Premier League

• anticipam înaintea etapei că Arsenal o s-o bată lejer pe Newcastle, care avea nouă accidentaţi şi jucase cu câteva zile înainte. Arsenal a bătut, e drept, la patru goluri dar lejer n-a fost. În minutul 70 era încă 3-3, cu Arsenal nefiind capabilă să ţină de rezultat mai mult de câteva minute. Fundaşii laterali ai lui Arsenal, Sagna şi Gibbs, au fost responsabili pentru toate cele trei goluri ale oaspeţilor.

• Walcott a făcut genul de meci care ar trebui să-i aducă contractul despre care toată lumea vorbeşte. Dar nu uitaţi că discutăm de Arsenal, care a făcut o tradiţie din a le da drumul celor mai buni jucători. Theo a fost colosal, terminând meciul cu trei goluri şi două pase decisive. E clar că poate fi devastator în faţa unei defensive care se apără sus. Dar cifrele ascund un pic perioada frustrantă de după primul gol, când a ratat unu-la-unu cu Krul, a stricat un contra-atac supranumeric şi a fost egoist la alt contra-atac la care Podolski aştepta pasa.

• în mod ciudat, a fost meciul în care Arsenal a avut cea mai mică posesie şi acurateţe a paselor din întregul sezon, împotriva unei echipe care în mod obişnuit nu excelează la nici unul din aceste capitole. Asta se reflectă destul de prost asupra pressingului agale făcut de Arsenal, care a lăsat-o pe Newcastle să paseze în voie.

[cleeng_content id=”128586453″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• deşi fereastra de transferuri n-a început încă oficial, Mathieu Debuchy la Newcastle pentru £5m pare deja chilipirul iernii. Pardew a încercat să-l aducă încă din vară, după ce impresionase la Euro, unde i-a ţinut locul lui Bacary Sagna, dar presa din Anglia scrie că de data asta transferul e ca şi rezolvat.

• primul clean-sheet din decembrie pentru Manchester United, după un 2-0 de rutină cu WBA. Revenirea lui Vidic în prima echipă nu poate trece subestimată. Sârbul coordonează din teren întreaga aşezare defensivă a echipei, leading by example, cum spun englezii. Sâmbătă a fost jucătorul cu cele mai multe alunecări, intercepţii, blocaje, respingeri şi dueluri aeriene câştigate. Ceva îmi spune că o să vedem tot mai puţine comicării în apărarea lui United de acum încolo.

• fanii QPR, la 3-0 pentru Liverpool în minutul 30: You’re nothing special, we lose every week!

• din lunga serie de arbitraje defectuase din acest sezon, cel al lui Mike Jones, de la Norwich – Manchester City, e undeva sus. Arbitrul a stricat meciul cap-coadă. Al doilea gol al lui Dzeko din minutul 4 a venit după o alunecare cu talpa înainte a lui Kompany la care nu s-a dat nimic, după care Jones s-a simţit vinovat şi a arbitrat în compensaţie restul partidei. Norwich a marcat primul gol dintr-o lovitură liberă care n-a fost, a scăpat cu de o indirectă pentru cea mai evidentă pasă la portar şi a beneficiat de eliminarea gratuită a lui Nasri.

• înaintea etapei, după jumătate de campionat, Joe Hart era pe locul 11 la Sv%, mingi apărate raportat la şuturi pe poartă. Cu Norwich a primit trei goluri din patru şuturi pe poartă, coborând alte câteva poziţii. Nici unul n-a fost vina lui, dar ţinând cont şi de gafa decisivă cu Sunderland, aş spune că în momentul asta Hart e veriga slabă de la City.

• Chelsea bate cu 2-1 pe Goodison Park, una din cele mai grele deplasări din Anglia, şi ajunge la trei victorii din trei meciuri în perioada festivă. Singură echipă care a câştigat toate patru meciurile e Chelsea în primele două sezoane al lui Mourinho. Dacă te gândeşti că următorul meci e cu QPR acasă, nu pare un record prea greu de egalat.

• Everton a început mult mai bine partida şi a anesteziat-o pe Chelsea în prima jumătate de oră. Unul dintre comentatori era convins că toate belelele lui Chelsea se trag de la mutarea lui Ramires în dreapta, dar logica lui Benitez a fost limpede: Baines e cel mai bun creator din campionat şi probabil că Mata nu e omul potrivit ca să-l oprească. Ramires a trecut în dreapta dar a fost destul de indisciplinat în prima repriză, alunecând către centru şi lasandu-l pe Azpilicueta singur cu Baines şi Pienaar. După pauză Chelsea şi-a păstrat mult mai bine forma şi a limitat şansele create de Everton.

