Premier League

[list color=”red”]

• ca un găligan rătăcit la un meci de copii, Fellaini a fost unplayable ieri seară. Apărarea lui United a fost copleșită de forța și energia belgianului, care a câștigat cinci din șase dueluri la cap în careul adevers:

• Fergie după meci: Fellaini is a handful: he is a big, tall, gangly lad and they just lumped the ball forward to him, that’s all they did. Păi bine, nene, și atunci de ce-l pui pe Carrick și nu pe Vidic să-l țină pe Fellaini la fazele fixe?

• Carrick a început că fundaș central doar pentru că Rio, Smalling, Phil Jones și Johnny Evans au fost accidentați.

• dacă Fellaini a fost omul meciului, Nani a fost cel mai slab jucător de pe teren. Din opt centrări portughezului nu i-a intrat nici una, mai toate oprindu-se în primul fundaș.

• când te uiți pe harta paselor, careul lui Everton pare protejat de un zid invizibil. Deși United a avut 70% posesie, n-au reușit decât trei pase în apropierea porții lui Howard.

• De Gea e cel mai bun shot-stopper din Anglia. Punct. Dacă va învăța să iasă pe centrări va fi și cel mai bun portar.

• pe lângă sprijinul vocal al peluzei de pe Goodison Park, Everton a intrat în meci cu un tonus și o energie superioare lui Man United. Rooney în special a arătat off the pace, cum zic englezii, cu câteva kilograme în plus și cu tricoul muiat în transpirație, ceea ce nu e niciodată un semn bun.

• după ani la rândul în care puteai conta pe Everton că va începe sezonul greoi, Moyes pare să fi întors lucrurile. Dacă va fenta obișnuita astenie de toamnă, Everton poate trage chiar și la Liga Campionilor.

[/list]

Sursa foto: Flickr, isriya.

[list color=”red”]

• dacă până la voleul lui Gera de pe finalul primei reprize WBA nici nu ajunsese la poartă, după eliminarea lui Agger Liverpool a implodat de tot. Un meci ca un montagne-russe care începe domol și dintr-o dată te învârte până nici un colț al stomacului nu rămâne neîntors.

• Suarez e un atacant curios. Are geniul lui Romario de a-și crea ocazii și consecvența lui Ghindaru de a-și bate joc de ele. La început a părut o problemă de acomodare, finding his scoring boots and all, dar acum abilitatea lui de a converti șansele în goluri începe să fie serios pusă la îndoială. Iată o comparație pentru sezonul trecut:

	Luis Suarez	Rooney	Van Persie	Demba Ba	Aguero
Ocazi din care a marcat %	10	23	21	20	22
Ocazii clare din care a marcat %	25	55	46	56	45

[cleeng_content id=”380715004″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]

• cu WBA a tras de unde a apucat, irosind patru șanse bune la 0-0.

• Yacob și Mulumbu au fost excepționali la gazde, ambii având un procentaj al paselor reușite de peste 95%. În comparație, Gerrard had a stinker, doar 82% din pasele lui ajungând la destinație.

• Downing a început sezonul de unde l-a terminat pe cel dinainte. Într-un meci întreg Downing a dat doar trei pase înainte (9% din total) și a încercat două driblinguri, ambele nereușite.

• nu pentru prima data în ultimele sezoane, Arsenal a fost frustrată pe Emirates de o echipă care a venit să se apere jos, pe două rânduri. Wenger însuși a admis că le-a lipsit creativitatea. Singurul care a desfăcut de câteva ori apărarea lui Sunderland a fost Cazorla, care a impresionat la debut.

• un alt spaniol care a impresionat la debut e Michu, care a reușit dubla pe Loftus Road. Michu și Cazorla au toate calitățile ca să li se alăture lui Arteta, Mata, David Silva și Yaya Toure, în rândul mijlocașilor importați din La Liga care luminează jocul din insulă cu talentul lor.

• în sens invers, Alex Song a plecat la Barcelona pe £15m, eliberând astfel fonduri și un loc în echipă pentru Nuri Sahin. Song e o pierdere grea, fiind omul cu cele mai multe pase decisive sezonul trecut. Dar cu Diaby recuperat și Wilshere așteptat să revină în octombrie, Wenger e acoperit.

• datorită politicii lui Levy, căruia îi place să împingă negocierile până pe 31 august, Tottenham tinde să înceapă sezonul cu un lot neterminat. Avantajul e că iei un Scott Parker sau un Van der Vaart la “reduceri”, dezvantajul că ajungi să-l ai doar pe Harry Kane rezervă pentru Defoe. Vertonghen a fost și el rezervă, Gallas și Kaboul fiind fundașii centrali titulari. De urmărit.

• Nasri a fost omul meciului cu Southampton. Francezul a dat un gol, o pasă decisivă și a creat cinci ocazii de gol. David Silva în schimb, care a părut consumat pe finalul sezonului trecut, n-a avut prea mult timp de odihnă în vară și a ratat o bună parte din pre-sezon. Nu m-aș mira ca Nasri să fie mult mai important pentru City decât spaniolul în acest sezon.

