Premier League

• un derby de mare calitate, care s-a lăsat cu goluri, nervi, şi sânge, totul derulat pe repede înainte și încheiat dramatic. Până și lui Tom Cruise i-a plăcut!

• s-a scris despre mancuniene că-s două colecţii de jucători remarcabili, dar nu echipe cu o identitate clară de joc. O evaluare aspră pe care Manchester United a contrazis-o, dar Man City nu. United a avut organizarea şi concentrarea unei echipe care joacă cel mai important meci al sezonului. City a fost aceeaşi echipă blazată căreia îi vine cheful abia în ultima jumătate de oră.

[cleeng_content id=”373188256″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• United a stat la cutie, a absorbit presiunea și a lovit pe două contra-atacuri electrizante venite pe flancuri. Cu un gol anulat greșit și un penalty refuzat la Evra, Man United a făcut suficient ca să ia punctele din cea mai grea deplasare a sezonului. Rooney, despre care in august se spunea ca i-a trecut vremea, a fost cel mai bun om de pe teren.

• dacă într-un meci de rutină mai scapi cu unu-doi jucători care se plimbă pe teren, pontează şi iau prima de joc, Man United nu e echipa care să-ţi îngăduie asemenea mofturi. De la De Gea până la Cleverley toată lumea a jucat cu o intensitate pe care o văd pentru prima dată la United sezonul ăsta. MOTD a avut un montaj cu Van Persie respingând cinci cornere bătute la prima bară. De cealaltă parte, City a avut două mâini moarte care aveau s-o coste meciul:

Balotelli – Mancini a spus după meci că e incredibil cum un jucător de o asemenea calitate îşi aruncă talentul pe geam. Şi e adevărat, dar ştiai cu cine ai de-a face! Ştiai că Balotelli e un jemanfişist ieşit din formă şi totuşi l-ai titularizat, aşa că fii bărbat şi asumă-ţi decizia. L-ai lăsat pe bancă pe Tevez şi Dzeko, cu 13 goluri între ei, şi ai început cu un atacant care a dat un singur gol sezonul ăsta din nouă ocazii clare. Sătul de călcâiele lui Mario, Mancini l-a schimbat în minutul 52 cu Tevez, care a întors dinamica meciului cu atitudinea lui de buldog gata să moară cu ei de gât. Că n-ar fi trebuit să termine meciul în teren, asta e altă discuţie.

Nasri – celălalt lucru care l-a nemulţumit pe Mancini a fost că la lovitura liberă a lui Van Persie, din zidul de patru au rămas… two and a half men. Tevez s-a rupt de zid de capul lui, iar Nasri s-a ferit, cum făceam eu când eram mic şi ştiam că ăştia mari joacă cu “bombe”. Nasri e cel mai bun creator al lui City sezonul ăsta, dar nu face aproape deloc faza defensivă, şi asta e un lux care costă, când adversarii joacă cu doi mijlocaşi lipiţi de tuşă. Harta defensivă a francezului e o coală albă: nici o alunecare, nici o intercepţie, nici o minge blocată.

• că e suficienţă sau că antrenorul nu ştie să-i motiveze, asta e greu de spus din afară vestiarului. Dar dacă nici într-un meci ca ăsta nu dai ce ai mai bun, atunci când o mai faci?

• trei şuturi pe poartă, trei goluri luate de Hart. E greu să dai vina pe dânsul la vreunul din ele, poate la al treilea, dar deja sunt prea multe meciuri în care englezul nu scoate nimic ca să fie vorba doar de ghinion. Procentajul mingilor aparate de portarul lui City a scăzut de la 76% în sezonul trecut la 66% în acest sezon.

what a result,3points! Sweet! Whoever threw that coin,what a shot! Can't believe it was a copper 2p….could have at least been a £1 coin!

