Cele mai bune şase transferuri ale iernii

Philippe Coutinho

Brazilianul de 20 de ani adus de la Inter e jucătorul pe care aştept cel mai mult să-l văd la treabă în Premier League. Un puşti care-i dă craci lui Materazzi la primul antrenament are atenţia mea.

Oamenii care l-au urmărit în Italia şi în Spania spun că are are dribling, are acceleraţie, are şut, are viziune. Dacă le are pe toate, de ce-i mai dă drumul Interul? Pentru că are nevoie de bani. Şi pentru că n-a fost să fie.

Coutinho a plecat la 16 ani din Brazilia şi a fost nevoit să se adapteze din mers la un fotbal mult mai sever tactic şi fizic. La Inter n-a arătat decât mostre dintr-un potenţial pe care n-a apucat să şi-l împlinească în umbra lui Sneijder. Ionuț, care cunoaşte mult mai bine situaţia, scrie:

Îmi menţin părerea că vânzarea lui Coutinho este o greşeală şi sunt convins că la Liverpool va beneficia de toate condiţiile pentru a se impune. Fotbalul şi proiectul propuse de Brendan Rodgers îl avantajează, singurele dubii fiind legate de eventualele probleme fizice pe care le-ar putea avea.

Cu toate calităţile pe care le are, Coutinho e un jucător firav, care tinde să se accidenteze. Prima problemă nu-i neapărat o problemă. E adevărat că brazilianul nu e tocmai atletic, dar nici Mata, Dyer sau Sterling nu sunt şi totuşi se descurcă. Accidentările însă sunt o îngrijorare, pentru că în Anglia se joacă mai dur şi mai intens decât în Italia.

Ar putea să ia ceva timp, dar dacă e ferit de accidentări, Coutinho are un viitor frumos la Liverpool.
[cleeng_content id=”193603883″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Demba Ba

Nu cred că Demba Ba e un atacant de clasa mondială, de calibrul lui Van Persie sau Luis Suarez. Dar asta nu înseamnă că aducerea lui la Chelsea nu e una din cele mai deştepte mutări din ianuarie.

Chelsea avea nevoie disperată de un atacant. Nu de un jucător de perspectivă, ci de un vârf călit în Premier League, capabil să intre imediat în echipă. Unul care să fie în formă şi să nu coste o avere.

Demba Ba e singurul jucător care îndeplineşte criteriile de mai sus. Senegalezul a marcat de 13 ori în 20 de meciuri în acest sezon pentru Newcastle, o echipă care a clacat sub presiunea accidentărilor şi a Ligii Europa.

Spuneam zilele trecute de Dzeko şi Chicharito că dau goluri şi cam atât. Demba Ba are un profil similar, cu o singură şansă clar de gol creată în ultimul an şi jumătate la Newcastle. La Chelsea asta nu-i o problemă prea mare cât timp îi are pe Mata, Oscar şi Hazard în spatele lui.

Moussa Sissoko

Judecând după meciurile cu Chelsea şi Aston Villa, pare că Newcastle a lovit jackpotul cu acest jucător originar din Mali. Un mijlocaş box-to-box energic, puternic, rapid, care face alunecări la fel de bine pe câţ driblează.

Cum ajunge un jucător de asemenea calitate să coste doar £2m? Sissoko a fost pus în legătură cu unele din cele mai importante cluburi din Italia şi din Anglia în ultimii ani, dar Tolouse a ţinut de preţ până a ajuns să-l dea aproape pe degeaba. Contractul francezului expiră în vară în condiţiile în care forma lui din ultimul an şi jumătate a stagnat.

Jurnaliştii care se ocupă de Ligue 1 spun că e bun, dar nu chiar atât de bun. Sissoko a marcat doar trei goluri la Tolouse de la începutul sezonului trecut şi n-a prins lotul Franței pentru Euro 2012, unde Debuchy sau Cabaye au fost titulari.

Daniel Sturridge

Haideţi să ne întoarcem la începutul anului 2011. Chelsea da £50m pe Fernando Torres, cea mai mare sumă plătită vreodată de un club din Anglia. Torres şi Drogba sunt cei mai buni atacanţi din Premier League la vremea respectivă. Vestiarul devine prea mic pentru Sturridge, care e împrumutat la Bolton, unde face un retur remarcabil, punctând de opt ori în 12 partide.

În vara lui 2011, Chelsea semnează cu Villas-Boas, care nu numai că îl păstrează în lot, dar îl joacă meci de meci în partea dreaptă a unui 4-3-3 asemănător cu cel de la Porto. Sturridge întrece orice aşteptări şi marchează de nouă ori până la Crăciun.

