Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Manchester United – Chelsea 2-2

By In FA Cup

  • Man United – Chelsea a fost proverbialul game of two halves. United a făcut 2-0 în primul sfert de oră, după ce Rooney şi Chicharito au beneficiat de două erori ale lui Petr Cech. De-a lungul primei reprize, Chelsea a fost la fel de lungă şi împrăştiată ca în meciul cu Steaua. United a controlat partidă fără să tureze motoarele şi ar fi putut rezolva calificarea dacă ar fi fost mai atentă la finalizare.
  • imediat după pauză, Rafa Benitez i-a scos pe Lampard şi Moses, cei mai slabi jucători ai lui Chelsea până în acel moment, şi i-a trimis în teren pe Obi Mikel şi Hazard. A fost injecţia de adrenalină care a revitalizat-o pe Chelsea şi a inversat cursul jocului. United s-a văzut înghesuită în treimea defensivă de teren de către o echipă nebănuit de proaspătă şi motivată. Hazard şi Ramires au egalat şi doar reflexul de portar de handbal al lui De Gea a ţinut-o pe Man United în meci. Chelsea a terminat repriza secundă cu opt şuturi pe poartă. United n-a avut nici unul.


[cleeng_content id=”314663551″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • când o pereche de schimbări are un efect atât de profund, eşti pus în faţa unei dileme. Dai credit antrenorului că a corectat erorile, sau îl beşteleşti pentru c-a greşit echipa de început? În cazul asta, aş zice şi una şi alta. Hazard în locul lui Moses nu era o alegere evidentă. Belgianul e mai talentat dar nu face fază defensivă cu aceeaşi responsabilitate ca Moses. Când a simţit că United termină benzina, Benitez a ştiu că nu mai are nevoie de protecţia defensivă pe care i-o dădea Moses. Până aici, nimic de reproşat.
  • în afară formei lui Torres, cea mai mare problemă a lui Chelsea în acest sezon a fost perechea de mijlocaşi defensivi. Lampard şi Ramires în special sunt incompatibili. Lamps e mijlocaşul care urcă mai mult, dar nu are nici disciplina şi nici energia de a reveni la timp, odată ce s-a pierdut mingea. Asta îl obligă pe Ramires să stea să cureţe în spatele lui dar îl opreşte să plece în cursele care-l fac atât de periculos. Când Obi Mikel a intrat în locul lui Lampard, Chelsea a câştigat un închizător care nu-şi abandonează postul, ceea ce l-a eliberat pe Ramires. Chelsea a avut probleme serioase şi cu Newcastle şi cu WBA, când Lampard şi Ramires au început meciul împreună. Rafa ar fi trebuit să ştie de acum că cei doi pur şi simplu nu pot juca unul lângă altul.
  • Rio Ferdinand, cu o găinărie nedemnă de un fost căpitan al Angliei. Poor form!

  • dată rejucării nu s-a stabilit încă pentru că dacă Chelsea trece de Steaua, trupa londoneză nu va avea nici un spaţiu liber în calendar. Semifinalele sunt programate pentru 13/14 aprilie, ceea ce înseamnă că dacă Chelsea va continua în Europa League, meciul din campionat cu West Ham, sau cel cu Southampton, va fi amânat pentru a face loc rejucării.
  • ce înseamnă meciul de ieri pentru Steaua? Înseamnă că Chelsea rămâne o echipa redutabilă atunci când e aşezată bine în teren şi motivată. Înseamnă şi că every Chelsea fan and his dog ştie acum care e cel mai bun unşpe al lui Chelsea. Terry în locul lui Cahill, Mikel şi Ramires la mijloc, Oscar – Mata – Hazard în faţa lor. Cu cât echipa de start împotriva Stelei va fi mai apropiată de cea din a două repriză, cu atât Steaua are mai multe motive de îngrijorare.

[/cleeng_content]
Sursa foto: Paolo Camera

Premier League si Cupa Angliei – discuție deschisă

By In FA Cup, Premier League

Un weekend cu mult fotbal în Anglia, dar doar două meciuri atractive. Necazul e că încep la jumătate de oră distanţă unul de altul.

Cel mai important ca miză e probabil Reading – Aston Villa, un six-pointer clasic pentru evitarea retrogradării. Curioasă alegerea Digi-ului de a transmite WBA – Swansea sâmbătă de la 17:00, un meci fără nici o miză.

Duminică de la 18:00 se joacă Liverpool – Tottenham în campionat. Se întâlnesc cei mai în formă doi jucători din Premier League: Luis Suarez cu şase goluri în ultimele trei partide şi Gareth Bale cu şapte în ultimele cinci. După mine, defensiva lui Liverpool e mai vulnerabilă la viteză lui Bale decât defensivă lui Spurs la giumbuşlucurile lui Suarez. Vertonghen îl cunoaşte bine din perioada Ajax şi are toate calităţile ca să limiteze influenţa uruguayanului asupra jocului.