• Aguero e în regulă:

[/list]

The studies I had done revealed there's no significant injury but it was a very tough hit to my knee.

— Sergio Kun Aguero (@aguerosergiokun) August 19, 2012

Tomorrow, the physicians will evaluate the time it will take for me to recover.

— Sergio Kun Aguero (@aguerosergiokun) August 19, 2012

Sursa foto: Flickr, shiner.clay [/cleeng_content]

Nu mă întrebați unde s-a dus pauza dintre sezoane. Tot ce știu e că azi începe un sezon și mă simt ca un copil care se trezește și vede prima ninsoare a iernii.

Sezonul trecut a fost cel mai bun din istoria Premier League și e greu de imaginat cum ar putea fi întrecut, but here’s to us hoping…

Am trei lucruri mari și late să vă spun. Unu, dacă aveți timp și chef, lăsați un pronostic despre campioană și retrogradate ca să avem de ce râde în mai. Eu zic așa, Man United campioană, Wigan, Reading și West Ham înapoi în Championship.

Doi, ultima strigare pentru divizia anglofila de fantasy football. Codul e 58388-19738. Ca să facem lucrurile mai interesante, câștigătorul are de la mine un abonament pe un an (patru numere) la Blizzard.

Trei, în buna tradiție pornită de Gary Neville, care pune în fiecare dimineață o piesă pe Twitter, m-am gândit să pun și eu una la pachet cu fiecare discuție deschisă. Si nu pot sa încep decât cu…

Sezonul începe azi de la ora 17:00. Pe DS 1 vedem WBA – Liverpool, cu Steve Clarke debutând ca principal în fața fostei sale echipe.

Apoi duminică de la 15:30 Wigan – Chelsea, cu Victor Moses jucând în fața echipei la care s-ar putea să ajungă până la sfârșitul lunii. Și de la 18:00 Manchester City – Southampton, la care aș merge pe un over 3.5, if I were a betting man. Motivul pentru care nu-s e că genul asta de pronosticuri nu-mi ies niciodată.

Etapa se încheie luni de la 22:00 cu Everton – Manchester United pe DS 2. Prima șansă de a-i vedea pe Rooney și van Persie făcându-și magia împreună.

Bring it on!

Sursa foto: Flickr, enigmabadger.

Sezonul trecut a fost doar a doua oară în istoria Premier League când nici una din echipele promovate n-a retrogradat înapoi. Ca să vedem ce șanse sunt să se întâmple asta din nou, vă propun să aruncăm un ochi peste nou-promovate.

Reading
[list color=”red”]

• a terminat pe primul loc în Championship, după un final fantastic de sezon, cu 15 victorii din ultimele 17 meciuri.

• după două decenii în care au fost pe mâna lui Sir John Madjeski, roialii au acum patron rus, tânăr, bogat, care trăiește în Anglia de când avea 16 ani. Madjeski, care a rămas chairman, i-a asigurat pe fani că Zingarevic e făcut din alt aluat decât Abramovici și că politica echipei nu se va schimba o dată cu venirea lui.

• Reading e o echipă cinstită de Championship, cu o apărare solidă, greu de bătut pe teren propriu. Dar ca să împingi trei echipe sub tine în clasament ai nevoie de goluri, și aici Reading va avea probleme.

• la lot n-au umblat prea mult vara asta, încercând să nu strice alchimia echipei, chiar dacă n-au decât câțiva jucători Premier League proven. Linia de mijloc e cam subțire și s-ar putea să mai vină cineva până pe 31 august.

• jucători cheie: Adam Federici – ar putea fi revelația sezonului dintre portari, Danny Guthrie – venit pe gratis de la Newcastle, Pavel Pogrebnyak – care a marcat de 6 ori în 12 meciuri pentru Fulham.

• șanse de supraviețuire: 20%, impresia generală e că Reading sunt no-hopers, dar același lucru se spunea anul trecut despre Swansea.

[/list]
[cleeng_content id=”912160565″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Southampton
[list color=”red”]

• la fel ca Norwich anul trecut, Southampton vine după promovări back-to-back. În 2009 erau în League One cu o penalizare de 10 puncte la începutul sezonului. Unii spun că Premier League a venit prea devreme pentru ei.

• au un început greu de sezon, cu Manchester City, United, și Arsenal în primele patru etape.

• antrenorul Nigel Adkins e un personaj colorat. Mereu jovial și din cale afară de optimist seamănă mai mult cu un autor de cărți motivaționale decât cu un antrenor de fotbal.

• pentru pariori, Southampton e echipa cea mai înclinată către over-uri. În Championship a avut cel mai bun atac și a a treia apărare, dar în Premier League fotbalul deschis pe care-l joacă nu va trece nepedepsit.

