Premier League

Astăzi de la 17:00 Arsenal joacă pe Craven Cottage unde e obligată să câştige ca să recupereze punctele lăsate acasă cu Everton. Fulham e o echipa imprevizibilă dar cu sacii în căruţă aşa că orice altceva decât o victorie a tunarilor ar fi o surpriză.

Cele mai importante meciuri ale etapei se joacă duminică. De la 15:30 Spurs întâlneşte pe Manchester City. Pentru gazde totul atârnă de revenirea lui Gareth Bale, care va fi probabil forţat fără să fie 100% refăcut după accidentarea la gleznă de acum două săptămâni. Spurs trece printr-o cădere de formă exact când se intră în ultima turnantă a sezonului, dar pauza de zece zile şi revenirile lui Bale, Lennon şi Defoe ar putea schimba asta.

Tot duminică de la 18:00 Rafa Benitez se întoarce pe Anfield ca adversar. Va fi una din acele rare ocazii în care fanii gazdelor îl vor primi pe antrenorul advers cu mai multă căldură decât galeria oaspeţilor. Va fi totodată ultima dată când îi vom vedea pe Carragher şi Gerrard împotriva lui Terry şi Lampard, nume care acum câţiva ani se întâlneau în semifinalele Ligii Campionilor, iar acum au şanse să rămână în afară competiţiei.

Ca de obicei, vă aştept gândurile ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: stevec77

Sursa foto: Daniel Richardson.

• Arsenal era condusă acasă cu 1-0 de Norwich în ultimele zece minute ale partidei când tuşierul a semnalizat o tragere de tricou în careu pe care arbitrul n-o văzuse. Arteta a transformat penaltyul, Arsenal a mai înscris de două ori şi a bătut până la urmă cu 3-1. După meci, Chris Hughton a fost foarte nemulţumit pe tuşier că şi-a făcut treaba. Ce contează distanţa dacă omul ia decizia corectă?

• alţii, precum David Moyes la MOTD, spun că n-a fost decizia corectă. Genul de părere care depinde de echipa cu care ţii. După ce Kompany îl trage pe Torres lumea se întreabă de ce nu s-a dat penalty. Damned if they do, damned if they don’t. Tragerile de tricou în careu ar fi faulturi în orice altă zonă a terenului aşa că de ce ne plângem? Graham Poll are dreptate când zice că: the only way this will be eradicated is to award penalties, rather than stopping play before a set piece to warn an offender.

Here's a Newcastle fan trying to fight a horse http://t.co/NS3NfW5s6B

— 🎅🏻𝕾𝖆𝖓𝖙𝖆𝖌𝖊𝕱𝖑𝖊𝖙𝖈𝖍𝖒𝖆𝖘🎅🏻 (@SavageFletch) April 14, 2013

• Di Canio deja e adorat de suporteri şi jucători după ce Sunderland a bătut cu 3-0 la Newcastle. Italianul a fost adus pentru a ajuta o echipă deprimată să se trezească din pumni şi pare să fi făcut exact asta. Sunderland a jucat cu ambiţie şi încredere, marcând două goluri superbe şi reuşind de zece ori mai multe intercepţii decât Newcastle:

[cleeng_content id=”907224275″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• scriam în avancronica etapei că toate datele duc către un doi solist la Reading şi cam asta ar fi trebuit să se întâmple dacă portarul Alex McCarthy n-ar fi făcut meciul carierei. Englezul a scos tot ce era de scos adică 11 suturi pe poartă, printre care câteva ocazii clare ale lui Gerrard şi Suarez.

• cine s-ar fi gândit la finalul anului trecut că Stoke poate să fie agăţată de vârtejul luptei pentru retrogradare? Olarii lui Pulis au câştigat însă un singur meci din 14 de la începutul anului şi au pierdut şi singurul atu pe care-l aveau – jocul aerian. Cu United au luat primul gol după un corner al oaspeţilor iar în atac au fost dominaţi în aer de Vidic.

• Manchester City – Chelsea a fost probabil cea mai bună semifinală de Cupa din 1991 încoace. Scorul final reflectă proporţia în care fiecare echipă a controlat meciul. Prima oră a fost exclusiv a lui City, care a avut câteva şanse clare de a închide meciul la 2-0, dar a terminat benzina şi i-a dat şansă lui Chelsea să reintre în meci în ultimele 30 de minute.