— Rio Ferdinand (@rioferdy5) December 9, 2012

• Manchester United se desprinde la şase puncte dar aş putea bag mâna în foc că City o va prinde din urmă. Raportul şuturilor, compilat de James Grayson înaintea acestei etape, arată că City controlează mult mai bine mingea. Bun, şi atunci ce caută United pe primul loc? Trupa lui Ferguson beneficiază de un procentaj de goluri raportat la şuturi pe poartă nesustenabil pe termen lung. O anomalie, iar anomaliile tind să se corecteze de-a lungul sezonului.

[/cleeng_content]
Sursa foto: Johnny Vulkan

Sâmbăta asta toate meciurile încep de la 17:00, iar Digi transmite Sunderland – Chelsea. Albaştrii n-au mai bătut de şapte meciuri în campionat, dar dacă e o echipă care poate să le resusciteze sezonul aia e Sunderland, fără Lee Cattermole şi cu Steven Fletcher incert. Chelsea a câştigat 14 din ultimele 15 partide, aşa că eu nu-mi ţin respiraţia astepand o surpiza aici.

Duminică de la 15:30 pe Digi Sport 1 e cea mai aşteptată întâlnire a sezonului de până acum, the Manchester derby. Man United a rămas datoare, după ce în ambele meciuri din sezonul trecut a fost chelfănită bine de tot.Dar asta se întâmpla într-o vreme când pe David Silva şi Aguero nu puteai să-i opreşti decât cu mitraliera. Sezonul ăsta, nici una dintre mancuniene n-a arătat ca o proper title-winning side, dar calitatea loturilor le-a dus totuşi pe primele două locuri. Oricum ar fi, nu cred că o să avem un meci care să definească sezonul, ca 6-1-le de anul trecut.

Meciurile de maine se cam suprapun, aşa că după derby, o să încerc să prind a doua repriză din Everton – Spurs online şi după asta, a doua repriză din West Ham – Liverpool. Sunt curios să-i văd pe Tottenham fără Bale, dar în special pe Liverpool fără Suarez, probabil cu Jonjo Shelvey în rol de fals număr nouă. 🙂

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape, şi vă las cu o piesă care a cam devenit imnul modern al oraşului Manchester:

Sursa foto: Pat MacDonald.

După șapte ani fără un trofeu, Arsenal e acum pe locul zece în clasament, la fel de aproape de ultimul loc pe cât e de primul. Meciul pierdut acasă cu Swansea a început cu un prostest la adresa conducerii și s-a terminat cu huiduieli și chanturi de “you don’t know what you’re doing” adresate lui Wenger.

Un antrenor mai puțin încrezător ar fi început să aibă îndoieli, în privința lui însuși și a calității echipei. Nu și Wenger, care a spus ieri:

We have a good team, we have a strong structure at the club that we have built over the years, we are in a strong financial situation and we are mentally strong.

Nu știu dacă Wenger chiar crede ce spune, sau încearcă să mai potolească tumultul fanilor. Oricum ar fi, declarația de mai sus e contrazisă de ceea ce se întâmplă pe gazon săptămână de săptămână.

Good team

O echipă bună nu ajunge să înceapă un meci de Premier League cu Gervinho pe post de vârf împins. O echipă bună nu e nevoită să înceapă toate meciurile cu aceiași doi mijlocași centrali până îi secătuiește de energie. O echipă bună are fundași centrali care nu greșesc constant.

Hai să nu zic world-class, dar câți dintre jucătorii lui Arsenal sunt printre primii trei din campionat pe postul lor? În afară de Cazorla, eu n-aș pune pe nimeni în categoria asta. Clichy, Fabregas, Song, Nasri sau Van Persie, toți au plecat la mai bine în ultimii doi ani.

Arsenal pierde altitudine de câteva sezoane bune încoace, dar forma lui RVP de anul trecut a mascat găurile din echipă. Declinul accentuat al lui Arsenal din ultimii ani e reflectat de numărul tot mai mare de erori defensive și tot mai mic de șanse create.

Created with Compare Ninja

[cleeng_content id=”859325435″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Sezonul trecut Arsenal a făcut cele mai multe erori defensive care s-au terminat cu gol, iar sezonul ăsta au greșit de două ori mai mult. În primii 30 de jucători după numărul erorilor defensive, Arsenal are patru jucători. Man City, Man United și Chelsea au doar unul împreună.

