Vlad Dumitrescu

Tottenham se deplasează pe Etihad pentru a o întâlni pe Manchester City în derby-ul etapei transmis de Eurosport de la 14:45. De la Spurs lipsesc Naughton şi Walker, Lloris şi Chadli fiind incerţi. Nasri şi Mangala sunt absenţii de la City şi e probabil ca Yaya Toure să fie titular alături de Fernando la închidere. În mod normal, un scenariu asemnănător celui de anul trecut, 6-0 pentru City, nu ar trebui exclus, City fiind clar echipa superioară.

Crystal Palace – Chelsea e în direct tot pe Eurosport de la 17:00. Palace a învins-o pe Chelsea sezonul trecut prin autogolul lui John Terry şi e probabil unul din meciurile care i-au costat titlul. Costa, Mikel, Ramires, Schurrle, Drogba şi Salah sunt toţi incerţi la Chelsea aşa că l-am putea vedea pe Remy titular în atac. De la aceeaşi oră se mai joacă Arsenal – Hull, Burnley – West Ham, Everton – Aston Villa, Newcastle – Leicester şi Southampton – Sunderland.

Duminică avem QPR – Liverpool de la 15:30 pe Eurosport. Ştirea cea mai importantă e că Sturridge s-a accidentat din nou şi ar putea lipsi încă o lună. În contextul în care cormoranii întâlnesc şi Real Madrid miercuri, răbdarea cu Balotelli s-ar putea să ajungă la o limită aşa că italianul ar trebui să se ridice la aşteptările pe care le are lumea de la el cât mai repede. În aceeaşi zi, de la 18:00, se mai joacă şi Stoke – Swansea în direct pe DolceSport.

Manchester United joacă luni de la 22:00 împotriva lui WBA. Suspendarea lui Rooney continuă dar va reveni, cel mai probabil ca titular, Phil Jones pentru a face cuplu în centrul apărării cu Rojo. Valencia, Evans şi Lingard sunt în continuare accidentaţi.

Toate tunurile sunt îndreptate spre Alan Pardew zilele astea şi deşi nu pare că pleacă nicăieri, faptul că Newcastle încă nu a învins pe nimeni în campionat după şapte etape cântăreşte mult în atmosfera anti-Pardew de pe St. James’.

Alan Pardew a sosit la club în decembrie 2010 şi Newcastle a terminat sezonul respectiv pe locul 12. Însă remarcabil a fost sezonul care a urmat. În vara lui 2011 Pardew i-a adus pe Yohan Cabaye şi Demba Ba şi Newcastle a început sezonul cu 11 meciuri fără înfrângere în toate competiţiile. Cisse a venit şi el în iarnă iar la finalul sezonului Pardew primea titlul de cel mai bun manager din Premier League după ce terminase pe locul cinci cu Newcastle, calificându-i astfel în Europa League. Ca urmare, în septembrie a semnat o prelungire de contract valabilă pe opt (8!) ani. Totul părea să fie în regulă pe Tyneside. Deşi Newcastle a ajuns în sferturile Europa League, Pardew a simţit pe propria piele ce înseamnă să joci şi în Europa şi în campionat. Newcastle s-a salvat de la retrogadare pe final terminând pe locul 16 şi, poate mai important de atât, a fost înfrântă cu 3-0 de Sunderland chiar pe St. James’ Park. Sezonul precedent Newcastle a terminat pe 10 dar a fost din nou umilită de Sunderland acasă cu acelaşi scor. Lucrurile au mers doar în jos după acel sezon memorabil 2011-2012, dar parcă sezonul acesta au atins fundul prăpastiei.

Newcastle e pe locul 18 după ce în şapte etape a strâns doar patru puncte. A înscris şapte goluri şi a primit 14. Cel mai important: nicio victorie. Campania de transferuri poate fi o cauză aşa că o să fac o analiză scurtă.

