Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Despre mătănii şi bunătate

By In Casual Friday

Hotnews scrie că încrederea în Biserica Ortodoxă Română e la cel mai jos nivel de încredere din ultimii ani. Ai crede că asta e o şansă pentru Biserică să reflecte asupra propriilor neajunsuri, să încerce să înţeleagă unde greşeşte. Dar nu, BOR nu e genul de instituţie care să se îndoiască de ea însăşi. Răspunsul oficial e că “rezultatele sunt discutabile” iar “bisericile pline”, echivalentul ecleziastic al ratingului.

Ăsta e exact genul de atitudine autistă care-i îndepărtează pe oameni de biserici. Asta şi exemplele de preoţi mercantili care, chiar dacă nu fac politică sau vând droguri, au grijă să se căpătuiască în feluri mărunte. Oamenii nu mai au încredere în Biserică pentru că nu mai au încredere în popii din viaţa de zi cu zi. Cristian Badiliţă, teolog ortodox trecut la greco-catolici, se întreba încă de acum câţiva ani:

Cei dezamăgiţi sunt vinovaţi? Fireşte că nu. Vinovaţi sunt în primul rând ateii în sutană, care, deşi fac săptămânal o liturghie şi bat sute de mătănii, se comportă ca nişte sălbăticiuni arierate. Cazurile de preoţi normali, frumoşi, adevăraţi oameni ai lui Dumnezeu par fantome de pe altă planetă în mijlocul peisajului talibanic curent.

Judecând după comentariile articolului, preoţii smintiţi îi alungă până şi pe credincioşi prin faptele lor. Preoţii adevăraţi, dimpotrivă, se fac plăcuţi chiar şi înaintea celor care nu cred. Scrie Augustin despre un preot care avea să-l influenţeze profund:

I began to like him, at first indeed not as a teacher of the truth, for I had absolutely no confidence in your Church, but as a human being who was kind to me.

Un om care a fost bun cu mine… Un om care se purta cu ceilalţi la fel cum ar fi vrut să se poarte ceilalţi cu el. Asta e o treabă care nu ţine nici de vremuri, nici de cler şi nici de confesiune. La fel cum nu ţine nici scrisoarea lui Dickens către fiul lui plecat la studii în Australia. Sunt sfaturile de viață ale unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a dat lumea:

Never take a mean advantage of anyone in any transaction, and never be hard upon people who are in your power. Try to do to others, as you would have them do to you, and do not be discouraged if they fail sometimes. It is much better for you that they should fail in obeying the greatest rule laid down by our Saviour, than that you should.

I put a New Testament among your books, for the very same reasons, and with the very same hopes that made me write an easy account of it for you, when you were a little child; because it is the best book that ever was or will be known in the world, and because it teaches you the best lessons by which any human creature who tries to be truthful and faithful to duty can possibly be guided. As your brothers have gone away, one by one, I have written to each such words as I am now writing to you, and have entreated them all to guide themselves by this book, putting aside the interpretations and inventions of men.

Vine o vreme când te întrebi dacă nu tocmai interpretările şi invenţiile oamenilor deviază atenţia de la miezul învățăturii lui Isus – de a fi bun cu cei din jur.

Sursa foto: anosmia.

Real Madrid – Manchester United 1-1

By In Liga Campionilor
  • Tottenham e echipa din Premier League care seamănă cel mai mult cu Real Madrid: viteză, intensitate, o extremă stânga world-class, şi un atacant central care nu pune mari probleme. Man United a jucat în deplasare la Spurs acum trei săptămâni, cea mai bună repetiţie pentru partida de aseară. De ce ne mirăm atunci de primul XI ales de Fergie, aproape acelaşi ca în meciul cu Spurs?
  • ne mirăm pentru că United a făcut atunci cel mai prost meci din ultimele trei luni. Spurs a dominat-o crunt pe Man United şi a avut de cinci ori mai multe şuturi. De Gea ar fi fost şi atunci cel mai bun jucător al oaspeţilor dacă n-ar fi boxat prea slab centrarea din care a egalat Spurs.
  • la fel ca atunci, aşezarea defensivă a lui Ferguson a invitat mai multă presiune din partea Realului decât şi-ar fi dorit. Man United a absorbit această presiune rezonabil. Se putea şi mai rău, se putea şi mai bine. Fundaşii centrali, Phil Jones şi Welbeck s-au ridicat la nivelul provocării, în timp ce De Gea a făcut meciul carierei. Fără un portar în zi mare United ar fi plecat fără puncte de pe Bernabeu. Dar când portarul e cel mai bun om de pe teren, înseamnă că ceva n-a funcţionat.

