Premier League

Good old Premier League is back! Bătaie mare pe locul patru şi la fel de mare pentru evitarea primului loc retrogradabil.

Etapa începe cu vizita lui Man United la Sunderland, acolo unde suporterii gazdelor au pus sare pe rana pierderii titlului în ultimele secunde ale sezonului trecut. Sunderland i-a pierdut săptămâna asta pe Lee Cattermole şi Steven Fletcher, căpitanul şi cel mai bun atacant, care nu vor mai evolua în acest sezon din cauza accidentărilor. Dacă pui la socoteală faptul că au luat doar trei puncte din ultimele 21, Sunderland e în pericol să fie prinsă din urmă de Wigan.

De la 17:00 Digi transmite Man City cu Newcastle, meci interesant dar fără miză. O alegere mai inspirată ar fi fost Arsenal – Reading, două echipe nevoite să mănânce jar în meciurile care au mai rămas. La Reading a venit Adkins, dar cred că e aproape imposibil să mai salveze ceva sezonul ăsta.

Singurul meci de mâine e Aston Villa – Liverpool, de la 15:30. Villa a câştigat ultimele două partide, o gură mare de oxigen venită într-un moment în care părea că se îndreaptă spre Championship. Benteke şi Weimann au pus probleme mari pe contra-atac în tur deşi Liverpool a avut peste 70% posesie.

Vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: wonker.

Ce mult înseamnă un an în fotbal! Acum un an pe vremea asta Andre Villas-Boas era dat afară de la Chelsea, care coborâse până pe cinci în campionat şi părea prinsă într-o spirală negativă, vorba portughezului. Cu un mai devreme, AVB devenea unul dintre cei mai curtaţi antrenori din Europa după un sezon perfect cu Porto. Acum, reputaţia lui pare aproape reabilitată la Spurs.

Deşi a fost nevoit să-şi adapteze gândirea tactică jocului mult mai direct din Premier League, cu tranziţii mai rapide, Villas Boas a rămas acelaşi antrenor, cu aceeaşi filozofie. Cum se face că metodele care au funcţionat la Porto şi Spurs, au eşuat lamentabil la Chelsea? Pe Stamford Bridge a dat peste un vestiar îndărătnic, rezistent la schimare. Terry, Lampard şi Drogba ştiau să facă lucrurile în felul lor şi n-aveau nevoie de un antrenor de 34 de ani care să dea totul peste cap.

Traiectoria în formă de V a carierei lui Villas Boas de până acum arată că nu e de ajuns ca o echipă bună să numească un antrenor bun pentru a avea succes. E nevoie şi de o compatibilitate, de o anumită chimie între cele două părţi pentru ca lucrurile să funcţioneze.

[cleeng_content id=”690199320″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Villas Boas nu e un exemplu singular. Fotbalul englezesc de modă veche al lui Hodgson i-a dat lui Fulham cele mai frumoase nopţi din istoria clubului, dar acelaşi fotbal a devenit retrograd pe Anfield. Rafa Benitez ocupă un capitol integ în istoria Valenciei şi a lui Liverpool, dar va rămâne doar o notă de subsol la Inter sau la Chelsea.

Întorcându-ne în timp, la mijlocul anilor ’70, când cel mai bun antrenor din Anglia a ajuns la cea mai bună echipă din First Division, mariajul a durat doar 44 de zile. Nepotrivire de caracter.

Există antrenori care au un anume fler în alegerea echipelor. Mourinho e cel mai bun exemplu. Un antrenor definit de lucurile pe care le-a câştigat în carieră, un colecţionar, cum îi spune Sid Lowe. Când cel mai important lucru e să câştigi, “face” sens să te alături unei echipe care pune câştigul înainte de toate. Chelsea nu mai luase titlul de 50 de ani, Inter aştepta Liga Campionilor de 45 de ani, cu aceeaşi intensitate cu care Realul urmăreşte La Decima.

