Premier League

De foarte mulţi ani campania de transferuri a lui United nu a mai fost atât de mult comentată ca acum. Şi sunt multe întrebări de pus.  Dar mai întâi să vedem cine a venit şi cine a plecat.

Au venit: Di Maria, Luke Shaw, Ander Herrera, Marcos Rojo, Daley Blind, Vanja Milinkovic, Radamel Falcao.

Au plecat: Shinji Kagawa, Alexander Buttner, Patrice Evra, Rio Ferdinand, Nemanja Vidic, Bebe, Federico Macheda, Jack Barmby, Tom Lawrence, Nick Powell, Louis Rowley, Angelo Herniquez, Nani, Wilfried Zaha, Javier Hernandez, Danny Welbeck, Tom Cleverley, Michael Keane, Ryan Giggs (retras).

Manchester United este clubul care, după ce l-a vândut pe Cristiano Ronaldo pentru 80 de milioane de lire, i-a cumpărat pe Valencia, Obertan şi Owen pentru 19 milioane. Anul acesta s-au cheltuit 145 de milioane. Cheltuielile mici pe care le-a făcut familia Glazer până acum nu s-au resimţit pentru că Fergie avea darul de a scoate maximum din toţi fotbaliştii aşa că United şi-a permis luxul de a nu cheltui sume exorbitante şi totuşi să rămână în elita cluburilor mari. Situaţia nu mai e aceeaşi şi rezultatele se văd.

Plecarea lui Welbeck mi se pare un lucru bun. Chiar dacă unii spun că United îşi pierde identitatea, Danny nu mi s-a părut niciodată un jucător de calibrul unui club ca United. 20 de goluri în 90 de meciuri e prea puţin, chiar dacă vorbim de un jucător tânăr. E drept, în afară de perioada de împrumut la Sunderland, a fost folosit de prea puţine ori ca vârf împins, o poziţie pe care probabil o preferă. Dar şi atitudinea lui de pe teren în cele mai multe cazuri a lăsat de dorit. Ca fan United, în majoritatea meciurilor mi-a scos peri albi. Iar restul plecărilor erau normale, mai ales cea a lui Chicharito în condiţiile venirii lui Falcao. Dar să ne concetrăm pe cei care au venit.

Daley Blind a fost votat ca jucătorul olandez al anului în sezonul 2013/2014 jucând ca mijlocaş la închidere pentru Ajax. E acolo de la 4 ani iar tatăl lui a câştigat Champions League cu Ajax-ul lui Van Gaal. La Mondialul din Brazilia Blind a dat pasa de gol pentru van Persie în meciul cu Spania şi a înscris contra Braziliei. A fost folosit de van Gaal atât ca fundaş cât şi ca mijlocaş şi a jucat foarte bine pe ambele poziţii. Blind e un jucător pe gustul lui van Gaal, foarte disciplinat tactic şi care reuşeşte să furnizeze constant pase pentru jucătorii ofensivi de pe teren.

“I consider myself an attacking player, almost a forward, but I’ve played in different positions and I always felt comfortable” spunea Di Maria. E fără îndoială jucătorul cel mai valoros transferat de United vara asta, dar întrebarea e dacă era nevoie de el. În debutul cu Burnley a fost printre cei mai buni de pe teren şi a reuşit câteva pase excepţionale, în stilul caracteristic. Poate juca atât pe dreapta cât şi pe stânga aşa că probabil că era nevoie de un asemenea jucător. Una dintre discuţiile despre United era că numele jucătorilor nu mai sperie pe nimeni. Dacă jucai la WBA şi aveai meci cu United, nu prea era niciun nume acolo care chiar să te intimideze, mai ales după sezonul trecut. Lucrurile par să se fi schimbat odată cu venirile lui Falcao şi Di Maria.

Per total pare o campanie de transferuri reuşită şi asta pentru că e făcută să servească sistemului 3-5-2 cu care insistă van Gaal. Poate singurele lucruri lipsă sunt Vidal sau Strootman, dar mereu mai există fereastra de transferuri din iarnă.

Etapa începe azi de la 14:45 cu Burnley – Manchester United în direct pe Eurosport. Acum 5 ani Burnley învingea pe United cu 1-0 pe Turf Moor, iar forma lui United ne spune că un rezultat asemănător nu e exlcus. Evident, este aşteptat debutul lui Di Maria dar United are în continuare o listă remarcabilă de absenţi: Herrera, Fellaini, Carrick, Shaw, Rojo şi e posibil să mai lipsească şi Smalling, Kagawa şi Lingard.

