Tottenham – Liverpool 2 – 1

  • era o vreme în Anglia când antrenamentele se făceau fără minge, pentru ca în ziua meciului jucătorii să fie hungry for the ball. Nu-l bănuiesc pe AVB de metode atât de primitive, dar Spurs a început meciul cu o frenezie care a paralizat-o pe Liverpool. Timp de 20 de minute, Spurs a dat în Liverpool ca-n hoții de cai, marcând două goluri care aveau să-i fie suficiente.


[cleeng_content id=”400900577″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • la primul gol toate oalele s-au spart în capul lui Downing, care l-a scăpat din marcaj pe Lennon, dar asta se întâmplă când pui o extremă dreapta să joace fundaș stânga. Glen Johnson a greșit o pasă la mijlocul terenului, Bale a preluat mingea în jumătatea proprie și a cărat-o 50 de metri accelerând pe lângă Gerrard, Johnson, Allen și Skrtel și a centrat pe jos în diagonală pentru Lennon. Bale, care a marcat și al doilea gol din lovitură liberă, a avut una din acele zile în care adversarii au nevoie de un taxi ca să se țină de el.
  • după 2-0 Spurs a zis că a făcut suficient pentru un singur meci și a lăsat-o pe Liverpool să conducă dansul. Cormoranii au intrat înapoi în meci și probabil ar fi meritat să recupereze un gol până la pauză, dar Henderson a ratat cu poarta goală dintr-o dinamică incomodă a fazei, ce-i drept, iar Kyle Walker a scos de pe linia porții o minge care ricoșase din Suarez. Liverpool a dominat repriza secundă dar n-a reușit să marcheze decât după autogolul amuzant al lui Bale.
  • Brendan Rodgers a spus după meci că ar fi avut două penalty-uri clare la Gerrad si Suarez, dar nici unul din ele n-a fost. Gerrard își lasă piciorul în spate și caută să fie impiedicat, iar Suarez e deposedat corect de Gallas care atacă mingea. Însă la lovitura liberă din care a marcat Bale, Dowd s-a lăsat păcălit de Dempsey, care a căutat tot meciul faulturi în preajma careului.
  • Liverpool va fi dezamăgită că n-a luat măcar un punct după ce a fost echipa mai bună timp de 70 de minute, dar pentru toată posesia pe care o are, trupa lui Rodgers își creează șanse puține pe care le mai și ratează.
  • când Suarez nu găsește golul, nimeni altcineva n-o face. După ce a jucat în mai toate meciurile lui Liverpool din acest sezon, Sterling pare foarte aproape de burn-out. Rămân la părerea că Rodgers nu poate fi judecat decât din iarnă încolo, dar trei victorii din 14 meciuri e prea puțin, cu tot balastul pe care Dalglish l-a lăsat în lot.

Omul meciului: Gareth Bale – gol, pasă de gol, autogol, galben pentru simulare.[/cleeng_content]
Sursa foto: jamesboyes

Cinci lucruri învățate etapa asta

1. Premier League ain’t what it used to be. Nu-mi vine ușor să scriu asta, dar campionatul Angliei a pierdut din calitate. Nu demult, Arsenal câștiga campionatul fără să piardă un meci. Chelsea primea doar 15 goluri în primul sezon al lui Mourinho. Liverpool și Manchester United duceau una din cele mai crunte curse pentru titlu. Acum, echipă de pe primul loc a pierdut deja de trei ori, și a fost condusă în nouă din 13 partide, de tot atâtea ori ca echipa de pe ultimul loc. Campioana Angliei și campioana Europei, deja eliminate din Ligă, au produs duminică un meci mediocru, cu mai multe erori decât faze de poartă. Chelsea a avut un singur șut pe spațiul porții, din lovitura liberă a lui David Luiz de la 30 de metri.

[cleeng_content id=”555480621″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]2. Fanii lui Chelsea își merită reputația. După cum a scris Henry Winter, this was the first time that divorce papers were filed on the first date. Dar ce a făcut Rafa Benitez ca să merite o primire atât de ostilă? Nu, n-a zis niciodată că n-o sa antreneze Chelsea. Acela e un citat inventat de un pusti din Cehia, colportat de toate tabloidele din Anglia. Dar cum rămâne cu stegulețele din plastic? Da, alea sunt cuvintele lui, dar cât de ranchiunos trebuie sa fii ca sa te agăți de ele in detrimentul echipei cu care tii. Marcotti:

You can say that it doesn’t matter and that the only Chelsea fan he needs to worry about is Roman Abramovich. But that’s not true. When players step onto the pitch while hearing their manager, the man they’re supposed to trust with their livelihoods, barracked by their own fans, it’s bound to affect them.