Ceilalţi jucători însă nu se mulează la fel de bine pe sistemul lui Villas-Boas, care pierde treptat vestiarul. Roberto Di Matteo preia echipa din mers şi revine la sistemul 4-2-3-1 preferat de veteranii din vestiarul lui Chelsea.

Sturridge e obligat să joace mai retras, ceea ce îi afectează dramatic randamentul. Mai înscrie doar de două ori până la finalul campionatului şi nu joacă nici în finala Cupei şi nici a Ligii Campionilor.

Sturridge continuă să fie marginalizat de Di Matteo, care nu agreează individualismul atacantului. Deşi e singurul vârf din lot în afară de Torres, Sturridge bifează doar 160 de minute, marcând o singură dată. RDM e înlocuit de Rafa Benitez şi Sturridge nu mai vede nici un minut cu el la cârmă.

Atacantul bravează, spunând că dacă Chelsea i-ar da o şansă, ar fi un fotbalist de 20 de goluri pe sezon. Vorbe mari, dar în 2011, când a jucat atacant la Bolton şi extremă la Chelsea a dat 17 goluri în Premier League.

Brendan Rodgers ştie asta şi plăteşte £12m ca să-l aducă la Liverpool unde are un impact imediat, jucând pe poziţia lui preferată de atacant central. Sturridge marchează de trei ori în primele patru meciuri, demonstrând o înţelegere aproape naturală cu Luis Suarez.

Pe lângă transferurile de mai sus mai sunt încă două care s-au perfectat luna trecută, urmând că jucătorii să continue sub formă de împrumut la echipa de la care au fost cumpăraţi.

Unul Jack Butland, care la numai 19 ani a făcut parte din lotul lui Hodgson la Europene, a aparat poarta echipei britanice la Olimpiadă şi a devenit în amicalul cu Italia cel mai tânăr portar din istoria naţionalei Angliei. Stoke l-a cumpărat cu doar £3.5m de la Birmingham, unde va continua să joace până la finalul sezonului. Ben Foster:

I’ve never seen a lad of his age with such ability, and that’s including the people I’ve been with at Manchester United. I don’t think we need to puţ too much pressure on his shoulders but he’s a huge talent who’s got absolutely everything.

Celălalt e Wilfried Zaha, cumpărat de Manchester United cu £15m de la Crystal Palace. Un jucător de a cărui potenţial se vorbeşte mult, cu calităţi native neprelucrate, genul de pariu care-i place lui Fergie. Dar despre el o să vorbim mai mult în vară.[/cleeng_content]

Sursa foto: Dean Jones

Ce a învățat Noica din fotbal

„Am jucat şi eu fotbal, acum vreo 50 de ani, şi cea mai bună lecţie din viaţă am primit-o de la antrenorul de atunci al echipei de juniori Tricolorul, unde jucam. Antrenorul se numea Traian Paraschivescu, dar lumea îi zicea «Litră», căci era mărunţel. La un meci cu echipa Val-Vîrtej, stătea pe tuşă şi ne urmărea cum jucăm. La un moment dat, am primit o pasă lungă şi înaltă. Mi-am făcut socoteala că nu pot ajunge mingea şi am rămas pe loc. Litră mi-a strigat de pe tuşă: «Fugi după minge, măgarule! N-ai să faci nimic în viaţă!»

M-am lăsat de fotbal, am mai jucat puţin tenis, pe urmă m-am apucat serios de carte. Am avut profesori buni, atît în ţară, cît şi în străinătate, ba mi s-a părut că învăţ mare lucru de la ei. Dar într-o zi, tîrziu, mi-am amintit de vorba lui Litră şi mi-am zis: or fi fost bune lecţiile filozofilor, dar tot mai bună a fost lecţia lui Litră. Căci ştiţi ce m-a învăţat el atunci? M-a învăţat că în viaţă trebuie să alergi şi după mingile pe care nu eşti sigur că le prinzi. Altminteri nu faci nimic în viaţă, sau fac alţii din tine ce vor ei.“

Anecdotă relatată în articolul lui Vintila Mihăilescu din Dilema Veche.