Tot duminică de la 18:30 Manchester United o primeşte pe Chelsea în FA Cup. Două echipe care au suferit în Europa la mijloc de săptămână deşi în faţa unor adversari de alt calibru. Prea multă dragoste nu s-a pierdut de-a lungul vremii între Fergie şi Rafa Benitez, şi m-aş aştepta să iasă ceva scântei şi de data asta. S-ar putea să aibă ceva de-a face cu faptul că Howard Webb va fi arbitrul partidei.

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe care marginea acestei etape şi a meciurilor din cupă.

Sursa foto: Ian Wilson

Steaua – Chelsea 1-0

By In Europa League
  • cineva spunea că oamenii pot fi judecaţi după calitatea duşmanilor lor. Nu cred că e un singur titlu în presa de azi care să neglijeze faptul că Chelsea e campioana Europei. Ceea ce e adevărat, dar nu spune toată povestea. Chelsea e campioana Europei dar e în acelaşi timp o echipă decăzută care îşi odihneşte cei mai buni jucători într-o competiţie care n-o interesează. Depinde cum priveşti lucrurile.
  • cu voia voastră, n-am să zăbovesc prea mult asupra jocului Stelei. Sunt suficiente cronici în presa de azi care încep de la fantastic în sus. Prosportul scrie chiar de o minune. În opinia mea, Steaua a făcut un joc solid defensiv dar a fost prea exaltată pe fază de atac. A greşit jumătate din pasele în treimea adversă şi a trimis singurul şut pe poartă din acţiune abia în minutul 80. Tanase şi Chipciu au căutat să impresioneze, de multe ori în dauna unor rezolvări mai simple şi mai eficiente.

  • după mine, adevărata poveste e jocul abominabil al lui Chelsea. N-aveam aşteptări prea mari ţinând cont de context, dar chiar şi după standardele unui sezon dezamăgitor pentru albaştrii, ăsta a fost cel mai slab meci al lor. Chelsea a fost întinsă pe tot terenul, cu distanţe uriaşe între linii, lentă şi dezorganizată în pressing. Nereusind să paseze cu fluenţa obişnuită, Chelsea a ajuns să arunce mingi lungi mai ceva ca West Ham.

  • cine îşi închipuie că echipa de aseară a fost “aproape cea mai bună” a lui Chelsea, probabil n-a văzut-o prea mult sezonul asta. Bertrand, Benayoun şi Torres sunt rezerve în mod obişnuit şi întâmplarea face că cei trei au fost cei mai slabi jucători de pe teren.
  • Bertrand l-a scăpat din marcaj pe Rusescu la faza penalty-ului. Benayoun a părut inapt fizic după ce a fost accidentat mai tot sezonul, având nici 40 de minute de fotbal jucate în ultimele patru luni. Şi apoi mai e Torres, care a avut una din acele zile în care e capăt de linie pentru toate mingile care trec pe la el.

  • rezultatul de ieri e greu de judecat în izolaţie. Chelsea a fost o echipă de bătut aseară, dar abia după meciul retur vom şti dacă 1-0 e un rezultat bun sau doar satisfăcător. Dacă Chelsea va fi la fel de blazată, dacă va odihni iarăşi cei mai importanţi jucători, Steaua n-are de ce să-şi facă griji. Dacă însă Mata şi Hazard vor simţi nevoia să demonstreze că le pasă, bănuiesc că Stelei nu-i va fi de ajuns rezultatul din tur.

Sursa foto: www.metro.co.uk

Steaua – Chelsea – discuție deschisă

By In Europa League

Dacă vreţi să luaţi o pauză de la retorica “meciului unei generaţii”, luaţi-vă câteva minute pentru povestea plecării lui Mourinho de la Chelsea în 2007. Ce s-a întâmplat atunci poate fi și o lecție pentru Steaua:

‘In Jose’s first season everything was fine,’ said a Chelsea employee who suffered the Abramovich guillotine long before the Portuguese. ‘He came in, he won the title by miles, almost made the Champions League final, everyone was happy. But then it all began to go wrong. Peter Kenyon started thinking it was his genius as a chief executive that was important. Abramovich’s mates were telling him his money had done it and any half-decent coach would win the league with those resources. They forgot that the most important man at any club is the manager.‘

Relaţiile cu Abramovici s-au reparat în timp dar Mourinho se va gândi de două ori dacă să revină la Chelsea. Once bitten, twice shy.