3. La Masia produce mai mulți jucători decât e nevoie. Într-un weekend în care Barcelona a avut în teren timp de o oră 11 jucători crescuți la academia proprie, un canteran care n-a făcut saltul de la echipa secundă a impresionat în Anglia. Hatrick-ul perfect (stâng, drept, cap) al lui Jordi Gomez îl face pe mijlocașul lui Wigan al doilea spaniol după Torres care marchează de trei ori într-un meci de Premier League. Gomez a câștigat aproape de unul singur un meci pe care altfel Al-Habsi l-ar fi avut pe conștiință:

4. Everton nu va prinde Liga Campionilor pentru că n-are suficientă calitate pe bancă. Absentele lui Fellaini, Mirallas, Phil Neville și Gibson au validat nevoia de strength in depth, de tărie dată de adâncimea lotului. Deși în repriza secundă cu Norwich era limpede că jocul nu merge, Moyes n-a schimbat decât în prelungiri, pentru că n-avea opțiuni pe bancă. A fost al cincilea egal în ultimele șapte etape iar greul de-abia acum începe, cu Arsenal, Man City și Spurs în următoarele partide.

5. Așteptam mai mult de la Ashley Young. Când a venit de la Aston Villa, Young era văzut drept urmașul firesc al lui Giggs. Se spunea că are viteză, că driblează cu capul sus dar mai ales că livrează produsul finit, pase decisive și goluri. La ce a jucat sezonul asta, Young pare mai degrabă urmașul lui Park Ji-Sung. Cu QPR a trimis cele mai multe pase înapoi și cele mai puține înainte, n-a reușit nici un dribling, n-a creat nici o șansă de gol, n-a trimis nici un șut pe spațiul porții. În teorie, adaptabilitatea lui îl face un jucător util pentru că poate acoperi ambele flancuri, dar la forma în care e, nu-mi dau seama cu ce contribuie la jocul lui United.

S-a stins Dave Sexton, antrenorul marii echipe a lui Chelsea de la începutul anilor ’70, care a câștigat o Cupă FA și Cupa Cupelor împotriva lui Real Madrid. Modest și discret ca om, a fost în același timp unul dintre puținii antrenori progresiști și inovatori din acea vreme. Un admirator al fotbalului total al lui Rinus Michels, Dave Sexton a pierdut în ultima etapă titlul cu QPR în fața lui Liverpool în 1975-76. Vorbim de Liverpool-ul lui Paisley, cu Keegan și Toshack, care se pregătea să domine Europa timp de un deceniu.

Faza săptămânii: Julio Cesar fentându-l din glezna pe Rooney.

Echipa săptămânii: Myhill – Glen Johnson – Nastasic – Chico – Baines – Yacob – Gomez – Gera – Bale – Defoe – Ramirez.[/cleeng_content]

Premier League – etapa 13 – discuție deschisă

Trei etape înghesuite în următoarele zece zile și totul începe azi de la 14:45 cu Sunderland – WBA. The Baggies au câștigat ultimele trei meciuri și dacă ar fi să bată și pe Stadium of Light ar egala o performanță veche din 1980. Nu-i au pe Ben Foster și Mulumbu dar revine Lukaku, care a stat cu Chelsea.

De la 17:00 QPR face vizita pe Old Trafford în ceea ce englezii numesc an eminently winnable fixture, care e un alt fel de a spune că oaspeții n-au nici o șansă. În timp ce lui Sir Alex tocmai i s-a turnat statuie, Mark Hughes a fost dat afară și va fi înlocuit de good old Harry Redknapp.

Arsenal joacă pe Villa Park de la 19:30, stimulată de noua înțelegere de £150m cu Emirates, care îi va permite să cheltuie mai mult vara următoare. De cealaltă parte, Aston Villa are o problemă cu a doua jumătate a meciurilor. Dacă meciurile ar dura 45 de minute Villa ar fi pe locul 5. As it is, trupa lui Lambert e la retrogradare, cu o singură victorie în ultimele zece meciuri acasă.