[cleeng_content id=”271518983″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Kagawa şi Rafael au fost verigile slabe ale lui Man United. Brazilianul a intrat crispat în meci şi a avut o prima repriză de coşmar. Gary Neville avertiza în privinţa lui Ronaldo înaintea partidei: He is a bully. He bullies the weakest defender. He does it all the time. Exact asta au făcut Ronaldo şi apoi Ozil cu Rafael pe care l-au simţit că joacă cu anxietate şi împotriva căruia au căutat să intre în situaţii de unu-la-unu.
  • Kagawa a fost moale, n-a contribuit la pressing şi a fost trădat de prima atingere. Titularizarea lui a fost curioasă pentru că aşa a jucat tot sezonul. După meciurile astea toţi devenim Monday morning quaterbacks, dar aş bănui că şi Fergie regretă că n-a început cu Valencia în dreapta şi Rooney în mijloc cum era de aşteptat.
  • şi aşa ajungem la Rooney, căruia Fergie i-a luat mapa şi i-a dat sapa. Nu orice fel de sapă, ci una cu coada putredă, pentru că a fost nevoit să acopere partea dreaptă, nu stânga cum se întâmplă de obicei când joacă mai retras. Rooney a jucat aproape ca un mijlocaş defensiv auxiliar, cu sarcina de a întâmpina urcările lui Coentrao. De muncit a muncit ca un catâr, dar unele dintre cele mai mari şanse ale Realului, inclusiv bara lui Coentrao, au venit din zona lui. Greu de spus dacă ar fi putut să facă mai mult, jucând pe un post straniu, expus de neajunsurile lui Kagawa şi Rafael.

  • comentatorii englezi au spus despre săritura lui Ronaldo că e Jordan-esque, pentru că lasă impresia că rămâne în aer pentru o fracţiune de secundă în plus. Dacă genunchii lui ai ajuns la nivelul capului lui Evra, e pentru că detenta lui Ronaldo e mai bună decât a majorităţii baschetbaliştilor din NBA.
  • una peste alta, United se întoarce cu un rezultat bun de la Madrid, dar senzaţia e că nu se poate califica jucând la fel de prudent pe Old Trafford. În orice caz au devenit favoriţi. Realul a mers mai departe o singură dată din 12 ocazii în care n-au câştigat primul meci pe teren propriu. Man United s-a calificat în 17 din 19 dăţi când n-a pierdut primul meci în deplasare.
  • am pus articolul cu amintirile lui Paddy Crerand despre semifinala din 1968 la revista presei, dar în caz că n-aveţi timp să-l citiţi, anecdota de la sfârşit e de neratat. United tocmai bătuse pe Real şi se calificase în finala Cupei Campionilor. După meci, Paddy cu nevasta şi George Best cu prietena ies să sărbătorească dar nu mai găsesc deschisă decât o cafenea destul de soioasă…

All the cafe had left was a platter with bits of chicken on it so we ordered it and a couple of bottles of wine, which tasted like petrol.

I was starving and tucked straight into the chicken, and left the bones on the side of the plate. George’s then girlfriend, Jackie Glass, was above her station and loved herself. She was very pretty, as George’s girls tended to be, but while some of them were down to earth, she seemed posh and I thought that she looked down her nose at people like me because I’d come from a poor background.