• jucători cheie: Jack Cork – jucător defensiv adus de la Chelsea vara trecută, a făcut parte din Team GB la Olimpiadă. Adam Lallana – mijlocaș ofensiv complet, crescut la academia sfinților. Țineți minte numele asta. Rickie Lambert – atacant englez clasic, bătăios și muncitor, a trecut prin toate nivelurile de Football League (diviziile doi, trei și patru din Anglia). Are 88 de goluri în trei sezoane de când e la Southampton.

• șanse de supraviețuire: 30%, dacă supraviețuiesc începutului diabolic de sezon, orice se poate întâmpla.

[/list]
West Ham United
[list color=”red”]

• mi-ar plăcea să vă povestesc despre fotbalul creativ al ciocănarilor, dar nu vă închipuiți că Allardyce și-a schimbat năravul. West Ham e o echipă tipică de-a lui Big Sam, care joacă proper English football cu mingi lungi aruncate în careu.

• sezonul trecut au avut cele mai multe goluri cu capul (23) și din faze fixe (33) din Championship. “We play on the floor” a cântat peluza de pe Upton Park. După ambiția de a-l aduce pe Andy Carroll n-ai zice că Big Sam a înțeles mesajul.

• țintarul a fost blând cu West Ham, Arsenal fiind singura echipă tare cu care dau ochii în primele nouă etape

• dacă vor învăța să funcționeze împreună, Diarra și Diame ar trebui să compună un pivot dublu de excepție.

• ce e atipic pentru o echipă de-a lui Big Sam e apărarea șubredă. Guy Demel, fundașul dreapta a bifat doar șapte partide sezonul trecut din cauza accidentărilor. În stânga va juca George McCartney, iar fundașii centrali vor fi Tomkins și James Collins, venit vara asta de la Villa. Orice accidentare mai serioasă în defensivă îi va da nopți nedormite lui Allardyce, rezervele fiind puști care au doar câteva meciuri la prima echipă.

• jucători cheie: Diarra – căpitanul naționalei Franței, Modibo Maiga – venit de la Sochaux, poate juca și aripă și atacant central, Carlton Cole – are nevoie de 12-13 goluri ca să-i țină pe ciocănari în prima divizie.

• șanse de supraviețuire: 20%, fără Scott Parker și Ba, echipa pare mai slabă decât cea care a retrogradat acum doi ani.

[/list][/cleeng_content]
Sursa foto: Flickr, joncandy

Bănuiesc că nu prea pot să ocolesc pronosticul de săptămâna trecută. În apărarea mea, de atunci s-au schimbat câteva lucruri: Conte a fost suspendat un sezon întreg, Man City n-a eliberat nici un loc de atacant și… United a devenit disperată. Astfel, în schimbul a £23m Robin van Persie va ajunge la Manchester United unde va câștiga £220k pe săptămână.

Într-un campionat smintit de sutele de milioane aruncate în joc de sugar-daddies, Arsenal se încăpățânează să nu cheltuie mai mulți bani decât are. Asta e admirabil, și prea ușor trecut cu vederea, dar fotbalistic se traduce într-o rămânere în urmă față de cele mai bune echipe din Anglia.

[cleeng_content id=”643112937″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Nici un trofeu din 2005 încoace. Nici un transfer peste £15m. Și acum, pentru a doua vară la rând, tunarii își pierd căpitanul și cel mai bun jucător. Dacă nu era limpede, acum e: Arsenal pur și simplu nu mai e în aceeași categorie cu mancunienele. E o echipă care se bate la top four nu la titlu. Or pentru un loc între primele patru, Podolski, Giroud și Cazorla ar trebui să acopere plecarea lui RVP.

Van Persie a fost cel mai bun jucător din lume pe postul lui în sezonul trecut. Când ești atât de bun, tinzi să aștepți două lucruri: să fii plătit corespunzător și să câștigi lucruri. Arsenal nu-i putea garanta nici una nici alta olandezului, așa că era firesc să-i dea drumul.

După cum spune și Amy Lawrence în Guardianul de azi, din momentul în care Van Persie le-a spus că vrea să plece, pentru Arsenal n-a fost decât o problemă de unde și pe câți bani. O problemă pe care au rezolvat-o peste orice așteptări.

Înțeleg de ce a vrut olandezul să plece la mai bine, înțeleg și de ce Arsenal n-a putut să-l lege de glie. Ce nu înțeleg e de ce Ferguson a spart pușculița pentru un jucător de 29 de ani, în ultimul an de contract, presdispus la accidentări. Niciodată Fergie n-a mai plătit atât de mult pentru un jucător peste 25 de ani. Veron și Berbatov ar fi pe aproape și nici unul n-aș spune că a făcut banii.

Încăpățânarea de a-l aduce pe van Persie e cu atât mai curioasă cu cât Manchester United nu părea să aibă atât de multă nevoie de el. Câte minute vor mai prinde Welbeck și Chicharito de acum încolo?

Dacă acest transfer înseamnă ceva, atunci e o izolare și mai clară a echipelor din Manchester. Big four-ul e de acum oficial destrămat. Avem două echipe care se bat la titlu, câteva care trag la ultimele două locuri de Liga Campionilor, și plutonul.[/cleeng_content]