Mâine de la 15:30 Brendan Rodgers se întoarce pentru prima dată pe Liberty Stadium. Swansea a bătut-o deja pe Liverpool în acest sezon, 3-1 în Cupa Ligii pe Anfield, dar lucrurile s-au schimbat un pic de atunci. Luis Suarez și-a regăsit forma de la Ajax, iar Liverpool a angajat un psihiatru sportiv care se va ocupa de mental tuning.

Apoi de la 18:00, cel mai important meci al etapei, debutul lui Rafa Benitez la Chelsea împotriva lui Manchester City. Benitez și-a făcut numărul la conferința de presă ieri, făcând apologia marcajului zonal, folosind sticle de apă, pahare și tot tacâmul. Nu e nevoie să fii expert în limbajul non-verbal ca să îți dai seama cât de încântat e să revină în Premier League, barem ca interimar. Dar despre Rafa avem timp să vorbim săptămâna viitoare.

Toate partidele sunt pe Digi Sport 2. Ca de obicei, vă aștept gândurile, ranturile și întrebările pe marginea acestei etape. Weekend fain la toată lumea!

Sursa foto: Daquella manera

Cronica etapei 12 din Premier League

  • pentru prima dată în campionat AVB i-a titularizat pe Defoe și Adebayor împreună în atac, un sistem pe care-l testase în Europa cu Maribor. Spurs a început partida perfect, a deschis scorul după zece minute, a mai avut un gol anulat și un șut al lui Lennon care a trecut dureros de aproape de bară.
  • apoi, ca un agent dublu infiltrat în vestiarul advers, Adebayor s-a lansat cu crampoanele pe glezna lui Cazorla, o intrare pe cât de periculoasă pe atât de inutilă. Spurs a rămas în zece după 20 de minute și, tot ce s-a întâmplat după acest punct, are cumva o importanță secundară. Iresponsabilitatea lui Adebayor i-a costat pe oaspeți meciul.
  • deși a egalat repede prin lovitura de cap a lui Mertesacker, Arsenal n-a făcut diferența decât pe finalul primei reprize, când Tottenham a obosit urmărind mingea și a mai primit două goluri. Cu 3-1 la pauză și un om plus nici măcar Arsenal nu putea s-o lase pe Spurs să între înapoi în joc. Villas-Boaș a mutat curajos, scoțându-și fundașii laterali la pauză și trecând la un sistem cu trei apărători dar golul lui Bale n-a fost suficient.
  • cu Walcott și Sagna acoperind flancul drept, cu Wilshere alături de Cazorla, și Giroud găsindu-și forma în cel mai potrivit moment, Arsenal începe să semene cu o echipă capabilă să termine între primele patru. Dar sezonul ăsta e atât de variabil, încât orice tipar e răsturnat de la o săptămână la alta.

[cleeng_content id=”896634892″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Manchester United pierde pe Carrow Road după o evoluție răsuflată care n-a mai fost mascată de încă o revenire. Ce e mai îngrijorător pentru United e că, o dată ce echipele mici au văzut crăpăturile din jocul lor, nu prea își mai știu locul. Norwich a arătat ca o echipă inimoasă, convinsă din primul minut că e în stare să ia toate punctele. Ruddy a apărat superb, Holt l-a ținut ocupat tot meciul pe Smalling, iar Garrido și Pilkington au combinat excelent în flancul stâng.
  • United n-a avut nici vână și nici imaginație. Din patru meciuri câte au pierdut sezonul asta, Giggs a fost titular în trei dintre ele și s-ar putea să fie mai mult decât o coincidență. Galezul e un profesionist exemplar, dar mai ales când joacă alături de Carrick, mijlocul lui United duce lipsa de energie. Van Persie a fost tăcut pentru a doua săptămână la rând, împleticindu-și picioarele la ambele mingi care i-au venit pe dreptul.
  • Di Matteo a odihnit jumătate de echipă înaintea meciului decisiv cu Juventus de marți iar West Brom a avut grijă să-l pedepsească. Chelsea trece prin cea mai grea perioadă de la venirea italianului, după o serie de patru meciuri fără victorie în campionat. Torres a fost încă o dată omul invizibil, lăsându-l pe Sturridge să irosească ocazie după ocazie
  • WBA, care a urcat pe patru dacă vă vine să credeți, e cea mai directă echipă din Premier League. Se apără cu toată echipa așteptând contra-atacul, centrează rar, driblează și mai rar, dar îl caută frecvent pe Shane Long cu mingi lungi pe culoar. Irlandezul a fost cel mai bun de pe teren la doar o zi după moartea bunicii, în timp ce Odemwingie a impresionat prin travaliul defensiv, reușind șase alunecări din șase.
  • te uiți la Queen’s Park Rangers și te întrebi cum poate o echipă cu nume atât de mari să joace un fotbal atât de mărunt. Bosingwa și restul găștii dau impresia că s-au cunoscut în autobuzul care i-a adus la stadion și că ar prefera să facă orice altceva decât să joace fotbal. E o atitudine complet opusă jovialității și ambiției cu care Nigel Adkins pare să-și fi molipsit jucătorii.
  • răutacismul zilei de pe Guardian: Mark Hughes is a machine. You’d think occasionally he’d slip up with the odd draw but he keeps churning out those defeats.