De la 17:00 este transmis Manchester City – Stoke tot pe Eurosport. De la Stoke lipsesc Cameron şi Ireland iar debutul lui Mangala la City e în continuare amânat. În plus, Negredo e accidentat. De la aceeaşi oră se mai joacă şi Newcastle – Crystal Palace, QPR – Sunderland, Swansea  – WBA şi West Ham – Southampton.

Everton – Chelsea începe la 19:30 dar nici Dolce, nici Eurosport nu îl transmit. Jos pălăria în faţa acestei decizii. Mult succes la căutat stream-uri. Se pare că accidentarea lui Costa nu e atât de gravă pe cât se zvonea, dar Diego ar putea lipsi de pe Goodison Park pentru că Mourinho nu vrea să rişte. De la Everton lipsesc Barkley, Pienaar, Oviedo şi Atsu care, fiind împrumutat de la Chelsea, nu are voie să joace împotriva lor.

Duminică de la 15:30 Liverpool se deplasează pe White Hart Lane pentru a întâlni un Tottenham cu maximum de puncte după primele două etape. Meciul e transmis pe Eurosport, iar Spurs vin după două meciuri convingătoare: 4-0 cu QPR în campionat şi 3-0 cu AEL Limassol în Europa League. Balotelli o să fie pe bancă şi ar putea chiar debuta în sfârşit pentru cormorani. De la aceeaşi oră se dispută şi Aston Villa – Hull.

Ultimul meci e Leicester – Arsenal duminică de la 18:00 pe Dolce Sport 2. Membru de bază al echipei, Drinkwater lipseşte în continuare de la Leicester, în schimb la Arsenal revine Sanogo care ar putea chiar fi titular având în vedere accidentarea lui Giroud şi faptul că Sanchez nu se simte chiar excelent pe postul acela. Walcott şi Arteta sunt absenţi în continuare.

The mighty Leeds. Printre puţinele cluburi care au un imn compus doar pentru ei, nu doar versuri aruncate peste un negativ vechi. „Marching On Together” a fost lansat în 1972 în ziua în care Leeds ajungea în finala FA Cup. Cu o istorie încărcată în egală masură de succese şi de eşecuri, clubul din al treilea oraş ca mărime din UK trăieşte o perioadă la fel de tumultuoasă şi în prezent.

Începuturile

Leeds United s-a format 1919 după ce predecesorul ei, Leeds City, a fost dezafiliată de către Football League din cauza unor plăţi ilegale către jucători în timpul primului război mondial. După ce în anii 20 şi 30 s-au tot plimbat între First Division şi Second Division, în 1947 The Peacocks au retrogadat având cel mai prost punctaj din istoria clubului. În 1948 a venit la club un anumit galez pe nume John Charles, care la doar 17 ani l-a făcut pe scoţianul Billy Houliston, care tocmai răvăşise defensiva englezilor pe Wembley într-un Anglia – Scoţia 0-3, să spună că Charles e cel mai bun fundaş central împotriva căruia a jucat vreodată. Cu toate astea, Charles a început să fie folosit ca atacant din 1952 şi efectele s-au văzut imediat. 11 goluri în primele şase meciuri. După ce a fost numit căpitan, şi-a condus clubul spre promovare în 1956. Sezonul următor Leeds a reuşit să se claseze pe locul 8 în campionat şi toată lumea ştia cine e „vinovatul”: Leeds United devenise „John Charles United” pentru jurnaliştii vremii. Foamea pentru succes l-a făcut pe John să nu mai aibă răbdare cu clubul său şi a plecat în 1957 la Juventus, realizându-se astfel cel mai scump transfer britanic de până atunci: Charles pleca pe uimitoarea sumă de 65.000 de lire. Ca rezultat, în 1960 Leeds a retrogadat din nou în Second Division.

