Rant scurt despre miracolele din fotbal

„Ar fi un miracol să terminăm între primii patru” declara Harry Redknapp înaintea meciului cu Blackpool. Vă provoc să-mi veniţi cu o declaraţie mai absurdă, mai nepotrivită, mai demoralizatoare din partea unui antrenor! La ce bun să spui aşa ceva în dimineaţa unui meci pe care dacă-l câştigi urci pe 3? Şi ce mesaj transmiţi jucătorilor, dacă nu o profundă lipsă de încredere în îndemânarea lor? „Să termin pe 4, cu mârţoagele astea? You’re havin’€™ a laugh!” Asta a părut să spună ‘€™arry de fapt.

Şi cum mai numeşti ce face Blackpool dacă Spurs terminând pe 4 ar fi un miracol? Iată o echipă, pe locul 12 în Premier League, care la începutul sezonului trecut avea fixate bonusuri pentru evitarea retrogradării în League One. O echipă cu salariile limitate la £10 mii pe săptămână, în condiţiile în care Jermain „Nici-un-gol-tot-campionatul” Defoe ia £60 de mii pe săptămână. Blackpool a adunat deja 32 de puncte, care sezonul trecut ar fi fost suficiente pentru supravieţuire. Abia asta numesc eu un început de miracol.

Ollie după meci:

“I’m just so pleased and proud of him. I would like to thank Mr and Mrs Ormerod for Brett. I’m delighted and delighted for the boys and the fans and hopefully things will turn around now if you keep believing and are brave enough.”

Almanah de fotbal italian

A ajuns în sfârșit o bijuterie de carte pe care o comandasem de câteva săptămâni, un soi de almanah de fotbal italian din anii ’80. Italofilii să mă ierte, dar am să fac o aroganță și-am sa pun câteva imagini:

Mister Bearzot

“It was like living in a foreign country”

Maldini circa 1985

San Paolo în vremurile bune

Falcão e il mister

I gemelli del gol

Socrate:

Vialli în perioada Cremonese, Serie B

Si o mare bilă albă pentru cine recunoaște personajul:

One year and counting

Lads and lasses, iată că s-a făcut un an de anglofil.ro, un an în care blogul a dospit frumos şi după care îmi vine să spun precum Cloughie:

Then you look at what we’€™ve got here and you’€™re grateful that in our own little fraction of the world wea€™ve got it just about right. It may not mean much to people outside but we want to hang on to it.

O să mă întrebaţi ce am făcut eu, la un an de anglofilit. Ei bine, am pus o versiune de mobil, după ce mi s-a reproşat că blogul nu e tocmai prietenos cu Iphone-uri şi altea alea. Folosiţi cu încredere, am testat-o. Am creat un nou meniu în partea de sus cu o pagină de about, nişte arhive şi un formular de contact.

În fine, am capitulat în faţa Facebook-ului şi am pus un buton de like. Mai încercasem prin primăvară, când a cam stat prăfuit dar de atunci Facebook-ul a crescut de câteva ori în România. Şi aşa ajungem la ce puteţi să faceţi voi că să mă ajutaţi să duc blogul mai departe. Spread the word, people, daţi un like din când în când, dacă vă place un articol. Abonaţi-vă fie prin mail fie prin rss folosind opţiunile din dreapta sus. Şi încă ceva: ăştia care n-aveţi, puneţi-vă avatare aici!

That’s about it really…

Crawley Town – un underdog antipatic

Se joacă meciuri din Cupă azi, nici unul mai dezechilibrat decât Man United – Crawley Town. Oaspeții joacă în cea de-a cincea divizie din Anglia și au cotă 28.

In mod normal, când un club minuscul precum Crawley Town ajunge pe un templu al fotbalului cum e Old Trafford, gândul te duce automat la magia și romantismul Cupei Angliei. De data asta nu e cazul. Parca niciodată un underdog n-a fost mai detestabil. Iată de ce:

  • Modelul de business al lui Crawley e profund nesustenabil. Crawley a cheltuit jumătate de milion de lire vara trecută pe transferuri, adică mai mult decât toata divizia în care încearcă sa promoveze. The non-league Man City, cum li s-a spus.
  • Dacă ați ajuns la concluzia că proprietarii sunt dubioși, stați sa-l cunoașteți pe antrenor. Steve Evans e un scoțian aprig si antipatic, condamnat cu suspendare pentru contabilitatea creativă pe care o ținea când era la Boston. Pe scurt, jucători care câștigau £1000 pe săptămâna aveau doar £100 trecute în acte. Mulți cred că ar fi meritat să fie exclus pe viata din fotbal pentru genul asta de potlogării.

Why, though, is Steve Evans so despised? […] Because Steve Evans is a convicted criminal, part of a scam that took a club from the middle ground of the non-league game into the Football League and, moreover, for many non-league supporters, he is also the man that, in spite of his criminal record, for many people, got away with it. (Two Hudred Percent)

E în firea noastră de neutri să ținem cu echipele mici și amărâte. E același instinct care ne face să ținem cu antilopele pe care le vedem hăituite în documentare. Dar de data asta, antilopa e atât de nesuferită, încât s-ar putea să țin cu tigrul.

2010/2011 – etapa 27 – discutie deschisa

Vă aştept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea etapei 27. Cap de afiș e derbyul mancunian (Digi Sport, sâmbătă, 14:45) care cică ar fi cel mai scump meci din istorie:

According to analyst estimates, team statements and media reports, the players on the field and on the two benches in the Manchester Derby will have cost their teams roughly $850 million to acquire, or about as much as NASA spent to refurbish the Hubble Telescope.

United va intra pentru prima dată pe teren cu noul imn. Nu e chiar “Dar iată de la vestiar apare/Poli Unirea e echipă mare”, dar merge: