Cronica etapei a treia

  • Van Persie a evitat un hairdryer monstruos din partea lui Fergie. După cum el însuși a recunoscut după meci – să dai scăriță când ești condus cu 2-1 și mai sunt 20 de minute – nu se face:

I don’t know what I was thinking with the penalty, I wanted to hit it hard like I always do but at the last second I changed my mind, somehow. That wasn’t good enough so that was a bit of a down. I’m quite disappointed to be fair. I ask a certain standard from my game and when something like that happens, when you’re 2-1 down, you can’t take a penalty like that. It is me who is to blame.

  • aparent, olandezul a ieșit singur din groapa pe care și-a săpat-o, dar cel care a făcut ca jocul lui United să funcționeze din nou a fost Scholes. Ceea ce e oarecum dulce-amărui pentru Sir Alex, pentru că aduce iarăși în discuție refuzul lui de a transfera un mijlocaș central. Jonathan Wilson:

Perhaps Ferguson is confident Darren Fletcher will return from colitis, perhaps he believes Phil Jones can play in that position, but the refusal or inability to sign what is so obviously lacking is puzzling.

  • deși a făcut două meciuri remarcabile, De Gea a fost ținut pe bancă pentru ieșirea greșită de la autogolul lui Vidic cu Fulham. Dacă Brendan Rodgers ar fi la fel de exigent, Reina n-ar mai prinde nici un minut sezonul ăsta. Spaniolul gafează pentru al treilea meci consecutiv, de data asta culcându-se prea greu pe mingea trimisă de Cazorla.

[cleeng_content id=”613486957″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Liverpool a făcut un meci mizerabil. Sahin a fost timid, Borini invizibil, în timp ce Suarez s-a ținut iarăși de suarezisme. Dacă după meciul cu City semnalele au fost încurajatoare, de data asta Liverpool a fost plată și risipitoare pe fază ofensivă.

  • deși Cazorla a marcat și a dat pasa la celălalt gol, omul meciul trebuie să fie pivotul dublu format de Arteta și Diaby, care au anulat mijlocul lui Liverpool, recuperând mingi si distribuindu-le în față simplu și curat.

  • Arsenal e la al treilea clean-sheet. Mai urmează ca Stoke să joace tiki-taka pe Britannia, Copos să ia țeapă la transferuri și o să știm oficial că lumea e cu fundu-n sus. Koscielny și-a revenit după accidentare dar Mertesacker și Vermaelen se înțeleg deocamdată prea bine pentru ca Wenger să-i despartă.
  • venirea lui Andy Carroll trebuie să-l fi făcut pe Big Sam să se simtă ca un copil care și-a completat colecția de suprize Turbo. Cu Kevin Nolan în spatele lui și cu o echipă care știe să se foloseaca de calitățile lui, Carroll a semănat din nou cu fotbalistul musculos pe care-l știam de la Newcastle. Devierile lui cu capul au pus constant sub presiune apărarea lui Fulham.
  • pentru al doilea meci consecutiv pe WHL, Spurs s-a chinuit cu o echipă de bătut. Tiparul din meciul cu WBA s-a păstrat: AVB a băgat un atacant la 0-0, Spurs a deschis scorul, AVB a scos celălalt atacant după care au fost egalați. Poate e doar o coincidență sau poate Spurs au nevoie de curajul de a căuta al doilea gol, nu doar să țină de rezultat.
  • Norwich putea să plece cu toate punctele dacă Friedel n-ar fi scos câteva mingi grele și Vertonghen n-ar fi făcut un meci impecabil:

  • golurile lui Steven Fletcher au ținut-o pe Sunderland în joc dar Swansea a fost echipa care a pasat, a creat și a șutat mai mult. Influența lui Nathan Dyer asupra meciurilor tinde să fie invers proporțională cu statura lui. Dyer a ratat doar două pase în tot meciul, a creat patru șanse de gol și a încercat zece driblinguri. More of this, please.
  • “Fonte vorbește portugheza, Hooiveld olandeza, dar ambii vorbesc limba fotbalului.” Ce frumoasă este toamna la Digi Sport!

Echipa săptămânii: Friedel, Demel, Vermaelen, Vertonghen, Gibbs, Diaby, Dyer, Silva, Cazorla, Tevez, van Persie.

Golul săptămânii: Hatem ben Arfa vs Aston Villa.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Flickr, Ronnie Macdonald.

Povestea tragică a lui Victor Moses

Chelsea l-a transferat săptămâna trecută pe Victor Moses de la Wigan cu £9m. Curajul și verva din jocul lui, ascund povestea unei copilării traumatizante.

Victor Moses s-a născut la Kaduna în Nigeria, în familia unui pastor creștin. Nigeria e o țara cu o populație pe jumătate musulmană, pe jumătate creștină.

Victor a crescut într-o perioadă în care populația majoritar musulmană din nord lupta pentru adoptarea sistemului legal islamic, numit sharia. Sharia e codul moral și religios care reglementează aproape orice aspect al vieții de zi cu zi, inclusiv legile, din țările cu majoritate musulmană.

[cleeng_content id=”850308703″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]În anul 2000, extremiștii musulmani au persecutat și omorât mii de creștini care se opuneau adoptării unui sistem legal islamic. Pastorii creștini erau măcelăriți în propriile biserici.

Un an mai târziu, în timp ce Victor juca fotbal în stradă, Austin și Josephine Moses au fost omorâți în timpul unei revolte. Un unchi de-al sau l-a ascuns timp de o săptămână după care l-a trimis la Londra, în grija unor părinți adoptivi din Croydon.

În primii doi ani în Anglia, Victor n-a scos nici un cuvânt, toată lumea crezând că e mut. De fapt, era un copil cumplit de speriat, rupt brusc de tot ce avea mai drag.

Victor a fost remarcat de scouterii lui Crystal Palace în timp ce juca fotbal în parc. Recrutat de clubul din sudul Londrei el a debutat la 16 ani în Championship și a apucat cu ambele mâini șansa care i s-a dat.

Ce va aduce la Chelsea?

La Crystal Palace a jucat atacant central, dar la Wigan Roberto Martinez l-a transformat în aripă clasică. Moses e muncitor, rapid și îndemânatic cu mingea, fiind jucătorul care a reușit cele mai multe driblinguri în sezonul trecut.

Nu se remarcă prin creativitate, fiind un jucător direct, care vine din bandă, pune capul în pământ, își face adversarul și trage la poartă cum vede un culoar. Sezonul trecut a convertit doar 9% din șansele pe care le-a avut, semn al unei indiferențe în față porții.

Nu știu dacă-l vom vedea foarte mult sezonul ăsta, dar dacă va învăța să finalizeze șansele pe care și le creează, Moses s-ar putea să fie exact piesa lipsă din puzzle-ul lui Di Matteo.[/cleeng_content]

Cronica etapei a doua

[list color=”red”]

  • Liverpool e un șarpe care năpârlește. Multe stângăcii în apărare, multe pase din prima lovite prea puternic. Nimeni nu-și închipuia că Liverpool va juca din primul meci ca Swansea-ul de anul trecut. E un drum lung de la fotbalul direct și grăbit al lui Dalglish la cel calm și inteligent pretins de Rodgers.

[cleeng_content id=”498350990″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • se tot scrie de câțiva ani că Man United are probleme în centrul liniei de mijloc. Și e adevărat. Dar, ca un câine surd care și-a dezvoltat celelalte simțuri, United a învățat să lucreze cu ce are. Și ce are sunt fundași de bandă și aripi care știu jocul. Nici o altă echipă nu exploatează mai bine zonele laterale. Iată-l pe Valencia, hugging the touchline :

  • golul lui Van Persie… what a peach! Să lovești mingea atât de curat din prima din așa un unghi… e cam ce-ți face calculatorul la FIFA când joci pe legendary. Se mai văd goluri spectaculoase, dar nu multe-s mai greu de executat decât cel al lui van Persie.
  • dacă o țin tot așa, belgienii au șanse să fie dark-horse-ul Mondialului din 2014. Vertonghen, Vermaelen, Kompany, Fellaini, Hazard, Dembele, Lukaku, Mirallas. Fără îndoială cea mai bună generație pe care au avut-o vreodată.
  • Chelsea iese cu nouă puncte din primele trei meciuri, dar clasamentul îi flatează. Cu Wigan au rezolvat meciul în primele zece minute după care n-au mai jucat mare lucru, cu Reading au avut nevoie de un gol din offside, iar Newcastle a venit la Londra la nici 48 de ore după meciul din Europa League. Eu nu m-aș grăbi să-i pun în lupta pentru titlu. Au început și mai bine de atât și știm cum s-a terminat.