Good structure

Dacă Arsenal are o structură atât de puternică, atunci de ce oamenii din vârful ei sunt huiduiți la întâlnirea acționarilor? Pentru că e o structură care se servește întâi pe ea însăși și abia apoi pe suporteri.

Acționarul majoritar, Stan Kroenke, e un mogul care deține mai multe francize sportive. A investit în Arsenal pentru că a văzut o șansă de a face bani. Ivan Gazidis e cel mai bine plătit președinte executiv din Premier League.

Iar Arsene Wenger, după 15 ani de când e la cârma clublui, și-a creat o autoritate atât de mare încât nu e nevoit să dea socoteală nici unuia nici altuia cât timp face profit. În plus e atât de implicat în felul în care funcționează clubul încât e aproape de neînlocuit.

Strong financial situation

Arsenal e o afacere care termină pe profit an de an, dar în același timp e un club de fotbal care nu-și permite să cumpere cei mai buni jucători, și nici măcar să-i păstreze pe cei pe care-i are.

Ivan Gazidis spune că în doi ani Arsenal va avea suficientă muniție că să se bată cu cele mai mari cluburi din lume, mizând pe renegocierea contractelor de sponsorizare și pe implementarea fair-play-ului financiar. Dar dacă Chelsea poate să termine pe profit, atunci poate oricine, iar Arsenal pierde poziția privilegiată pe care i-ar fi dat-o FFP-ul. Swiss Ramble:

The price of Arsenal’s self-sustaining model has been to regularly sell the club’s best players, while charging the highest ticket prices in the country, so this is not quite the financial Utopia that has often been portrayed in the media.

Problema lui Arsenal nu e că n-are suficienți bani, ci că banii pe care-i are sunt cheltuiți prost. Fondul de salarii al lui Arsenal e doar cu puțin mai mic față de al lui Manchester United, £143m față de £162m, și cu toate astea clubul londonez n-a putut să-l păstreze pe Van Persie și urmează să-l piardă pe Walcott. Dacă vă dă cu virgulă, e pentru că Arshavin ia £78k pe săptămână, Gervinho, Santos și Chamakh câte £60k.

Mentally strong

Arsenal joacă de câteva săptămâni încoace, un fotbal plat, la alibi, pe care Wenger îl pune în seama oboselii. Dacă ar fi doar atât, te-ai aștepta ca Arsenal să pice în a doua repriza, dar lipsa de incisivitate și creativitate de care vorbea antrenorul sunt mai degrabă simptome ale unei echipe care și-a pierdut încrederea. Arseblog:

While tiredness may be an issue, I think there’s clearly a lack of confidence in the team which is affecting the way we play football. When you don’t feel confident you look for the easy option most of the time, and that’s not usually the most incisive or threatening.

Fără să țin cu Arsenal, am prea multă prețuire pentru Wenger ca să-l bănuiesc că habar n-are ce face, cum cântă peluza în deplasări. Dar așii pe care-i avea în mânecă atunci când a venit din Japonia, rețeaua de scouteri și cunoștințele legate de sport science, nu mai sunt doar ai lui. Acum Swansea ajunge să găsească genul de chilipiruri pe care Arsenal le găsea altădată iar pe la fast-food nu-i mai prinzi nici pe băieții lui Pulis.

Un tactician sau un motivator strălucit n-a fost niciodată, așa că te întrebi ce-l mai recomandă pe Wenger că s-o conducă pe Arsenal. Răspunsul sunt cele 13 sezoane consecutive în care s-a calificat în Ligă și a ieșit din grupe.

Wenger roagă fanii sa-l judece la sfârșitul sezonului, dar așa cum spune Martin Samuel, când tragi la locul patru nu ai plasă de siguranță. Dacă Arsenal ratează un singur an Liga Campionilor, tot modelul de business se destramă și oricine va veni după Wenger va avea un munte de urcat.