Golul săptămânii: Jerome vs Southampton.

Echipa săptămânii: Mignolet – Martin – Vidic – Agger – Naughton – Lennon – Lampard – Bale – Walcott – Dzeko – Suarez.

La multi ani, prieteni! Ne auzim joi cu prima cronică de etapă din an.[/cleeng_content]
Sursa foto: Ronnie MacDonald.

Dacă weekendul nu vă prinde la schi, iată ce ne aşteaptă în ultima etapă din an şi prima din a doua jumătate a sezonului de Premier League.

Early kick-off astăzi, Sunderland – Tottenham de la 14:45. La gazde Danny Rose n-are drept de joc împotriva echipei de la care e împrumutat, în timp ce la oaspeţi Scott Parker s-ar putea să-i ia locul lui Dembele care s-a accidentat uşor cu Aston Villa. Ceva mai târziu, de la 17:00 avem Manchester United – West Bromwich Albion care ar trebui să se termine 6-5 dacă United continuă să joace fotbalul hapy-go-lucky de până acum. WBA ia rar puncte pe Old Trafford, but then again rar fac deplasarea asta fiind pe locul şase în clasament.

De la 19:30 Arsenal joacă acasă cu Newcastle, două tabere în care moralul n-ar putea fi mai diferit. Arsenal vine după trei victorii, odihnită după pauza de la mijlocul săptămânii şi fără nici o accidentare importantă. Newcastle a pierdut opt din ultimele zece partide şi are infirmeria plină. Deşi e mai mult decât capabilă să facă surprize neplăcute, Arsenal ar trebui să bată lejer.

Duminică Chelsea joacă pe Goodison Park, unde a pierdut ultimele trei meciuri de campionat. Lupta pentru locul patru e cruntă, cu Everton având şansa s-o sară pe Chelsea în clasament dacă bate. Fellaini vs David Luiz ar fi fost o bătălie interesantă, dar belgianul fiind suspendat David Luiz mai are de aşteptat până să fie found out ca mijlocaş. Etapa se încheie cu QPR – Liverpool de la 18:00. Ultima dată când a fost pe Loftus Road, Liverpool avea 2-0 în minutul 75 şi totuşi a pierdut meciul după dubla lui Mackie.

Toate meciurile sunt pe Digi Sport 1. Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: Joe Dunckley

De ce n-a fost offside la autogolul lui Evans?

Nu e de ajuns ca un jucător să fie afară din joc, ca să se dea offside. Se dă offside dacă jucătorul care e afară din joc se implică în fază, fie atingând mingea fie împiedicându şi adversarul să joace mingea. Cisse n-a făcut nici una nici alta.

Chiar dacă atacantul lui Newcastle era în offside, şi mingea se îndrepta spre el, regula offside-ului în forma ei actuală spune că el n-a deranjat nici faza, nici adversarul. Şi mie mi-ar plăcea să se revină la vechea regulă, dar deocamdată lucrăm cu ce avem. Asistentul a ridicat fanionul probabil pentru că nu şi-a dat seama cine a atins mingea. Centralul a văzut mai bine şi a trecut peste decizia lui în mod corect.

Şi dacă tot suntem aici: tot circul pe care l-a făcut Alex Ferguson după pauză e inacceptabil. De unde şi până unde îţi permiţi tu ca antrenor să urli la arbitri de parcă ar fi subalternii tăi? Oricine altcineva în locul lui Fergie lua câteva etape bune pentru treaba asta.
[cleeng_content id=”380001850″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

De când se apără Spurs aşa de bine?

Păi… de la începutul lunii. Meciul cu Aston Villa a fost al patrulea clean-sheet pentru Tottenham din cinci meciuri jucate în decembrie. Ceva nu se leagă. Înaintea acestei luni, Spurs aveau cea mai slabă apărare din primele 14 echipe din campionat. Ok, Vertonghen a trecut în centru după ce i-a spus lui AVB că acolo se simte cel mai bine, iar Lloris a scăpat de tracul primelor meciuri şi a început să se acomodeze. Dar asta tot nu explică cum o apărare de pandişpan devine dintr-o dată impenetrabilă.

Ca să mă lămuresc, am căutat să aflu cât de încercat a fost Lloris în perioada asta. Francezul a scos în medie câte o minge pe meci, faţă de trei-patru câte avea de apărat Friedel. Spurs progresează, dar timiditatea adversarilor pe care i-au avut în decembrie (Fulham, Swansea, Stoke şi Villa; Everton le-a dat de lucru) face greu de apreciat calitatea defensivei lui Villas-Boas.

De ce Stoke e atât de greu de bătut pe Britannia on a cold, wet Wednesday night?