Flerul însă funcţionează în ambele direcţii. Uneori cluburile sunt cele care simt că un antrenor e mai potrivit decât altul. În vara lui 2008 Barcelona a avut de ales între Mourinho şi Guardiola. Graham Hunter povesteşte că ambii au fost intervievaţi şi au purtat discuţii lungi cu Begiristain şi Ingla. Când a primit jobul, Guardiola însuşi nu era convins că e omul potrivit, aşa că l-a întrebat pe Sorriano:

“Why don’t you hire Mourinho? It would be easier for you.”

I told Pep: “No, there are some criteria which this guy doesn’t fit and one criterion is attitude. He’s totally unsuitable for us.”

Potriveala asta între un antrenor şi un club e uneori mai importantă decât calitatea lor, luată separat. De asta se întâmpla că antrenorii care fac treaba la o echipă mică să nu fie cei mai potriviţi pentru un club care se bate la titlu. De asta Stoke stă liniştită la mijlocul clasamentului când ar avea toate datele să se bată la retrogradare. De asta Piturcă e singurul antrenor care ne califică la turnee finale.[/cleeng_content]

Sursa foto: Ronnie MacDonald

• Manchester United bate pe Reading şi deschide o gaură de 15 puncte faţă ce City, care a pierdut cu Everton. Dacă mai era vreo îndoială în privinţa titlului, ea s-a dizolvat după acest weekend. Diferenţa între primele două locuri e acum mai mare decât cea între locul zece şi locul 20 în clasament.

• fără Kompany, Yaya Toure şi Aguero, Man City a jucat un fotbal lent şi fleşcăit. Javi Garcia şi Barry sunt tolerabili când tot ce au de făcut e să strângă după Yaya Toure. Dar când joacă împreună, într-o linie cu Kolarov şi Milner, mijlocul lui City n-are nici viteză şi nici creativitate. Chiar şi aşa, Barry şi Milner au fost neobişnuit de neglijenţi în posesie, greşind una din trei pase împotriva lui Everton.

• şutul lui Osman a luat mai mult efect decât un bumerang dar te-ai fi aşteptat că Hart să se apropie măcar de minge. Se cam adună golurile luate din afară careului sezonul ăsta:

[cleeng_content id=”571545032″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• ziceam acum câteva săptămâni că a treia retrogradatata o să se aleagă dintre Aston Villa şi QPR. Ei bine, Villa a bătut-o sâmbătă pe QPR şi o tine la şapte puncte în spate. Adică tot atâtea puncte câte erau şi când a preluat Redknapp echipa. Harry spune că au nevoie de cinci victorii în ultimele opt meciuri, dar nu văd de unde le-ar putea scoate. Vorbim de o echipă care a bătut de patru ori în 30 de etape.

• Southampton în schimb pune o cărămidă serioasă la salvarea de la retrogradare după un meci încântător împotriva lui Liverpool. Demiterea lui Adkins a părut absurdă la vremea respectivă, dar n-ai cum să nu remarci efectul pe care Pochettino l-a avut asupra echipei. În două luni de când a venit, Southampton a dominat-o pe United o repriză întreaga pe Old Trafford, la fel cum le-a dominat pe City şi pe Liverpool acasă. He must be doing something right.

• Arsenal o bate italieneşte pe Swansea într-un meci în care a făcut exact cât a avut nevoie şi nimic mai mult. Un meci despre care n-aş fi ştiut ce să scriu dacă n-ar fi fost evoluţia radioasă a lui Santi Cazorla. Spaniolul părea uşor extenuat după ce a jucat meci de meci, dar în ultimele săptămâni a arătat aceeaşi energie ca la începutul sezonului. Şi când el are o zi bună, Arsenal are o zi bună. Cu Swansea, a fost jucătorul de pe teren cu cele mai multe şuturi, driblinguri, pase în treimea adversă şi şanse create pentru coechipieri.

• şi iată că Tottenham pierde ambele meciuri care au urmat dublei cu Inter, în condiţiile în care pierduseră o singură dată în campionat în patru luni. Calificarea lui Spurs şi Chelsea în sferturile Europa League a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla lui Arsenal.

• Chelsea face un meci perfect, ce-i drept împotriva unei echipe care n-a reuşit să intre în meci. Hazard a fost exploziv, Mata e primul jucător care ajunge la double-digits atât la goluri cât şi la pase decisive, în timp ce Frank Lampard marchează al 200-lea său gol pentru Chelsea. Dacă mai ştiţi vreun mijlocaş care să fi făcut asta, eu mă dau bătut.