Sursa foto: grammaticus_o’cracker

[/cleeng_content]

Sursa foto: dyobmit

• ce carnaval de incompetență defensivă a fost prima repriză dintre Reading și Manchester United. Reading vine din Championship se îndreaptă înapoi acolo, dar ce te faci cu United, cu o apărare solidă  ca o bezea. Am dat o verificare: în majoritatea sezoanelor de Premier League, echipa de pe primul loc după 15 etape a avut în jur de zece goluri primite. Man United a luat 21 în acest sezon, mai multe decât Sunderland, a patra echipă de la coadă.

• meciul de la Reading a bifat și o decizie rarisimă a lui Fergie de a face o schimbare tactică în prima repriză. Eu nu-mi aduc aminte de nici una, poate mă ajută fanii mai vechi ai lui United, dar cred că e o premieră. Având probleme mari la fazele fixe, SAF l-a scos pe Rafael după o jumătate de oră, care începuse nervos meciul și avea deja un galben. A intrat Smalling și apărarea lui United a început să semene cu cea a unei echipe de pe primul loc.

[cleeng_content id=”195288448″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• nu că n-aș ști cât de șovăitor e campionatul ăsta, dar pe 20 octombrie Chelsea era pe primul loc, la patru puncte distanță de următoarea clasată. De atunci au jucat șapte meciuri în care au făcut trei egaluri. Trei puncte din 21, un antrenor demis, un interimar care nu e convins că va termina sezonul pe bancă, și un fost antrenor chemat să mai dea un sfat.

Simple question. Whether you like current Chelsea manager or not – what advice or assistance could Avram Grant possibly give Rafael Benitez?

— Phil McNulty (@philmcnulty) December 3, 2012

• West Ham n-a existat în prima repriză, pe care Chelsea a controlat-o dar n-a reușit să se desprindă mai clar. Big Sam a mutat inteligent, cu Momo Diame și Matty Taylor la pauză, și West Ham a început să joace fotbalul pe care-l știe. Chuck it in the mixer, un fel de focu’ la ei în variantă Allardyce, pe principiul că dacă trimiți suficiente mingi pe atacantul cel mare din față, o deviere, o bâlbâială, un fault neobservat tot iese.

• Arsenal a fost huiduită aprig după un meci în care Swansea a jucat genul de fotbal care la care Arsenal doar mai aspiră în ziua de azi. Efortul comun pe fază defensivă și țesătura de pase din atac au făcut ca Swansea să termine cu mai multe șuturi pe poartă. Szczesny fost cel mai bun om de la gazde, ceea ce reflectă o evoluție colectivă plată, lipsită de imaginație și energie.

• întrebat de reporter pe ce se bazează când spune că Arsenal își va reveni, Wenger a invocat the quality of the players and the spirit we have în the team. Dar judecând după meciul cu Swansea, ambele lipsesc din vestiarul lui Arsenal. Gervinho și Giroud nu sunt suficient de buni, Walcott pare cu gândul mai mult la viitoarea echipă, Podolski dispare din joc pentru perioade lungi de timp. Tunarii au devenit, cum bine le spunea cineva, The Unwatchables.

• Lucas a revenit la țanc pentru o serie de meciuri care ar trebui să-i dea lui Liverpool un pic de tracțiune în clasament până la mijlocul lui ianuarie. Pe forumuri lumea îl vede ca fiind aproape la fel de important ca Suarez. Cât de important e Suarez vom vedea săptămâna viitoare când Liverpool joacă la West Ham fără uruguayan, care a adunat deja cinci galbene și stă o etapă.

• ce săptămână a avut Spurs care adună nouă puncte și până la sfârșitul anului probabil o va lăsa și pe Chelsea în urmă. Totul începe să se lege pentru Villas-Boas: Defoe strălucind în rolul de atacant central, Dembele și Dempsey găsindu-și treptat forma de la Fulham, dar mai ales siguranța pe care Vetonghen și Lloris o dau echipei. Dintr-o dată, luate la pachet, transferurile lui Levy par cele mai izbutite dintre cele făcute de vreo echipă în vară.