O să spuneţi că Pulis şi-a făcut o echipă de cotonogari, care intimidează prin agresivitate şi forţă brută, dar e o explicaţie simplistă. Stoke sunt greu de bătut pentru că îşi fac adversarii să danseze după cum le cântă ei. Nefiind cea mai tehnică echipă din campionat, Stoke compensează prin organizare şi dăruire. Nu ştiu să facă prea multe, dar ce ştiu, fac mai bine decât oricine. În loc să între în jocul de posesie al lui Liverpool, Stoke a făcut un pressing colectiv de manual, şi a aruncat mingi lungi în careu. Toate cele trei goluri au venit după dueluri la cap câştigate de Kenwyne Jones:

Mai poate City să recupereze cele şapte puncte faţa de United?

După meciul direct de la începutul lunii eram convins că da, pentru că statisticile arată că Man City controlează mult mai bine mingea. Dar United continuă să ia puncte jucând prost, în timp ce City le pierde jucând bine.

Toată lumea zice că am fi foolish to write them off ţinând cont de revenirea din sezonul trecut. Dar e ca şi cum ai spune că te aştepţi să câştigi la loterie, că doar ai câştigat şi săptămâna trecută. E exact pe dos. Capitularea necaracteristică a lui United din sezonul trecut cuplată cu seria de şase meciuri câştigate de City au dat un final de campionat neverosimil tocmai pentru că aşa ceva se întâmplă o dată la 20 de ani, nu pentru că se întâmplă an de an.

Man City nu e ieşită din cursa pentru titlu încă, dar dacă United a pus şapte puncte distanţă jucând prost, te întrebi ce o să se întâmple când o să pornească toate motoarele.[/cleeng_content]
Sursa foto: Horia Varlan

• ca în fiecare sezon, clasamentul Premier League tinde să se sedimenteze în preajma Crăciunului. După tot alarmismul din toamnă, anomaliile deja au început să se corecteze. Chelsea şi Arsenal revin în top four, în timp ce Liverpool urcă până pe şapte şi va face mai devreme sau mai târziu rocada cu WBA.

• clişeul spune că nici un meci nu e jucat dinainte, o complezenţă scoasă de la naftalină când echipe ca Reading întâlnesc echipe ca Manchester City. Înaintea partidei mi-aş fi pus toată colecţia de surprize Turbo pe Man City. Dar atât de mult s-a comprimat calitatea în Premier League, încât nici măcar meciurile între capetele clasamentului nu mai sunt clare. City a bătut cu golul lui Barry din prelungiri, după o evoluţie greoaie şi poticnită. Sunt curios ce cred Valmir şi Valentin, dar eu o ţin pe a mea: n-ai nevoie de doi închizători în spatele lui Yaya Toure când joci acasă cu o echipă ca Reading. E ca şi cum ţi-ai pune centura de siguranţă ca să faci o parcare laterală.

• pentru două echipe care se presupune că ştiu cu mingea, Wigan şi Arsenal au arătat un fotbal aproximativ. S-a centrat mult şi prost de ambele părţi, iar diferenţa a făcut-o un penalti moale dat la Walcott. Care Walcott e prea unidimensional, prea one-trick poney ca să joace atacant central. Dacă singurul lui atu e viteza, tot ce au de făcut fundaşii e să se retragă cât mai mult, să ţină cât mai scurt spaţiul dintre ei şi portar, în care Walcott caută să se demarce.

[cleeng_content id=”898312533″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• Liverpool face cel mai bun meci de la venirea lui Brendan Rodgers, cu complicitatea lui Fulham, care a fost pe teren dar n-a fost în joc nici un minut. Că Gerrard a jucat aproape perfect, asta n-a mirat pe nimeni, pentru că era dator de ceva vreme. De notat e jocul lui Downing, care sub presiunea plecării în iarnă, dă primul gol şi primul assist de 16 luni de când a venit la Liverpool.

https://twitter.com/FootyMemes/status/282557487549399041

• spuneam acum câteva zile că nu ştim încă cum arată un gol pe care scrie Brendan Rodgers. Ei bine, întreaga fază care s-a terminat cu pasa filtrantă a lui Downing şi şutul în cros al lui Gerrard e probabil genul de gol pe care Liverpool s-a străduit să-l producă tot sezonul:

• primul egal al lui Manchester United în campionat, pe un teren pe care poate nu se aştepta să fie muncită aşa de greu. Rooney şi Valencia au fost cei mai slabi de pe teren. Dacă pentru englez e doar o bad day at the office, randamentul lui Valencia a scăzut mult în ultima vreme. Ecuadorianul n-a creat nici o şansă de gol şi şi toate cele cinci centrări pe care le-a trimis au ajuns la adversari.

