lumea şi probabil că a făcut destule că să-şi câştige postul de aripă dreapta pentru restul preliminariilor.
De ce a fost irosit Gerrard în stânga doi ani de zile, o poziţie care a mărturisit că îi vine peste mână, când îl ai pe Milner care e croit pentru flancul stâng? Vă zic eu de ce: ca să le faci loc şi lui Barry şi lui Lampard în echipă. Ei bine, cu Lamps accidentat, Gerrard a revenit în centru alături de Barry, cei doi complementându-se atât de bine încât până şi Capello trebuie să se fi întrebat ceea ce fanii se întreabă de ani buni: ce aduce Lampard naţionalei de are garantat locul în echipă?
De ce a jucat vârf împins Rooney în Africa de Sud, de vreme ce în preliminarii impresionase ca vârf retras, atât de periculos când coboară să-şi ia mingi şi dislocă din defensivă fundaşul central care-l marchează? Rooney a revenit pe aceeasta poziţie ceva mai retrasă fiind elogiat atât de Capello cât şi de Stevie G şi reuşind să marcheze din nou pentru naţională după 11 meciuri. Nu strică nici faptul că are o chimie mult mai bună cu Defoe decât cu Heskey.
Când pui cap la cap toate întrebările astea, începi să priveşti înapoi cu mânie, să te întrebi ce-ar fi fost dacă, şi asta nu mai serveşte la nimic acum. Capello pare să ştie la fel de bine ca oricine unde s-a greşit, şi a demonstrat că e îndeajuns de flexibil pentru a îndrepta greşelile făcute în Africa de Sud.
Urmează Muntenegru pe 12 octombrie pe Wembley, însă pe baza a ce-am văzut până acum Anglia e deja calificată la Europene.
După James Appell, încă un englez se aventurează în relativa anarhie a Europei de Est. Nick Ames, care de obicei scrie pentru Arsenal, a venit pană la Cluj săptămâna trecută sa vadă meciul cu Pandurii. A scris despre asta pentru European Football Weekends:
In a day and a half I’d already thoroughly combed Cluj-Napoca’s pleasant mixture of pretty churches, side streets and museums, all accompanied with the requisite sprinkling of dreadful Communist ephemera. I’d been down a salt mine and hiked 15km towards, up and back from a mountain gorge near the town of Turda, subsequently feeling pretty akin to the name. A chance meeting with some Americans had resulted in generous Ursus consumption, just five minutes from this very square, the evening before. So what could be done when there was just one thing missing?
S-a terminat şi debandada anuală care e ultima zi a mercato-ului de vară, când ceaunul cu zvonuri dă în fierbere. Hai să vedem ce s-a întâmplat azi:
– Sunderland a spart puşculiţa şi l-a luat pe Asamoah Gyan pentru £13m de la Rennes. După mine, au plătit prea mult. Steve Bruce a recunoscut că a încercat să-l semneze încă de vara trecută, când era evaluat la 3.5m pentru că venea după un sezon în care marcase un gol în 16 meciuri. Un sezon şi un Mondial bun mai târziu, iată-l costând aproape de patru ori mai mult. Timpul ne va lămuri, dar amintiţi-vă de El-Hadji Diouf la Liverpool în 2002.
– Marc Wilson, Jermaine Pennant şi Eidur Gudjohnsen la Stoke, ultimii doi împrumutaţi. Nothing to write home about.
– Birmingham l-a împrumutat pe Alyaksandr Hleb, şi i-a cumpărat pe fundaşul ceh Martin Jiranek şi aripă chiliană Jean Beausejour. Pe Beausejour mai ales aş fi curios să-l văd la lucru, mi-a plăcut în Africa de Sud.
– Robinho a plecat la Milan pentru £15m, fiind probabil cea mai costisitoare greşeală din istoria Premier League. Bilanţul făcut de The Telegraph arată că City a plătit practic aproape £2m pentru fiecare gol al brazilianului.
– marele mister e dacă Spurs l-au semnat pe Rafael van der Vaart pentru £8m, tranzacţie data de mulţi ca şi rezolvată dar neconfirmată încă la oră la care scriu. O mutare care nu are prea mult sens pentru mine, olandezul fiind exact acelaşi gen de jucător ca Modric şi Krancjar.
– ar mai fi Konchesky la Liverpool în locul lui Insua care a fost împrumutat la Galatasaray, DJ Campbell la Blackpool, Di Santo la Wigan definitiv.
– ştirea zilei am păstrat-o pentru final: Arsenal nu a semnat nici un portar. Cu alte cuvinte, tunarii abdică de la titlu şi anul acesta. O să spuneţi că mă pripesc, dar vorba lui Fănuş, un singur adevăr stă drept în şa: cu Almunia între buturi nu iei titlul! Nu când iei 40 de goluri pe sezon. N-ai cum! Arsenal seamănă cu un gladiator roman care intră în Colosseum cu o sabie din oţel şi un scut din plastilină. Oricât de îndemânatic oi fi tu cu sabia, o să fii pedepsit şi o să usture.
Înţeleg că mai sunt câteva transferuri înregistrate azi la Ligă dar care vor fi făcute publice abia mâine.