  • Arsenal bifează al doilea meci nul la rând. Un fel de privi lucrurile e că asta pățești când vinzi jucătorii care au dat cele mai multe goluri și pase decisive în sezonul trecut. Un altul e că influența lui Steve Bould, antrenorul venit de la echipa U18, deja se simte. Bould a făcut parte din celebra linie de fund a lui Arsenal din anii ’90 și e omul cel mai potrivit pentru a face ordine în defensiva tunarilor.

[/cleeng_content]

[/list]

Sursa foto: Flickr, Ben Sutherland.

Premier League – etapa a doua – discuție deschisă

A doua etapă din acest sezon de Premier League începe cu Swansea – West Ham de la 14:45 pe DS 2. Swanselona lui Laudrup împotriva fotbalului retro al lui Big Sam. Ciocănarii l-au adus pe Matt Jarvis de la Wolves cu £10.75 și devin o echipă care probabil nu se va mai bate la retrogradare la sfârșitul sezonului. Alou Diarra ar putea să debuteze și el la oaspeți.

De la 17:00 pe DS 1 avem Manchester United – Fulham, cu RVP titular, dar tot cu Carrick în centrul apărării. Apoi de la 19:30 Chelsea – Newcastle pe DS 2. Chelsea l-a luat pe Victor Moses de la Wigan cu £10m, dar nu uitați că ultima dată când Newcastle a venit pe Stamford Bridge s-a întâmplat asta.

Mâine de la 15:30 pe DS 2 al doilea meci al etapei care opune două echipe cu stiluri total diferite. Stoke e probabil tot ceea ce Wenger urăște la jocul ăsta iar Britannia unul din stadioanele cele mai neprietenoase pentru tunări. Giroud, care ar trebui să înceapă din primul minut, va vrea să facă uitată ratarea uriașă de săptămâna trecută.

Și tot mâine de la 18:00 Liverpool – Manchester City. Paradoxal, Liverpool a jucat mizerabil pe Anfield sezonul trecut, și asta va fi marea provocare a lui Brendan Rodgers – să câștige înapoi încrederea Kopului.

Cu Agger suspendat, îl vom vedea fie pe Carragher fie pe Coates, o alegere care va defini intențiile antrenorului pentru acest sezon. Carra e experimentat dar cam trecut și cam lent, Coates un pic necopt, dar tehnic și rapid. La oaspeți, Aguero stă o lună.

Cam asta-i. Weekend plin cu cinci meciuri de Premier League la tv. Ca de obicei, vă aștept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: Flickr, Free-ers.

Chelsea – Reading 4-2

[list color=”red”]

  • nu vă lăsați păcăliți de scorul final. Reading a venit pe Stamford Bridge să joace fotbal și a condus mai bine de 40 de minute.
  • Reading a intrat la pauză cu 2-1, după o repriză agresivă în care a busculat defensiva lui Chelsea, care parcă nu se aștepta la atâta tupeu din partea oaspeților. Reading a recuperat cingi mingi în treimea adversă, Chelsea nici una.

[cleeng_content id=”365464632″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]

  • după pauză Di Matteo a dat all-in, cum s-ar zice la poker, băgându-i pe Oscar și Sturridge în locul lui Ramires și Mikel. Chelsea a înclinat terenul, e adevărat, dar golurile au venit pe un howler al lui Federici, dintr-un offside clar la Torres și pe un contraatac cu poarta goală în minutul 95.

  • omul meciului a fost încă o dată Eden Hazard, care justifică toată vâlva care s-a creat în jurul lui vara asta. De fiecare dată când ajunge mingea la el te aștepți să facă ceva special cu ea, și mai tot timpul face. Bănuiesc că va veni un moment în care fundașii îi vor învăța fentele din corp și preluările, dar până atunci e o bucurie să-l urmărești.

  • la cum a început sezonul, e în grafic să o facă din nou.
  • în ciuda golului (din offside cu poarta goală) Torres continuă să fie fantoma jucătorului care a fost cândva. Previzibil și neinspirat, seamănă cu un amnezic care își aduce aminte doar fragmente din ce făcea înainte. De neînțeles cum cel mai bun atacant din lume poate să devină peste noapte unul de rând.
  • e încă devreme, dar Reading nu par să fi promovat doar că să pice înapoi în Championship. McCleary și McAnuff vor pune la încercare mulți fundași laterali sezonul asta. Dacă Pogrebnyak continuă să marchze o dată la două partide n-au cum să nu rămână în Premier League.

[/list]

Sursa foto: www.101greatgoals.com[/cleeng_content]