Sursa foto: geomangio

Nouă puncte între mancuniene

  • Liverpool face cel mai bun meci din acest sezon împotriva unei echipe mari. Trecerea la sistemul 4-4-1-1 în deplasare o ţine pe Liverpool mult mai compactă pe fază defensivă şi mai stăpână pe zona de mijloc. Liverpool, cu toate neajunsurile ei, e o echipă mult mai plăcută de urmărit decât Manchestrer City, domoală şi greoaie ca un hipopotam.
  • golul lui Gerrard e splendid. Genul de lovitură pe care o aştepţi de la dânsul, de când a scăpat de accidentarea la inghinali. Al lui Aguero în schimb e cu adevărat excepţional. Nu doar unghiul extrem de ascuţit, dar direcţia mingii către exterior şi fracţiunea de secundă în care era obligat să lovească mingea fac execuţia absurd de dificilă. Jos pălăria!
  • pare ciudat să-i scoţi pe atacanţi ţapi ispăşitori, când ambii au dat gol. Dar Mancini asta a făcut, spunând că aştepta mai mult de la pressingul atacanţilor lui. Şi într-adevăr asta a fost cea mai evidentă diferenţa între cele două echipe – mişcarea jucătorilor de atac. Suarez şi Sturridge au întins cât au putut defensivă lui City şi au făcut un pressing energic şi agresiv. Dzeko, Aguero şi David Silva au avut o lentoare în mişcări care i-a făcut mult mai uşoară misiunea lui Liverpool.
  • cu un gol la fiecare o sută de minute, Dzeko are un randament ofensiv mai bun decât RVP sau Luis Suarez. A marcat de cinci ori în ultimele cinci meciuri ca titular. Problema e că altceva nu face. Nu driblează, nu dă pase de gol, nu face pressing. Întrebarea e dacă o echipa care trage la titlu îşi permite să ţină în teren timp de 90 de minute un jucător de tipul asta. Fergie ar spune că nu. De asta Welbeck care are un singur gol sezonul asta joacă mai mult decât Chicharito care are deja opt, cele mai multe ca rezervă.

[cleeng_content id=”190752270″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • în mod normal Aston Villa ar trebui să sărbătorească un punct luat pe Goodison Park, dar e a treia deplasare consecutivă în care ratează victoria în ultimele minute. Aceeaşi poveste cu Chelsea, care îi dă voie lui Newcastle să revină în meci, după ce făcuse la fel cu Southampton şi Reading în ultimele săptămâni. Ţinutul de rezultat e o artă care se pierde în Premier League.
  • anglofilii cu state vechi să mă contrazică, dar debutul lui Moussa Sissoko cred că e cel mai bun de la hat-trick-ul lui Ravanelli cu Liverpool în 1996. Francezul a semănat cu un erou de benzi desenate după ce a brăzdat terenul în lung şi-n lat, a croit spaţii în treimea adversă şi a marcat golurile care au întors rezultatul. Doar un fotbalist special poate să-l lase pe Ashley Cole în retrovizoare după o cursă de 60 de metri.

  • golurile lui Rooney cu Fulham sunt la fel de inevitabile ca gropile de pe şosele în perioadă asta. Rooney a marcat acum în ultimele cinci partide cu echipa londoneză. E aproape metafizic, la fel ca tiparul sezoanelor lui Rooney: durduliu şi blazat după vacanţă – accidentare/ceartă cu Fergie – presa scrie că e consumat ca fotbalist – el revine şi termină sezonul cu peste 30 de goluri şi pase decisive cumulat.
  • forma lui Rooney coincide cu perioadă aia a sezonului în care toate încep să se lege pentru Man United. Dacă acum ceva vreme luau câte trei goluri de la echipe ca Reading sau Newcastle, acum au trei goluri primite în ultimele şase partide. De Gea trece peste tracul de la începutul sezonului în timp ce Johnny Evans devine cel mai solid fundaş central britanic din generaţia lui.

  • Tony Pulis după un meci în care echipa lui n-a avut nici o şansă clară iar Arsenal a avut patru: I felt we deserved to get something ouţ of the game. După care s-a lansat într-un ranţ la adresa arbitrilor şi a tunarilor care au înconjurat tuşierul după golul perfect valabil al lui Podolski. Pulis are mereu grijă să se plângă de comportamentul altora, doar că aruncând cu pietre din casa lui de sticlă uită că Stoke e prima în clasamentul disciplinar. Nesuferit antrenor, nesuferită echipă.

Echipa săptămânii: De Gea – Rafael – Tomkins – Evans – Santon – Kebe – Dembele – Sissoko – Bale – Fellaini – Sturridge.[/cleeng_content]

Sursa foto: Matt Churchill

Premier League – etapa 25 – discuție deschisă

QPR – Norwich deschide etapa de la 14:45. QPR e echipa din Premier League care a investit cel mai mult iarna asta, fiind aproape condamnată să evite retrogradarea dacă vrea să evite soarta lui Portsmouth. Redknapp a fost deranjat ieri când jurnaliştii i-au sugerat că e ca şi cum ar fi pus o ipotecă pe club, spunând clar că transferurile de la Spurs au fost ale lui, iar Remy şi Samba ale patronului.