Golul săptămânii: Sandro vs Fulham.

Echipa săptămânii: Begovic – Rangel – Agger – McAuley – Vertonghen – Lucas – Mata – Johnson – Rooney – Defoe – Michu.

[/cleeng_content]

Sursa foto: wonker.

Etapa de azi începe cu West Ham – Chelsea de la 14:45 pe Digi Sport 1. După zece meciuri la rând în care Chelsea a primit gol, Rafa a venit și a așezat un pic apărarea dar atacul rămâne disfuncțional și probabil asta n-o să se schimbe până în iarnă. În ultimul sezon la Liverpool, Rafa a luat peste picior jocul Blackburn-ului lui Allardyce, care spunea ieri la conferința de presă: “that’s why I don’t like him and the feeling is probably mutual”.

Apoi de la 17:00 avem Manchester City – Everton. Mancini a spus că întotdeauna a avut meciuri grele cu Everton, ceea ce pare bla-bla-bla-ul de complezență dinaintea partidei, dar nu e. De când a preluat-o pe City, Mancini a pierdut cinci din cele șase întâlniri cu trupa lui Moyes. Ultimul meci pierdut de City pe teren propriu în Premier League a fost tocmai în decembrie 2010. De atunci “cetățenii” au 33 de victorii și trei egaluri.

De la 19:30 Manchester United joacă la Reading, genul de meci în care iau gol în primul sfert de oră și au nevoie de Chicharito să le repare boacănele. Reading joacă un 4-4-2 destul de conservator și care s-ar să-i convină lui United și mai ales lui Rooney, care ar trebui să găsească destul de mult spațiu între linii.

Mâine se joacă Norwich – Sunderland de la 18:00. Believe it or not, Norwich n-a mai pierdut de șapte etape, timp în care le-a mai și bătut pe Arsenal și Mân United pe Carrow Road. Sunderland are probleme mai mari decât mi-aș fi închipuit la începutul sezonului iar accidentarea căpitanului Lee Cattermole va complică lucrurile și mai mult. Martin O’Neill are aproape un an de când a preluat echipa, un an în care a avut rezultate mai slabe decât Steve Bruce, cel pe care l-a înlocuit.

Pick of the weekend

De departe cel mai interesant meci al weekend-ului se joacă în runda a doua din FA Cup, între Milton Keynes Dons și AFC Wimbledon. Milton Keynes e un oraș la 45 de mile de Londra, construit în anii ’60 că să decongestioneze capitală britanică, care devenea tot mai aglomerată. La începutul anilor 2000 un om de afaceri susținut de ASDA și IKEA a dezvoltat un proiect imobiliar bazat pe un stadion nou-nouț de 30 de mii de locuri.

Dar orice stadion are nevoie de o echipă, iar echipa locală, MK City juca tocmai în divizia a opta și nu aduna prea mulți spectatori. Așa că băieții au luat cu japca o echipă de ligă a patra din sudul Londrei, pe Wimbledon, și au mutat-o pe noul stadion și a ieșit o struto-cămilă căreia i s-a spus MK Dons.

După o aprigă bătălie pierdută, fanii lui Wimbledon au pus mână de la mână și și-au format propriul lor club pe care l-au înscris în cea de-a noua divizie și care acum, după cinci promovări, joacă în divizia a patra, ultimul eșalon al fotbalului profesionist britanic.

Iar acum, pentru prima dată, sorții au pus față în față cele două echipe, franciza care reprezintă tot ce e greșit în fotbalul modern și o echipă născută și ținută în viață de pasiunea suporterilor adevărați.

Tot azi de la 19:30 pe Eurosport 2 se joacă Bayern – Borussia Dortmund, iar de la 23:00 derbyul Madridului, care cred c-o prinde pe Atletico în fața Realului pentru prima dată după mulți ani.

Ca de obicei, vă aștept gândurile, ranturile și întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: Chalfont Don