• doar două echipe au adunat mai multe puncte decât Chelsea de când Rafa Benitez a preluat echipa: Man United şi Tottenham. Asta e cu atât mai remarcabil cu cât spaniolul a făcut-o în ciuda ostilităţii suporterilor, şi nu cu sprijinul lor.

• Wigan a bătut pe Newcastle cu 2-1, într-o partidă umbrită de intrarea brutală a lui McManaman la Haidara, care n-a fost sancţionată nici măcar cu galben. Unul dintre secunzii lui Pardew aproape l-a luat la bătaie pe jucătorul lui Wigan la pauză şi nu e prea greu de înţeles de ce:

Echipa săptămânii: Mucha – Coleman – Luiz – koscielny – Monreal – Osman – Schneiderlin – Mata – Hazard – Rodriguez – Benteke.[/cleeng_content]

Sursa foto: Ronnie MacDonald

Etapa de azi începe de la 14:45 cu Everton – Manchester City. Sezonul lui Everton s-a destrămat în ultimele săptămâni, pe fondul unui lot limitat, a oboselii şi a ezitării lui David Moyes de a-şi prelungi contractul. Absenţele lui Tim Howard şi Jagielka ar trebui să facă misiunea lui City şi mai uşoară.

De la 17:00 Arsenal face deplasarea la Swansea, una dintre echipele greu de desfăcut pe teren propriu. Swansea n-a mai pierdut de cinci meciuri pe Liberty Stadium, în timp ce Arsenal a pierdut ultimele două deplasări. Nu degeaba spunea Wenger despre acest meci că e “massive” în lupta pentru un loc de Liga Campionilor.

Man United joacă acasă cu Reading de la 19:30, cel mai clar meci de unu solist al sezonului. Reading a luat cinci puncte în deplasare tot sezonul şi mă îndoiesc că demiterea lui McDermott cu zece etape înainte de final va avea un efect pozitiv.

Singurul meci televizat de mâine e Chelsea – West Ham de la ora 18:00. Rafa Benitez a riscat trimiţând împotriva Stelei cea mai bună echipă, aşa că ar trebui să vedem câteva schimbări mâine. Demba Ba va reveni fără îndoială în primul XI, şi e posibil să-i vedem şi pe Cahill, Lampard sau Moses. West Ham nu e nici pe departe o echipă de temut în deplasare, cu doar patru puncte luate în ultimele nouă meciuri.

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape. Have a good weekend, lads!

Sursa foto: Ben Sutheland

Scurt pe doi despre concedierea lui Brian McDermott de la Reading. Reacţia automată a presei engleze e să condamne nerăbdarea patronilor şi gândirea pe termen scurt din fotbalul modern. Uneori au dreptate, aleori nu. Acelaşi lucru l-au spus şi despre concedierile lui Hughton şi Adkins, dar Newcastle şi Southampton au progresat după plecările lor. E Reading într-o situaţie asemănătoare? Eu cred că nu.

Aşa cum remarcă James Grayson, Reading era şi în Championship o echipă mediocră care a promovat cu mult noroc.

O echipă mediocră în Championship devine o echipa condamnată la retrogradare în Premier League, mai ales dacă nu investeşte. Reading a cumpărat jucători în valoare de £7m în vară. Dintre echipele care au promovat o dată cu ea, West Ham a cheltuit £20m şi Southampton £32m.

Scriam acum două luni că Reading e cea mai slabă echipa din campionat. Asta nu s-a schimbat între timp. Au rămas echipa cu cea mai mică posesie şi cea mai mică acurateţe a paselor. Adversarii ei au avut aproape de două ori mai multe şuturi pe poartă şi de trei ori mai multe şanse clare de gol. Trupa lui McDermott n-a păstrat nici un clean-sheet în deplasare în acest sezon.

În concluzie, Reading e cea mai vulnerabilă echipă din Premier League şi va retrograda aproape sigur, dar asta e mai mult vina conducerii decât a antrenorului. Di Canio in the Premier League should be fun though!

Sursa foto: brokenkey