De la 17:00 Demba Ba revine pe St James’ Park, unde spectatorii aşteaptă să vadă la treabă ultimii înregimentaţi în legiunea franceză a lui Pardew. Chelsea, de cealaltă parte, adună mai puţine puncte în 12 meciuri cu Benitez interimar, decât o făcuse cu Di Matteo în primele 12 partide din sezon.

Ultimul meci al zilei e Fulham – Manchester United, echipe care s-au întâlnit în cupă acum o săptămână. De data asta lipseşte Berbatov, ceea ce limitează şi mai mult şansele gazdelor.

Mâine de la 15:30 Spurs joacă în deplasare la WBA, echipa care a luat cele mai multe puncte pe teren propriu în afară de City şi United. Forma din ultima vreme lucrează însă împotriva lor, fiind fără victorie în ultimele cinci partide de campionat.

Meciul etapei, Man City – Liverpool, se joacă duminică de la 18:00. City n-a mai primit gol de patru etape, Liverpool a marcat în ultimele 11. Something’s gotta give, şi nu-l văd prea bine pe Lescott în duelurile unu-la-unu cu Suarez.

Ca de obicei, va aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape. Have a good weekend, lads!

Sursa foto: daniel.richardson0685

Cum te duce capul

Tu ce părere ai, Alex? m-a întrebat profa la unul din primele seminarii din Anglia. Nu discutam despre cine o să ia campionatul sau dacă Gerrard şi Lampard au loc împreună la mijloc. Era un seminar despre hegemonia lui Gramsci, o teorie despre rolul culturii în negocierea relaţiilor de putere dintre clasele sociale.

Nu numai că n-aveam nici o părere, dar nici nu ştiam că trebuie să am o părere. Şi chiar dacă aş fi avut, oare chiar conta ce crede un student despre unul din cei mai influenţi gânditori marxişti din secolul 20?

Am fost luat pe nepregătite, pentru că în 15 ani de şcoală românească nimeni nu mă întrebase ce părere am despre ceva. Dacă ştiu lecţia, dacă mi-am făcut tema, dar nu ce părere am. Din experienţa mea, la şcoală te duceai ca să afli despre părerile altora, nu să îţi dai tu cu părerea.

Mi-a luat câteva săptămâni ca să înţeleg că în Anglia profesorii nu te întreabă ce părere ai ca să afle ce părere ai. Ei o fac ca să te pună să judeci cu capul tău. Să te provoace să gândeşti singur, nu să asimilezi o pastă de idei gata mestescate.

Dintre toate diferenţele, şi sunt destule, între şcoala pe care am făcut-o în România şi cea pe care am făcut-o în Anglia asta e cea mai importantă. Una încurajează gândirea critică, cealaltă o inhibă.

Despre asta vorbeşte Steve Jobs în celebrul discurs ţinut la Stanford:

Your time is limited, so don’t waste it living someone else’s life. Don’t be trapped by dogma – which is living with the results of other people’s thinking.

Problema cu luatul ideilor de bune e că ele nu sunt întotdeauna bune. Şi când cei de la care le-ai luat se fraieresc, te fraiereşti şi tu. Cu lucrurile mărunte, asta nu-i o tragedie. Nu-i bai dacă reinstalezi Windows-ul în fiecare an deşi asta n-ajută la nimic.

Dar cu lucrurile care contează nu-ţi permiţi să te fraiereşti.

Here’s what I mean by building your own subculture…I don’t mean you disregard every rule of your community. I don’t go around naked, for example. I don’t run through red lights. The little things, I can obey. But the big things–how we think, what we value–those you must choose for yourself. You can’t let anyone – or any society – determine those for you. (Morrie Schwartz)

Ce fel de oameni au ieşit din cei care au lăsat comunismul să le spună ce e bine şi ce nu? Ce fel de oameni ies acum din cei care lasă tabloidele să le coloreze viaţa? Din cei care au fost făcuți să creadă că înghesuiala pentru aghiazmă reflectă credinta? Oameni care votează şi trăiesc ca oile.

It’s your life — but only if you make it so. The standards by which you live must be your own standards, your own values, your own convictions in regard to what is right and wrong, what is true and false, what is important and what is trivial. When you adopt the standards and the values of someone else or a community or a pressure group, you surrender your own integrity. You become, to the extent of your surrender, less of a human being. (Eleanor Roosevelt)

Ca să judeci cu capul tău nu trebuie să fii original. Alţii au ajuns la aceleaşi concluzii înaintea ta. Dar acum aderi la o idee sau o comunitate pentru că aşa te-a dus capul. Şi asta face toată diferenţa.

Sursa foto: JD Hancock