• după capitularea cu Norwich din etapa trecută, Swansea s-a luptat admirabil, de parcă tot sezonul lor ar fi atârnat de acest meci. Chico Flores, calm şi inteligent, l-a completat perfect pe Ashley Williams care s-a aruncat cu abnegaţie în faţa mingii, făcând şase blocaje doar în repriza secundă.

• Chelsea – Aston Villa a fost o oră şi jumătate de tortură, nu de fotbal. Majoritatea echipelor o lasă mai moale la 5-0, dar Chelsea a simţit că are ceva de demonstrat iar Villa a avut ghinionul să-i stea în cale. Portarul Brad Guzan a fost cel mai bun om al oaspeţilor şi, fără câteva dintre reflexe lui, Chelsea ar fi ajuns la două cifre.

• pe cât de plăcut a fost să văd un meci cu opt goluri, pe atât de mult mă feresc să trag concluzii de pe urma lui. Valabil şi pentru Chelsea şi pentru Aston Villa. Chelsea pare să fie mult mai directă şi mai eficientă de la venirea lui Rafa, dar aştept deplasarea la Everton ca să mă lămuresc. Înainte să râdeţi de Villa, amintiţi-vă că e aceeaşi echipă care a bătut pe Anfield. O echipă cu o medie de vârstă sub 24 de ani, care învaţă din mers ce înseamnă intensitatea Premier League, ce înseamnă să joci de patru ori în 12 zile.

Golul săptămânii: pe al lui Lampard l-ați fi văzut, asa că merg pe unul din Championship, Wilfired Zaha vs Huddersfield.

Echipa săptămânii: Vorm – Zabaleta – Chico – Skrtel – Vertonghen – David Luiz – Gerrard – Downing – Pienaar – Hazard – Torres.

Crăciun fericit la toată lumea! Ne auzim joi cu cronica etapei de Boxing Day.[/cleeng_content]
Sursa foto: illarterate.

Unul din lucrurile care fac din Premier League un campionat special e că, pe o vreme când oamenii normali preferă să stea înfofoliţi în casă, în Anglia se joacă fotbal. Mult fotbal: 39 de meciuri în următoarele 12 zile mai exact. Pentru cine ţine cu Anglia la turneele finale aglomeraţia festivă de meciuri face mai mult rău decât bine, dar pentru anglofilii de campionat ca noi e un răsfăţ escapist:

Above all football offers not just a means of ritual exit from the bonds of celebration but also a chance to lose yourself in something larger. This is the deep soul of English football, that sense of communal escape from the horrors of the quotidian that is revived by the peculiar pressures of Christmas.

Etapa începe azi de la 14:45 cu Wigan – Arsenal. Mediocritatea acestui sezon se reflectă şi în faptul că Arsenal, care traversează cea mai dificilă perioadă a mandatului lui Wenger, are totuşi şansa să urce între primele patru dacă bate. Şi nu văd de ce n-ar bate, ţinând cont de accidentările din apărarea lui Wigan şi forma slabă din ultima vreme. De văzut şi dacă Theo îşi păstrează locul de vârf în primul XI.

Apoi de la 17:00 se joacă Man City – Reading, un meci aproape prea dezechilibrat ca să lase loc de ceva interesant. City are cotă 1.15 ceea ce vă spune tot ce trebuie să ştiţi despre şansele lui Reading, care vine pe Etihad după şase înfrângeri la rând.

De la 19:30 Liverpool, care nu joacă mare lucru acasă, o primeşte pe Fulham, care nu joacă mare lucru în deplasare. Liverpool are prima şansă, but then again la fel o avea şi cu Aston Villa. Trupa lui Rodgers are doar trei victorii în faţa Kopului în acest campionat, şi toate trei cu echipe de la coadă: Wigan, Reading şi Southampton. E drept că nici Fulham nu e de speriat după ce a devenit prima echipa bătută de QPR în acest sezon.

Swansea – Manchester United, duminică de la 15:30, mi se pare cel mai interesant meci al etapei, mai ales că îi pune faţă în faţă pe Michu şi Van Persie, golgeterii Premier League cu câte 12 bucăţi. Nici Chelsea – Aston Villa, care se joacă duminică de la 18:00, nu-i de lepădat. Chelsea vine după trei egaluri în campionat dar Gary Cahill şi Ramires revin după ce au bifat etapă de suspendare în Cupa Ligii. Dacă Weimann şi Benteke vor arăta aceeaşi poftă de joc că pe Anfield, might be a tricky one for Chelsea.

Dacă goana după cadouri nu vă lasă laţi, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: rogiro.