Jackie told me that it was the height of bad manners to leave the chicken bones by the side of the plate. I said, “Excuse me, what do you want me to do, throw the chicken bones on the floor, because that would be even worse manners?”

She started having a go at me, saying how appalled she was, while Noreen listened. My wife then stood up and whacked her from across the table, knocking Jackie straight off her seat and on to the floor. Noreen then stood up and announced, “Now that’s bad manners.” I’d never seen anything like it. George burst out laughing.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Jan SOLO

Real Madrid – Manchester United – discuție deschisă

By In Liga Campionilor

Dacă nu l-aţi citit deja, articolul lui Rob Smyth, despre Sir Alex Ferguson ca tactician, e un preludiu numai bun pentru meciul de diseară. Ultima întâlnire cu Realul a fost una din cele mai dure lecţii pe care le-a învăţat în carieră:

It was one of the most important games in modern Manchester United history. Not only did it irrevocably damage their hopes of a European dynasty; it led to the most significant philosophical change in the history of the club. Before that game Ferguson sent his teams out in Europe to score one more than the opposition; since then, for the most part, he has sent them out to concede one fewer. Now, ahead of another meeting with Madrid, he may have come full circle.

WhoScored analizează câteva dintre duelurile cheie de diseară, nici unul mai important decât cel dintre Ronaldo şi Rafael:

Bloody looking forward to it:

Sursa foto: Jan SOLO

Când s-o împărțit norocu’ în Premier League

By In Premier League

Created with Compare Ninja

[cleeng_content id=”117102753″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Câteva observații:

  • primul lucru care sare în ochi e diferenţa de zece procente de TSR care sugerează că Man United a controlat mingea mult mai greu decât City. Asta confirmă impresia că United parcă n-a jucat chiar atât de bine pe cât lasă să se înţeleagă gap-ul de 12 puncte. Punând numerele în context, nici o campioană a Angliei din ultimii zece ani n-a avut un TSR de sub 60%.

  • dar Man United aproape a luat titlul sezonul trecut, având exact aceleaşi zece procente sub trupa lui Mancini. Ambele echipe din Manchester au beneficiat atunci de un PDO ridicat. Al lui United a crescut şi mai mult în timp ce al lui City s-a prăbuşit. Ai zice că City n-a fost acolo când s-a împărţit norocul pentru sezonul asta. Dar câteodată norocul ţi-l faci cu mâna ta.
  • Man Utd are cel mai mare PDO din Premier League, și din istoria recentă, pentru că a marcat cu 41% din şuturile pe poartă. Nici o echipa n-a terminat un sezon cu mai mult de 34%. RVP e golgeterul lui United şi n-ai cum să ocoleşti faptul că pragmatismul lui a făcut diferenţa.

  • Man City are un PDO scăzut pentru că deși a încasat cele mai puține șuturi pe poartă, unul din trei s-a lăsat cu gol. Asta e un procentaj pe care îl aştepţi de la o echipă din partea de jos a clasamentului. Hart, care fusese cel mai bun portar în sezonul anterior, a gafat mult şi a bifat meciuri întregi în care n-a scos nici o minge.
  • Tottenham are cel mai mic PDO din listă, care se explică prin motive similare celor de mai sus. Spurs a marcat puţin raportat la cât a şutat din cauză că nu are un atacant de calibru, şi a primit multe goluri cu Brad Friedel în poartă. Cu Lloris şi un atacant bun, Spurs s-ar putea bate la titlu.
  • rezultatele sunt vădit influenţate şi de programul de până acum. Swansea, spre exemplu, mai are de jucat cu primele cinci echipe din clasament până la final şi va avea probabil de suferit.

  • TSR-ul o flatează pe Liverpool datorită lui Luis Suarez, care are detaşat cele mai multe şuturi din campionat. Trupa lui Rodgers nu controlează chiar atât de bine mingea, dar oricum m-aş aştepta ca Liverpool să termine pe şapte.

Datele pe care le-am folosit sunt furnizate de Opta prin Epl Index.[/cleeng_content]

Sursa foto: kaibara87