Premier League

Cinci gânduri după derby

By In Premier League

1. Man United nu şi-a revenit după returul cu Real Madrid. Înainte de acel meci Alex Ferguson vorbea despre şansa unui sezon istoric, spunând că generaţia de acum e mai puternică decât cea care a făcut tripla în 1999. O dată cu eliminarea lui Nani, ceva s-a rupt. După acel meci, United a bătut greu pe Sunderland şi pe Reading, a fost eliminată de Chelsea din Cupă, şi a pierdut aseară derbyul cu vecinii gălăgioşi.

[cleeng_content id=”128615884″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]2. United e prea reactivă pentru o campioană. Mai mult decât rezultatul, la United dezamăgeşte jocul de echipa mică, care stă la cutie şi aşteaptă să dea lovitura pe contra-atac. E un tipar pe care l-am văzut tot sezonul: în tur cu City, în deplasare pe White Hart Lane, în dubla cu Real. Un pragmatism explicat de nevoia de puncte şi de rezultate. Acum, cu 15 puncte în faţă, era şansa lui United să arate că ştie şi poate să joace şi altceva.

3. Unşpele super-ofensiv a fost o mască, la fel ca în meciul tur cu Real Madrid,. Mijlocaşii ofensivi au avut sarcini defensive înainte de toate, Van Persie a rămas izolat în atac, în timp ce United a pierdut treptat posesia şi controlul jocului. La fel ca în returul cu Real, Ferguson a aşteptat prea mult ca să facă schimbările. Giggs a jucat tot meciul, Rooney 85 de minute, deşi ambii au fost nervoşi şi depăşiţi la mijlocul terenului.

4. Statistica îl prinde din urmă pe Van Persie. Când am scris că eficienţa lui Man Utd în faţa porţii e nesustenabila pe termen lung, unii au spus că ăsta e efectul sosirii lui Van Persie. Dar statisticile lui de la Arsenal indicau că e bun, dar nu chiar atât de bun. Până pe 20 ianuarie, olandezul marcase de 18 ori din 84 de suturi, adică un gol la fiecare patru-cinci şuturi la poartă. De atunci însă a mai marcat o singură dată deşi a tras de 30 de ori la poartă.

5. Don’t believe everything you read. Tot ce se scrie în perioada asta despre viitorul lui Mancini sunt baliverne. Corespondenţii cei mai buni în Manchester sunt primii care recunosc că nu au surse la nivelul cel mai de sus din ierarhia lui City. Nimeni nu ştie exact ce au de gând Sorriano şi chairmanul Khaldoon Al Mubarak să facă în vară. Întrebarea care se pune acum e câţi dintre antrenorii disponibili în vară ar fi un upgrade faţă de Mancini.[/cleeng_content]

Sursa foto: Hendrick Terbeck

Cronica etapei 32 din Premier League

By In Premier League
  • greu de spus dacă Tottenham a câştigat un punct sau a pierdut două ieri cu Everton. Fără Sandro, Bale, Lennon şi Defoe, Spus a fost o echipa destul de plată. Bale şi Lennon au creat împreună aproape jumătate din şansele clare de gol ale lui Tottenham în acest sezon. În lipsa lor, fundaşii de bandă ai lui Spurs au urcat au urcat chiar mai mult decât o fac în mod obişnuit, având cele mai multe atingeri de balon de la gazde. Vertonghen a creat primul gol iar Kyle Walker pe al doilea.
  • cu excepţia golurilor însă, lui Spurs i-a lipsit imaginaţia şi zvâcul pe fază ofensivă. Everton s-a apărat disciplinat, obligând-o pe Spurs să trimită şuturi ambiţioase de la distanţă. Trei sferturi dintre şuturile gazdelor au venit din afara careului:


[cleeng_content id=”218335781″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Chelsea a făcut suficient în primele zece minute din repriza a doua ca să ia punctele cu Sunderland, dar Oscar, Mata şi Hazard au arătat destul de obosiţi. Chelsea e la egalitate de puncte cu Spurs având un meci mai puţin, dar fuge după trei iepuri şi are cel mai greu final de sezon dintre echipele care se bat la locurile de Liga Campionilor: Fulham, Liverpool, Swansea, Man United, Aston Villa, Spurs, Everton.
  • Di Canio a dat o declaraţie săptămâna trecută prin care a negat că e un susţinător al ideologiei fasciste dar asta n-a fost de ajuns pentru inchizitorii din presă britanică. Deşi ofiţerul de presă al lui Sunderland le-a amintit ziariştilor că “suntem aici să discutăm despre fotbal”, aceştia s-au încăpăţânat să-l întrebe pe italian despre tatuajele sale. Păi n-are dreptate Fergie când îi ţine la respect?
  • dubla lui Rosicky o ajută pe Arsenal să bifeze a şasea victorie în ultimele şapte meciuri de campionat. După ce a dominat timp de 70 de minute, Arsenal s-a apărat cu spatele la zid în urma eliminării lui Mertesacker. Ok, West Brom a ratat câteva şanse clare pe final dar nu e prima dată când Arsenal ţine cu dârzenie de rezultat. În acest sezon a pierdut doar patru puncte din poziţii câştigătoare, fiind cea mai bună echipă din campionat la acest capitol.
  • Newcastle a bătut pe Fulham cu golul din prelungiri al lui Papis Cisse, care a sărbătorit plonjând în peluza din spatele porţii. Poza făcută de un suporter din primul rând trebuie să fie una din imaginile sezonului:

  • la retrogradare, Reading şi QPR sunt condamnate în proporţie de 99%. Reading pierde acasă cu Southampton, care urcă până pe locul 11 şi are toate şansele să termine prima jumătate a clasamentului. QPR e egalată în prelungiri de Wigan după ce a jucat din minutul 20 în zece oameni, după ce Bobby Zamora a încercat să-l decapiteze pe Jordi Gomez. Harry Redknapp a spus după meci că e cel mai crud rezultat din cariera lui.
  • a treia echipă retrogradata probabil n-o s-o cunoaştem până în ultima etapă. Favorită la pariuri e Sunderland, care n-a câştigat în ultimele nouă etape. Wigan aşteaptă ca de fiecare dată primăvăra ca să-şi salveze sezonul. Stoke, Norwich şi Aston Villa sunt teoretic şi ele acolo, dar toate au mai multe argumente decât Sunderland ca să rămână în Premier League.
  • nu uitaţi, Man United – Man City diseară de la 22:00, derbyul fără miză but a derby nonetheless.

Golul săptămânii: have your pick between Lawton, Remy si Mirallas.

Echipa săptămânii: Jaaskeleinen – Walker Ivanovic – Koscielny – Shaw – Cabaye – Bennett – Mirallas – Rosicky – Benteke – Rodriguez.[/cleeng_content]

Sursa foto: TaylorsFistpump.

Premier League – etapa 32 – discuție deschisă

By In Premier League

Primul meci de azi e Reading – Southampton de la 14:45. Nigel Adkins îşi întâlneşte fosta echipă, dar Reading pare deja condamnată după ce a pierdut ultimele şase partide în timp ce Southampton e aproape salvată după ce le-a câştigat pe ultimele două.

De la 17:00 Arsenal joacă la West Brom, una dintre deplasările grele din Premier League, care s-ar putea totuşi să fie uşurată de faptul că gazdele nu prea mai au pentru ce juca fiind practic cimentaţi pe locul opt.

Şi ajungem la meciurile de mâine. În mod inexplicabil, Digi nu transmite cea mai importantă partidă a zilei, Tottneham – Everton, două echipe care se bat pentru locurile de Liga Campionilor.

Dacă Chelsea – Sunderland ar avea o justificare, fiind primul meci al lui Di Canio pe bancă oaspeţilor, Liverpool – West Ham e un meci practic fără miză. Înţeleg că Liverpool are mai mulţi fani în România, dar să ignori un meci atât de important e ultima dintr-o lungă serie de decizii neinspirate luate de Digi de-a lungul acestui sezon.