I guess Chris Foy's having a shocker again today! 🙂

— Chris Hoy (@chrishoy) April 14, 2013

• Chelsea a avut un penalty la Torres şi un roşu care nu s-a dat la Aguero târziu în meci dar impresia e că a pierdut pentru că a fost invizibilă timp de 65 de minute. De apreciat indulgenţa lui David Luiz:

I want just to show people good things – football is beautiful when you play games like that. Both teams tried to win, both created opportunities and tried good things. Sometimes in the games people have five seconds, be angry and do things you don’t like to do. I think that. I never saw Agüero do bad tackles on other players. I think it was five-second angry and I forgive him.

• Man City a făcut diferenţa la mijlocul terenului unde Toure şi Barry i-au luat cu fulgi cu tot pe mijlocaşii ofensivi ai lui Chelsea şi au impus genul de joc fizic şi muscular care le convine. De cealaltă parte, Mikel şi Ramires n-au dat nici un fel de protecţie apărării, adunând împreună doar trei alunecări, în timp ce închizătorii lui City au cumulat 11. După ieşirea lui Mikel, Oscar a jucat ceva mai jos devenind mult mai influent în joc de pe această poziţie retrasă.

• deşi a avut o gafă în prima repriză, Pantilimon s-a revanşat furându-i mingea din picioare lui Mata şi ieşind inspirat pe centrări. Tare mi-ar plăcea să-l văd la o echipă gen Southampton din vară, unde să aibă şansa să joace meci de meci.

Golul săptămânii: Vaughan vs Newcastle.

Echipa săptămânii: McCarthy – Lowton – Vidic – Distin – Rose – Arteta – Gerrard – Rooney – N’Zogbia – Anichebe – Giroud.[/cleeng_content]

Susa foto: 101gg

Toate meciurile de azi încep de la ora 17:00, Digi transmiţând Reading – Liverpool. Reading sunt rock bottom după ce au pierdut ultimele şapte meciuri de campionat, în timp ce Liverpool au bătut în patru din ultimele şase. Toate datele duc către un doi solist.

Mâine de la 14:00 un nou episod din Tyne-Wear derby, făcut şi mai imprevizibil de prezenţa lui Di Canio pe bancă oaspeţilor. Sunderland a fost mult mai agresivă în prima repriză cu Chelsea decât a fost tot sezonul cu O’Neill şi m-aş aştepta să văd aceeaşi răutate mâine. Dar aşa cum spune şi cronică BBC-ului: Welcome to the madhouse. Please leave all rationality at the door.

Tot weekendul ăsta se joacă şi semifinalele Cupei Angliei. Azi avem Milwall – Wigan, un meci la care Wigan va umple doar două treimi din locurile pe care le-a primit, dar nu vă grăbiţi să trageţi concluzii.

Capul de afiş al weekendului e semifinala de mâine dintre Chelsea şi Manchester City, care începe la 18:00. City a bătut de două ori şi a făcut un egal cu Chelsea în acest sezon dar “albaştrii” trag speranţe că David Silva nu se va recupera până la ora meciului. Echipa care bate va fi super-favorită în finală ceea ce nu face decât să amplifice miza meciului pentru două echipe care încearcă să salveze ce mai pot din acest sezon.

Ca de obicei vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape şi a meciurilor din Cupă.

Sursa foto: Colm Britton.

Anglia a încercat să facă lucrurile în felul ei. Să pună transpiraţia înaintea talentului şi alunecările înaintea driblingurilor. Dar când Spania câştigă trei turnee la rând şi Barcelona ajunge de şase ori consecutiv în semifinalele Ligii, e firesc că echipele britanice să-şi revizuiască prejudecăţile care implică seri ploioase pe Britannia.