Mai aproape de meciul de azi, Terry are o bilă albă pentru cartea pe care a ales-o ca să-şi umple timpul în zborul spre Bucuresti:

Sursa foto: The_Old_Grey_Wolf

Manchester United – Real Madrid 1-2

By In Liga Campionilor

  • orice discuţie despre meciul de aseară trebuie să înceapă cu eliminarea lui Nani, care a întors jocul pe dos, şi o dată cu el soarta calificării. A fost genul de fază care polarizează opiniile. Unii spun că e clar ca bună ziua că a fost de roşu, alţii sunt convinşi că a fost de galben. Când opiniile sunt atât de împărţite, singurul lucru clar e că faza n-a fost atât de clară pe cât pare din ambele tabere.
  • hai sa lămurim întâi lucrurile care nu contează. Nu contează că Nani nu l-a văzut pe Arbeloa, că a vrut să joace mingea sau că n-a avut intenţie. E irelevant. Nu contează că eliminarea lui Nani a stricat meciul. Arbitrii sunt puşi să ia deciziile corecte, nu să păstreze meciul palpitant. Nu contează nici câţi englezi a eliminat arbitrul turc la viaţa lui.
  • tot ce contează, după regulament, e dacă intrarea lui Nani a fost reckless (de galben) sau a pus în pericol siguranţa adversarului (de roşu). Părerea mea e că face parte din prima categorie şi că un galben ar fi fost suficient. Dar nu mi-e greu să înţeleg de ce arbitrul a considerat că atunci când crampoanele unui jucător ajung pe şoldul altuia, siguranţa acestuia e pusă în pericol. Spiritul jocului impunea un galben, dar litera legii permite roşul. E o decizie aspră, dar nicicum jaf la drumul mare.


[cleeng_content id=”965225005″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • unşpele trimis de Alex Ferguson a surprins prin absenţa lui Rooney, dar scoţianul n-a făcut decât să corecteze problemele din tur. Pe Bernabeu, Rooney şi Kagawa au fost cei mai slabi oameni ai lui United, astfel că în retur au sărit din schemă.
  • Kagawa nu s-a ţinut de Xabi Alonso în meciul tur, aşa că a fost înlocuit de Welbeck, care a tăiat cureaua de transmisie a Madridului. Rooney a îngăduit prea multe şanse pe partea lui în tur, aşa că a fost înlocuit de Ryan Giggs, mult mai responsabil din punct de vedere tactic. Galezul a fost cel mai bun om al lui United aseară, jucând al 1000-lea meci pentru club. Ambele mutări s-au dovedit inspirate şi au redus Madridul la şuturi optimiste din afară careului în prima repriză.
  • asta nu explică totuşi prezenţa lui Nani în echipa de start. Portughezul părea marginalizat după ce a început doar două meciuri în ultimele patru luni şi n-a făcut parte nici măcar din lot în meciul tur. Rooney în schimb e cel mai în formă jucător ofensiv al lui Man Utd. Cu excepţia meciului de pe Bernabeu, unde a jucat aproape ca mijlocaş defensiv auxiliar, Rooney a dat patru goluri şi două pase decisive în ultimele patru meciuri ca titular. De ce l-a ţinut Fergie pe bancă? Singură explicaţie rezonabilă e că a avut mai multă încredere în Nani decât în Rooney că poate să facă o treaba defensivă solidă.
  • dar asta deja e o strategie prea reactivă, prea prudenţă. Singura zonă în care Fergie avea loc de manevră, era partea stânga, ţinând cont că Arbeloa nu e tocmai un fundaş aventuros. Dar chiar şi aici, SAF a ţinut să-şi ia măsuri de precauţie, pentru a avea două rânduri de câte patru oameni clar definite pe fază defensivă.
  • cu toată bravada de la conferinţă de presă, Fergie a jucat la meci nul. United a avut un plan pe care l-a executat perfect până în momentul în care a rămas în zece oameni. Însă eu nu de execuţie mă îndoiesc, ci de plan. United a fost preocupată din cale afară să anuleze calităţile adversarului în toate zonele terenului. A ales să răspundă la întrebări, în loc să le pună. Din zece jucători de câmp, opt şi jumătate au avut sarcini predominant defensive. Întrebarea e dacă Man Utd nu şi-ar fi dat o şansă mai mare de calificare dacă ar fi jucat mai curajos.

  • celălalt reproş care i se poate face trupei lui Ferguson e lipsa de reacţie imediat după eliminare. Nu e nicicum uşor să rezişti în zece oameni, dar Inter şi Chelsea au făcut-o în faţa unei presiuni mult mai mari, în deplasare. United a pierdut brusc controlul şi a cedat la primele asalturi serioase ale Realului.
  • Manchester United nu merita să iasă în felul ăsta din Liga Campionilor. Arbitrul a făcut-o knock-out în repriza a patra, dar continuând pe logică pugilistică n-aş spune că era în faţă la puncte după primele trei reprize, deşi scorul de la pauză o califica. Trebuia să fie meciul sezonului, dar impresia lăsată e una de dezamăgire pentru că n-o să ştim niciodată cum ar fi evoluat jocul în 11-contra-11.

Sursa foto: 101gg.[/cleeng_content]