Derbyul oraşului Manchester se joacă luni de la 22:00, dar despre asta avem timp să discutăm în cronica de luni a etapei. Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape. S-aveţi un weekend frumos!

Sursa foto: wonker.

Fascismul omului de paie

By In Premier League

Numirea lui Paolo Di Canio la Sunderland a răscolit Anglia fotbalistică. Nu pentru că Di Canio n-ar fi un antrenor bun, ci din cauza opţiunilor sale politice. Italianul e privit ca fiind fascist, ceea ce e intolerabil într-o cultură a toleranţei precum cea britanică.

Di Canio a recunoscut el însuşi că e fascist, are un tatuaj cu literele DVX (aluzie clară la Ducele Mussolini) şi a salutat în trecut galeria lui Lazio cu salutul devenit notoriu în perioada nazistă. Toate astea au fost suficiente pentru ca miliţia corectitudinii politice din Anglia să-l eticheteze drept fascist şi să ceară ostracizarea lui.

Graba de a trage concluzii şi a pune etichete în baza unor informaţii incomplete e o specie de ignoranţă. E mult mai simplu să gândeşti în prejudecăţi pentru că de fapt asta nu presupune prea mult gândire. De fapt, ideile politice ale lui Di Canio sunt mult mai nuanţate decât vor să ne facă să credem unele ziare din Anglia. Dar nuanţele de gri nu fac la fel de mult trafic ca indignarea alb-negru.
[cleeng_content id=”836699936″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Să le luăm pe rând, de la simplu către complicat. Salutul cu mâna dreapta ridicată, devenit un simbol al nazismului, a fost iniţial un salut folosit de romani. Di Canio a insistat că acesta a fost sensul salutului său către galerie:

I made the Roman salute because it’s a salute from a comrade to his comrades and was meant for my people. With this stiff arm I do no want to incite violence or racial hatred.

Fără îndoială că era un gest evitabil, ţinând cont de conotaţiile sale şi felul în care putea fi intrerpretat. Dar de aici şi până la concluzia că Di Canio un soi de neo-fascist e cale lungă.

Cum rămâne cu admiraţia faţă de Mussolini? Toată presă britanică, inclusiv BBC-ul, aminteşte de faptul că Di Canio scria despre în autobiografia sa că Mussolini a fost un individ “profund neînţeles”, “cu principii etice”. Fraze rupte din context şi făcute să redea o presupusă admiraţie, care dispare atunci când citești paragrful întreg:

I am fascinated by Mussolini. I think he was a deeply misunderstood individual. He deceived people. His actions were often vile. But all this was motivated by a higher purpose. He was basically a very principled individual. Yet he turned against his sense of right and wrong. He compromised his ethics.

Rămânem aşadar cu propria mărturisire a lui Di Canio: sunt fascist, nu rasist. O declaraţie despre care tot Di Canio spune că a fost scoasă din context. Întrebarea e în ce context poate fi acceptabilă o asemenea declaraţie. Nici unul, în cultura britanică. Dar după cum remarca James Richardson la Football Weekly, în Italia mulţi oameni fac distincţia între beneficiile şi crimele regimului fascist.

Di Canio a explicat că nu aprobă dictatura unui singur partid, opresiunea, rasismul sau controlul statului asupra presei, care sunt unele dintre primele lucruri pe care englezii le asociază cu fascismul. Şi atunci, la ce s-a referit Di Canio când a spus că e fascist? Iată ce crede Gabriele Marcotti, jurnalistul care l-a ajutat să-şi scrie biografia:

Una dintre responsabilităţile presei e să prezinte cu acurateţe punctele de vedere ale celor despre care scrie. În cazul lui Di Canio nu s-a întâmplat asta. Majoritatea ziarelor au construit un om de paie, o caricatură a opiniilor politice ale lui Di Canio. Dacă vreţi să aflaţi ce crede cu adevărat Di Canio, citiţi-l pe Marcotti, citiţi autobiografia lui, sau interviul din Independent.[/cleeng_content]

Sursa foto: antmoose.