Din excepţii, cum erau odată Xabi Alonso sau Fabregas, jucătorii spanioli au devenit la modă în Premier League. De ce să dai £35m pe Andy Carroll când poţi să-l iei pe Michu cu două? Şi nu e doar Michu. Campionatul englez musteşte în perioada asta de talent iberic. Iată cum ar arăta un prim unşpe spaniol în Premier League:

David De Gea – în ciuda defensivei permeabile din prima parte a sezonului şi a exigenţei lui Alex Ferguson, care l-a ţinut o lună pe bancă, De Gea a progresat enorm în acest sezon. De Gea a făcut o singură erore decisivă, faţa de patru ale lui Harţ, şi are un procentaj de mingi apărate cu 11% mai mare.

[cleeng_content id=”180877453″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Cesar Azpilicueta – sau Dave, cum îi spun colegii de la Chelsea, din cauza că Cesar le sună prea… continental. Azpilicueta n-a rupt norii în acest sezon, dar simplul fapt că şi-a făcut loc în prima echipă, mutandu-l pe Ivanovic înapoi în centru, spune multe despre consistenţa evoluţiilor lui. Are ceea ce englezii numesc un “motor” bun, care-i permite să acopere flancul drept cu aceeaşi intensitate timp de 90 de minute.

Chico Flores – unul dintre bargain-urile sezonului, fiind luat cu doar £2m de la Genoa. Un apărător central puternic, agresiv, care nu te lasă să respiri. E în primii zece jucătorii din campionat atât la alunecări cât şi la intercepţii.

Carlos Cuellar – Sunderland are toate şansele să retrogradeze, dar Cuellar a fost cel mai bun jucător al lor, cu excepţia portarului Mignolet. Un fundaş central experimentat, care pare uneori rudimentar în joc, dar e de fapt foarte curat în intervenţii, având doar opt faulturi în 20 de partide. Nici Chico şi nici Flores nu sunt world-beaters dar sunt fundaşi centrali pe care se poate conta.

Nacho Monreal – cel mai bun transfer al iernii, judecând după randamentul de până acum. Monreal s-a integrat perfect la Arsenal, care a câştigat şase din cele şapte meciuri cu el în teren. Lui Gibbs îi va fi greu să-şi câştige înapoi locul de titular.

Până aici tot ce avem e o echipa decentă, cu fundaşi laterali ofensivi, dar destul de vulnerabilă în centrul apărării. Abia de la mijloc în sus jucătorii spanioli fac diferenţa pentru echipele lor. In clasamentul celor mai multe pase reușite în jumătatea adversă de teren, patru dintre primii șapte jucători sunt spanioli.

Mikel Arteta – omul care face tranziţia între apărare şi atac la Arsenal. Dacă e să împrumutăm o expresie spaniolă, Arteta e jucătorul care reciclează posesia, dandu-le timp colegilor săi să urce în atac. Crescut la academia Barcelonei, nu e nici o mirare că Arteta a dat cele mai multe pase până acum în Premier League, dar ce impresionează şi mai mult e acurateţea de 93%.

Juan Mata – dacă Chelsea e încă în luptă pentru un loc de Liga Campionilor, asta e în primul rând meritul lui Mata, care are deja zece goluri şi zece pase decisive.

Pablo Hernanez – colegul de cameră al lui Mata la Valencia, Hernandez a devenit cel mai scump transfer din istoria lui Swansea deşi a costat doar £5.5m. S-a adaptat un pic mai greu la ritmul din Premier League, fiind încercat de Laudrup în ambele flancuri.

David Silva – fără să aibă un sezon la fel de strălucitor ca cel anterior, Silva rămâne cel mai prolific jucător de creaţie din campionat, cu o şansă de gol la fiecare 24 de minute.

Santi Cazorla – poate nu la fel de elegant, he may not look the part, dar are şmecheria jucătorului de maidan şi face fază defensivă mult mai bine decât Mata sau Silva. A impresionat de la primul meci în Anglia, şi n-ai cum să nu-i dai dreptate lui Wenger când spune că e o bucurie să-l urmăreşti la lucru.

Created with Compare Ninja

Michu – fără îndoială revelaţia sezonului, pentru că deşi marcase de 15 ori pentru Rayo Vallecano în campionat, nu multă lumea auzise de el în Anglia. Michu e ambidextru, puternic şi ştie să intre în careu exact atunci când trebuie. E jucătorul din Premier League cu cele mai multe goluri marcate cu capul – şase.

Sursa foto: mojitopot.[/cleeng_content]