Ayoze Perez a fost adus de la Tenerife, o echipă de mijlocul clasamentului din Segunda Division. Un transfer cel puţin ciudat chiar şi pentru Pardew. Nu e folosit ca titular, în şase meciuri în care a jucat nu a marcat niciun gol. Jack Colback pe de altă parte pare un transfer reuşit, are experienţă în Premier League, vine după un sezon remarcabil la Sunderland şi a fost printre cei mai buni în acest sezon. Putem discuta de ghinion pentru Pardew având în vedere că cel mai promiţător transfer al său, Siem de Jong, s-a accidentat şi va lipsi până în decembrie. Daryl Janmaat a jucat bine până acum, în schimb Cabella şi Riviere par că mai au nevoie de timp pentru adaptare.

Totuşi, plecările au cântărit mai mult. În special cea a lui Cabaye din iarnă. De Jong ar fi trebuit să fie înlocuitorul, dar accidentarea lui o lasă pe Newcastle destul de descoperită. De asemenea, Remy s-a dus la Chelsea. A plecat şi Debuchy şi apărarea nu arată deloc bine. Axul central pare total depăşit, Williamson are carenţe de fundaş în Sunday League iar Coloccini pur şi simplu nu mai are chef de fotbal. În condiţiile astea, e greu de înţeles de ce nu a fost adus măcar un fundaş central. În atac a fost nevoie tot de Cisse să revină pentru a salva situaţia, el fiind şi golgheter, cu patru goluri marcate. Riviere e o dezamăgire până acum.

E discutabil cât e vina lui Pardew şi cat a lui Ashley, care de când a venit a instaurat o politică de transferuri ieftine. Lucrurile au mers bine până recent pentru ca Pardew a reuşit să aducă jucători ieftini, în principal din Franţa, care au dat randament. Dar totul are o limită. Putem presupune că nu a fost dorinţa lui Pardew ca Remy, Cabaye sau Debuchy să plece sau ca de Jong să se accidenteze. De asemenea, putem presupune că e nevoie de timp ca noii jucători să se adapteze. Ideea e că nu e totul alb sau negru şi cred că vina pentru ce se întâmplă e împărţită de Pardew cu Ashley.

Lucrul cel mai clar e că fanii nu îl mai vor pe Pardew, dar şi mai evident e că Ashley nu ţine cont de asta. Nici Pardew nu mai ţine minte de câte ori i s-a cântat „You’re getting sacked in the morning”. Există şi site-ul sackpardew.com iar la meciul de ieri de pe Liberty Stadium a fost afişat acest banner.

Ieri au reuşit să scoată un egal la Swansea cu Cisse pe postul de erou din nou. Un pas mic, au urcat pe 18, dar pare să fie un progres. Minim, dar un progres. Dacă reuşesc să îl ţină departe de accidentări pe Cisse, ar putea avea şanse la o revenire. Newcastle pare destul de imprevizibilă la ora actuală, după înfrângerea cu Stoke aş fi băgat mâna în foc că Pardew e out a doua zi, dar Ashley pare că vrea să continue cu el. Urmează trei meciuri în care vor întâlni pe Leicester, Tottenham şi Liverpool şi dacă ies cu bine din seria asta, Pardew ar putea rămâne al doilea antrenor ca vechime la o echipă din Premier League după Wenger.

Etapa începe azi de la 14:45 cu Merseyside derby, Liverpool – Everton. Liverpool vine după două înfrângeri consecutive în campionat şi un thriller cu Middlesbrough pe care au reuşit să o elimine la penalty-uri cu scorul de 14-13 în Capital One Cup. Ar putea să apară Sturridge, dar cred că ar fi un pic riscant pentru Rodgers să înceapa din primul minut cu el având în vedere că ar fi primul lui meci după accidentare. Lipsesc în continuare Emre Can, Allen şi Flanagan, iar Henderson şi Coutinho sunt incerţi. De cealaltă parte, Everton nu a mai câştigat de 15 ani pe Anfield şi anul trecut a pierdut cu 4-0. În plus, etapa trecută au pierdut Goodison Park cu Crystal Palace şi nu pare că stau deloc bine în apărare acolo unde Coleman e incert. Barkley e în continuare accidentat.