Di Canio revine în Premier League

By In Premier League
  • Sunderland pierde acasă cu Man United şi îl demite pe Martin O’Neill, încercând să salveze ce mai e de salvat. Sunderland era în vrie de ceva vreme (trei egaluri în ultimele opt etape), fiind o echipa plată şi anacronică în mandatul lui O’Neill.

  • impresia generală e că O’Neill, fost elev al lui Clough, e un bun motivator, dar asta nu mai e suficient în fotbalul actual. Game done changed. Acum toată lumea vorbeşte de planuri B, Southampton se salvează cu ajutorul unui pressing sufocant şi până şi Big Sam îşi face echipa abia după ce se uită pe statisticile ProZone.
  • în locul lui O’Neill vine Paolo Di Canio, o trecere ca de la ceai la absint. Italianul a făcut o treabă excelenta la Swindon, dar de la League One la Premier League e cale lungă. Etapele de până la finalul sezonului vor fi oricum, numai plictisitoare nu, pentru Sunderland.

[cleeng_content id=”724300208″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Gervinho a fost omul meciului în victoria lejeră a lui Arsenal cu Reading. Ivorianul a dat un gol şi două pase decisive, şi în general a fost omul care a făcut lucrurile să se întâmple pentru Arsenal, ceva ce nu prea a făcut în acest sezon.
  • Chelsea pierde la Southampton după ce Benitez a ales să menajeze cei mai buni jucători pentru rejucarea meciului de Cupă cu Man United de astăzi. Fanii lui Chelsea obişnuiesc să-i cânte lui Rafa “You don’t know what you’re doing!” dar spaniolul pare să ştie destul de bine ce face: vrea să plece de pe Stamford Bridge cu o medalie chiar dacă asta înseamnă ratarea unui loc de Liga Campionilor. Am fost un apărător al lui Rafa de când a venit la Chelsea, dar când obiectivele antrenorului devin mai importante decât ale clubului, atunci are de dat socoteală în faţa suporterilor.
  • Pochettino n-are nici trei luni în fotbalul englez şi a bătut deja pe Man City, pe Liverpool şi pe Chelsea. Baffling, bizzare and disgraceful, s-a spus despre concedierea lui Adkins la vremea respectivă. Mă întreb dacă Henry Winter and co. s-au răzgândit între timp?
  • bătaia dintre Chelsea, Spurs şi Arsenal pentru cele două locuri de Liga Campionilor e un joc de probabilităţi care se schimbă de la o săptămână la alta, dar aş spune că în acest moment Chelsea pare echipa cea mai înclinată să rămână pe dinafară. Toată situaţia cu Benitez, dubla neplăcută cu Rubin Kazan, şi jocul dependent de Mata şi Hazard fac din Chelsea un underdog. Cam aşa ar arată sezonul lui Chelsea comprimat într-o singură fază:

  • fără să-l pun în aceeaşi clasă cu Messi sau Ronaldo, Bale are aceeaşi abilitate de a face excepţionalul să pară rutină. Colegii îi pasează mingea cu certitudinea că va crea ceva din nimic, şi galezul face asta aproape meci de meci. Forma diabolică a lui Bale acoperă multe dintre defectele lui Tottenham, cel mai însemnat fiind incompetenţa atacanţilor. Scăpat singur cu Vorm, Adebayor a tras pe mijloc şi încet dintr-o poziţie perfectă. Togolezul a convertit o singură şansă clară de gol în acest sezon şi a ratat zece.

Golul săptămânii: Mirallas vs Stoke.

Echipa săptămânii: Mignolet – Sagna – Vidic – Vertonghen – Clichy – Gerrard – O’Neill – Cazorla – Gervinho – Bale – Carroll.[/cleeng_content]

Sursa foto: infollatus