Perioada Don Revie

În 1961 Don Revie a găsit o situaţie destul de sumbră la club. Leeds avea mari difcultăţi financiare şi s-a salvat de la retrogadare în Division Three în ultima etapă. Apoi Revie a înfăptuit minunea. A implementat o nouă politică la club bazată pe tineri şi tot atunci celebra schimbare de echipament a avut loc. De atunci Leeds avea să îşi joace meciurile în alb complet la fel ca Real Madrid. În 1964 Leeds a promovat în First Division şi în cei 13 ani petrecuţi pe bancă, Devie a condus clubul spre două titluri, o FA Cup şi o Cupă a Ligii. De asemenea, Leeds a ajuns într-o finală a Cupei Cupelor şi o semifinală a Cupei Campionilor. În plus, Peacocks au terminat pe locul doi în campionat de cinci ori. Toate astea au făcut ca Leeds United din anii 60 să fie votată în Total Sports Magazine în topul celor mai frumoase 50 de echipe de fotbal din toate timpurile.

Howard Wilkinson şi David O’Leary

Howard Wilkinson a venit pe Elland Road în octombrie 1988 şi a găsit echipa pe locul 21 în Second Division dar în sezonul imediat următor Wilkinson a reuşit promovarea. În 1992, un nou miracol marca Leeds se producea şi echipa câştiga al treilea titlu din istorie. Pentru a continua în nota clubului, în sezonul ce a urmat, Leeds s-a clasat pe locul 17 evitând „la mustaţă” retrogadarea. În 1997 Wilkinson a fost dat afară. A venit George Graham. Nu pentru mult timp, pentru că în 1998 a plecat la Tottenham. Echipa a preluat-o David O’Leary şi sub comanda sa Leeds nu a terminat niciodată sub primele cinci din Premier League şi a ajuns în semifinalele atât Cupei UEFA cât şi Champions League.

„2004 Premiership, 2005 Championship, 2007 Sinking Ship, 2008 Abandon Ship”

Căderea financiară a coincis cu numele lui Peter Ridsdale. A făcut împrumuturi masive bazându-se pe banii din Champions League, dar Leeds nu a mai reuşit calificarea în cea mai importantă competiţie europeană aşa că nu au mai avut bani pentru a-şi plăti datoriile. Ca urmare, Rio Ferdinand a fost vândut la Manchester United pentru 30 de milioane de lire şi O’Leary nu a fost de acord aşa că a fost dat afară. În 2004, Leeds a retrogadat în Championship. Din cauza situaţiei financiare, toţi jucătorii importanţi au fost vânduţi. Ken Bates a preluat clubul, dar lucrurile au mers doar înspre mai rău, Leeds intrând în insolvenţă în 2007 şi ca o consecinţă au retrogadat în League One.  Abia în 2010 au reuşit să se întoarcă în Championship.

Massimo Cellino

Massimo Cellino este fostul patron de la Cagliari. Acolo a schimbat 35 de antrenori în 21 de ani şi a mutat echipa pentru o perioadă la Trieste, la o distanţă de 800 de km. Dar nu asta e partea cea mai rea. Cellino a fost arestat în Italia pentru fraudă şi a fost descris ca „capable of using every kind of deception to achieve his ends”. Preluarea italianului a fost oprită de Football League tocmai din cauza acestor antecedente dar Cellino a făcut apel şi a câştigat. Mai mult, Cellino a reuşit să-l şi demită pentru o scurtă perioadă de timp pe Brian McDermott chiar înainte să preia oficial clubul. McDermott a fost reinstaurat după ce s-au lămurit lucrurile, dar a urmat un nou scandal când Cellino s-a enervat că antrenorul şi-a luat concediu şi l-a dat afară pe 30 mai. Pe 16 iunie Dave Hockaday a fost numit head coach, nu manager. Momentan Leeds au 3 puncte în 4 meciuri în Championship şi Hockaday nu pare că va mai rezista mult.

Dar Cellino nu se opreşte aici. A fost sunat de o emisiune online care s-a dat drept un fan Leeds iar Massimo le-a spus în cel mai sincer mod cu putinţă: „The team is shit. The worst team I saw in my life”.

Concluzia despre Leeds a tras-o fostul antrenor Kevin Blackwell: „I’ve never known a club like it. If it can go wrong, it will go wrong.”

Răspunsul la întrebarea de ce a câştigat Manchester City e foarte simplu. A câştigat pentru că are lotul mai bun. Asta s-a văzut cel mai bine în momentul în care de pe banca cetăţenilor a venit Aguero şi a marcat la prima atingere. De la Liverpool a venit Rickie Lambert care a reuşit într-adevăr să provoace un autogol, dar apoi i s-au inmuiat picioarele în faţa lui Hart şi a preferat să-i paseze lui Sturridge în loc să şuteze dintr-o poziţie ideală.