Chelsea – Aston Villa se joacă de la 17:00 în direct pe Eurosport. Chelsea are patru victorii în primele cinci meciuri după ce a scăpat printre degete o victorie etapa trecută pe Etihad. Doar Ramires lipseşte de la ei. După ce a fost afectat mare parte a lotului de un virus săptămâna trecut înaintea înfrângerii cu Arsenal, Villa pare să nu mai aibă niciun accidentat în afară de cei ştiuţi deja: Vlaar, Benteke şi Kozak.

North London Derby începe de la 19:30 în direct pe Eurosport. E primul derby pentru Pochettino iar Tottenham a pierdut ultimele patru meciuri pe Emirates. Spurs au pierdut ultimul meci jucat în campionat 0-1 cu WBA pe White Hart Lane.  Doar Walker e în continuare accidentat. De la Arsenal lipsesc Gnabry, Monreal, Sanogo, Walcott, Debuchy şi Giroud. Sunt incerţi, de asemenea, Mertesacker, Gibbs şi Flamini.

Luni de la 22:00 Newcastle se deplasează pe Britannia pentru a răspunde la întrebarea can they do it on a cold night at Stoke? Destul de greu de crezut că pot dacă e să ne luăm după forma începutului de sezon a echipei de pe Tyneside, dar Cisse i-a salvat postul, pentru moment cel puţin, lui Pardew etapa trecută şi am putea vedea un alt Newcastle cu senegalezul titular. Meciul e în direct pe Eurosport.