https://twitter.com/OptaJoe/status/269834511154561024

  • Liverpool bate confortabil pe Anfield după muuultă vreme. E tentant să spui că au devenit o one-man team ținând cont de forma lui Suarez din ultimele săptămâni, dar la fel de importantă e contribuția lui Jose Enrique care, de când a fost urcat pe post de extremă stânga, zici că vrea să-i ia locul lui Iniesta în națională. Kudos lui Rodgers pentru că a văzut în spaniol niște calități de care el însuși nu cred că era prea convins.

Echipa săptămânii: Ruddy – Clyne – Bassong – Agger – Garrido – Walcott – David Silva – Cazorla – Jose Enrique – Shane Long – Luis Suarez. [/cleeng_content]

*scuze pentru întârzierea cu care am postat dar n-am avut net în weekend și am fost nevoit sa improvizez. Vă las, mă duc să termin cocktailul Molotov pentru sediul RDS.

Sursa foto: wonker.

Premier League – etapa 12 – discuție deschisă

Avem o etapă înghesuită weekendul asta, cu doar două partide televizate. Primul e derbyul nordului Londrei, Arsenal – Tottenham, azi de la 14:45 pe DS 1. Un meci care se cam lasă cu goluri, 28 în ultimele sase meciuri intre cele două echipe pe Emirates. Spurs a tot redus în ultimii ani gap-ul care o separă de Arsenal, și speră ca ăsta să fie sezonul în care vor termina înaintea lor în clasament. Necazul e că dacă Everton termină înaintea amândurora, nu prea mai contează.

Al doilea meci al zilei e West Brom – Chelsea, un test greu pentru Di Matteo împotriva fostei sale echipe. West Brom a câștigat cinci din sase meciuri pe teren propriu în acest sezon, în timp ce Chelsea n-a mai bătut de trei etape. Si asta ii costă în clasament: acum o lună erau la patru puncte de Man United, acum sunt la trei în spatele lor. What a difference a month makes!

Daca nu țineți neapărat s-o vedeți pe Chelsea, puteți să căutați un stream cu QPR – Southampton, El Sackicko, cum i-a spus Guardianul. Ambele echipe au cheltuit binișor în vara, și acum echipele lor sunt în coada clasamentului, astfel ca unul dintre ei își va pierde probabil slujba după acest meci.

Dacă e să se intample, Nigel Adkins va cădea în picioare pentru că e un antrenor tânăr și are doua promovări succesive cu Southampton. Dar te întrebi cine va mai vrea sa-l angajeze pe Mark Hughes, care n-a facut fata la City, s-a crezut prea bun pentru Fulham, si acum o îngroapă pe QPR dupa ce promisese la finalul sezonului trecut ca fanii nu vor mai trece niciodată prin asemenea emoții cu el la carma.

Norwich – Man United e transmis doar pe site, pentru că pe Digi Sport 1 se da fotbal adevărat… ahem… CSMS Iasi cu Ceahlăul.

Ca de obicei vă aștept gândurile, ranturile și întrebările pe marginea acestei etape. Have your say!

Sursa foto: joncandy.