Până la primul gol, celor de la City le-a fost greu să treacă de apărarea lui Liverpool care a dominat meciul, a avut mingea dar nu a făcut nimic relevant cu ea. A venit momentul de relaxare inutilă a lui Alberto Moreno, 1-0 pentru City şi restul e tăcere.

Poate că aici se vede lipsa lui Suarez. Liverpool pasează, are mingea dar nu mai e capabilă să creeze pericol ca în sezonul trecut.  Sturridge are nevoie de un partener şi deocamdată nu îl are. Poate o să-l găsească în Balotelli, dar asta e altă discuţie.

Greşelile defensive, parcă un deja-vu al sezonului trecut, au fost remarcate şi de Rodgers care a spus: „We have to be tighter than that, get up to people. They were poor goals”.

Un alt lucru care a putut fi observat aseară a fost evoluţia foarte slabă a lui Rickie Lambert. În aproape 15 minute a reuşit un singur şut pe poartă şi în afară de asta, cel mai important, a irosit o ocazie imensă de a marca golul doi. I-a fost frică să îsi asume responsabilitatea şutului şi a preferat să îi paseze lui Sturridge. Un jucător de 4 milioane de lire nu va fi în niciun caz o variantă dacă vrei să te baţi la titlu în Premier League.

În condiţiile astea, venirea lui Balotelli, chiar şi ca un risc „calculat” cum l-a denumit Rodgers, nu pare deloc o idee rea. Logica ne spune că oamenii se maturizează, Mario nu ar trebui să fie acelaşi puşti fără niciun orizont de la 21 de ani, dar nu e întotdeauna aşa. Unii oameni nu se schimbă. Dar cred că măcar un sezon Rodgers l-ar putea ţine sub control şi dacă e la capacitate maximă şi concentrat, Mario chiar ar putea fi de folos. E ultimul tren şi totul depinde de el.

De cealaltă parte, City pare să marşeze liniştită spre titlu cu un lot care deja pare a fi omogen, Fernando s-a integrat şi face un cuplu excelent cu Yaya, se aşteaptă şi debutul lui Mangala iar abundenţa de jucători de atac (Aguero, Dzeko, Negredo, Jovetic) demonstrează că City e totuşi cu o treaptă peste Liverpool.

Vreau să păstrez tradiţia lui Alex cu discuţiile deschise pentru fiecare etapă aşa că vă invit să urmărim şi să discutăm împreună etapa a doua din Premier League.

Primul meci e Aston Villa – Newcastle sâmbătă de la 14:45 în direct pe Dolce Sport 2. Rămâne de văzut dacă Villa va reuşi să se apere la fel de bine ca în meciul cu Stoke contra unui atac destul de promiţător al lui Newcastle.

De la 17:00 este transmis în direct pe Eurosport Chelsea – Leicester. Rămâne întrebarea cine va fi titular în poartă la londonezi, dar în principiu Chelsea nu ar trebui să aibă nicio problemă în a câştiga. La aceeaşi oră se mai dispută Crystal Palace – West Ham, Southampton – West Bromwich şi Swansea – Burnley. În mod normal ar trebui să câştige gazdele, toate trei au arătat un joc foarte bun în prima etapă.

Cel mai interesant meci al zilei începe la 19:30 şi e transmis în direct pe Dolce Sport 2. Arsenal se deplasează la Everton cel mai probabil fără Sanogo, Arteta şi Gibbs. Pe de altă parte, Wenger i-ar putea trimite pe teren pe Mertesacker sau Ozil. La Everton lipseşte Barkley, accidentat în prima etapă.

Duminică avem Tottenham – QPR de la 15:30 şi Sunderland – Manchester United de la 18:00, ambele pe Eurosport. Cel mai probabil Rojo va debuta ca titular pentru United după un joc slab făcut de Blackett contra lui Swansea. De la 15:30 se mai joacă şi Hull – Stoke.

În fine, luni de la 22:00 pe Eurosport avem derby-ul Manchester City – Liverpool. Balotelli o să fie cel puţin pe bancă pentru Liverpool, dar Adam Lallana nu e inclus în lot fiind accidentat. La City lipseşte Negredo, dar ar putea debuta Lampard şi Mangala care n-au fost apţi fizic pentru meciul cu Newcastle.