• QPR plănuieşte să îşi facă stadion nou cu o capacitate de 40.000 de locuri, dar în momentul de faţă e greu de crezut că va fi nevoie de aşa ceva. Cu doar patru puncte după cinci etape, echipa din vestul Londrei pare că are drumul deja pavat spre Championship. Nu atât prin prisma punctajului, cât prin cea a jocului. Dacă Rio Ferdinand a fost printre cei mai slabi jucători în acest debut de sezon, favoritul lui Redknapp, Niko Kranjcar, a fost fenomenal cu Stoke. Un fotbalist cu adevărat talentat, a şutat, a pasat excelent şi în final a şi înscris golul egalizator. De cealaltă parte, Stoke chiar dacă are doar un punct peste QPR în clasament pare o echipă mult mai solidă şi închegată, cu Crouch şi Diouf printre cei mai buni de până acum.
• Stewart Downing a fost jucătorul meciului de la West Ham şi asta s-a datorat probabil faptului ca a fost folosit în spatele vârfurilor Sakho şi Valencia. Un alt fotbalist faţă de cum îl ştiam la Liverpool. Această formaţie folosită de Big Sam cu doi atacanţi a reuşit să joace destul de sus, facând un pressing constant care în final a dat rezultate. West Ham arată foarte bine sezonul acesta, joacă un fotbal mai deschis şi un pic mai ofensiv. Nu îi vad să fie implicaţi în lupta pentru salvarea de la retrogadare.
• Pentru Liverpool meciul de pe Upton Park a însemnat a treia înfrângere în cinci meciuri jucate până acum. O echipă fără Suarez şi Sturridge, motoarele echipei sezonul trecut, care acum e nevoită să facă faţă ritmului miercuri-duminică, câţiva jucători noi care încă nu se cunosc îndeajuns cu ceilalţi pentru a se crea automatisme şi… Sakho. Cam astea ar fi motivele pentru ce se întâmplă acum pe Anfield. Sakho a fost fără îndoială cel mai slab jucător de pe teren sâmbătă, dar el a intrat când era deja 2-0 pentru West Ham aşa că să-l consideri unicul vinovat e inutil. Skrtel şi Henderson au fost depăşiţi uşor de Tomkins, iar Reid a înscris de lângă Lovren la primul gol, în timp ce Borini pare genul de jucător care e bun pentru Sunderland şi atât.
• 79 de secunde i-au trebuit lui Ozil pentru un gol şi un assist. O revenire de formă venită parcă de nicăieri pentru german şi asta s-a simţit în jocul lui Arsenal. Welbeck a înscris şi el şi a dat o pasă de gol. O victorie lejeră pentru tunari, într-un meci rezolvat cu trei goluri în trei minute. În repriza a doua Arsenal a oprit motoarele şi s-a mulţumit să apere rezultatul. Aston Villa avea zece puncte cu doar şase şuturi pe poartă în acest sezon înaintea meciului cu Arsenal dar totul are o limită. Carlos Sanchez pare foarte departe de un jucător care ar face faţă în Premier League, dar Cleverley a jucat surprinzător de bine şi ceea ce părea să fie un eşec se transformă într-un transfer reuşit pentru Paul Lambert.
• Leicester a jucat contra lui Everton, Arsenal, Chelsea, Stoke şi Manchester United în primele cinci meciuri. Două victorii, două egaluri şi o înfrângere pe Stamford Bridge, în faţa celei mai în forme echipe din startul de sezon. Take a bow, son. Un început cum nu se putea mai bine pentru Nigel Pearson. Leonardo Ulloa s-a dovedit a fi un jucător extraordinar, a marcat cinci goluri în cinci meciuri până acum şi nu pare să se oprească, Cambiasso, la 34 de ani, oferă experienţa şi tehnica de care e nevoie la mijloc iar Jamie Vardy juca acum doi ani la Fleetwood în liga a cincea şi acum înscrie contra lui Manchester United. Leicester joacă un fotbal agresiv, deschis şi pare că e mereu în căutarea victoriei, nu doar să scoată un egal în stilul clasic al unei nou promovate.
• Haos. Acesta e cuvântul care descrie cel mai bine defensiva lui United de după golul al doilea marcat de Leicester. Rafael a fost faultat înainte şi chiar şi aşa penalty-ul e cel puţin soft, o eroare imensă din partea lui Clattenburg care a fost evident importantă în economia meciului, dar trecând peste asta, United nu avea voie să cadă psihic aşa cum a făcut-o. La golul de 3-3 Smalling şi Blind au sărit amândoi pentru aceeaşi minge, iar Blackett le-a oferit pe tavă practic golul cinci. Cu toate astea, poate dura ceva până atâţia jucători noi se adapteaza şi se creează automatisme in echipa. Partea proastă e că defensiva lui United nu joacă aproape niciodată mai mult de un meci în aceeaşi formulă din cauza accidentărilor, aşa că va fi destul de greu să se rodeze relaţii de joc. Blackett e la primul meci prost şi având în vedere că are 20 de ani, i se trece cu vederea. Cred în continuare că van Gaal ştie ce face şi că e doar o chestiune de timp până când jocul lui United va arăta altfel.
• “It was very similar to the Stoke team, with a big team playing against a small team with very good players, trying to defend, trying to keep the score [nil-nil]. They had nine players in front of their box. I said last week that it will be very difficult for us to defend the title because every team will play the way Chelsea did. I repeat that I think they had no intention to win the game. They came just to draw and they scored on the counterattack against 10 players.” Acestea au fost cuvintele lui Pellegrini după meciul lui City cu Chelsea şi cam asta e ideea meciului. Bun, deja ştim povestea: Mourinho pleacă de la ideea de a scoate egal la rivalii la titlu şi nimic în plus. Dar să „bagi autobuzul” în condiţiile în care ai un om în plus parcă pare deja prea mult şi a fost taxat pentru asta. De remarcat şi evoluţia foarte bună a lui Mangala care a făcut un cuplu excelent în apărare cu Kompany. Cred că faptul că Chelsea a reuşit să înscrie doar după ce City a rămas în zece nu se datorează doar faptului că Mourinho a venit să scoată un egal, ci e şi meritul cetăţenilor care au reuşit să îl blocheze eficient pe Costa.