Premier League

Sentimentalismul lui Wenger o costă pe Arsenal

By In Premier League

După celebra lovitură de kung-fu, Cantona a ţinut o conferinţă de presă în care a spus doar atât:

When seagulls follow the trawler it is because they think sardines will be thrown into the sea.

După care s-a ridicat şi a plecat. Pescăruşii sunt jurnaliştii, care urmăresc bărcile de pescuit, adică jucătorii, în speranţa că o să le pice şi lor o sardină, adică un citat bun de pus în ziar.

E o metaforă care explică de ce conferinţele de presă au devenit atât de banale. Antrenorii spun aceleaşi lucruri pe care le-au spus etapa trecută, luna trecută, sezonul trecut. E un soi de limba de lemn care protejează echipa de mai multă atenţie decât e nevoie.

Nostalgia după Van Persie

Wenger cunoaşte jocul ăsta şi-l joacă la fel de bine ca oricine, dar mă tot gândesc la câteva lucruri pe care le-a spus vineri, înaintea meciului cu Man City. Primul e că lotul e aproape complet. Păi dacă e complet, ce caută Arsenal pe şase?

Al doilea lucru interesant a fost că îl vede pe Fabregas revenind la Arsenal cândva. Iar al treilea, că Van Persie a făcut bine că s-a dus la United pentru că la City s-ar fi pierdut printre atâţia atacanţi buni.

Nu e nimic neadevărat şi nici măcar controversat în ce a spus Wenger. Dar e ceva ce te-ai aştepta să auzi de la tatăl lui RVP, nu de la antrenorul echipei de la care a plecat. După opt ani de zile la capătul cărora a făcut din olandez cel mai bun atacant central din Premier League, Wenger lasă impresia că încă îi vrea binele lui Van Persie. Problema e că din momentul în care a pus cerneala pe contract, binele lui RVP e răul lui Arsenal.
[cleeng_content id=”205231880″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Sentimentalismul lui Wenger

Wenger e un domn. Un gentleman loial oamenilor şi ideilor în care crede. Dar câteodată mă întreb dacă asta nu lucrează împotriva lui. Tactic, crede atât de mult în acest fotbal bazat pe posesie încât joacă acelaşi sistem de ani de zile. Un sistem care ignoră şi nu se mulează niciodată pe aşezarea adversarului.

N-a făcut-o nici măcar împotriva Barcelonei, despre care şi Roberto Martinez spune că e singura echipă care te obligă să te adaptezi:

I think Barcelona are the only team in the world against whom you’re allowed to compromise your approach. They play every game on their terms.

Când vine vorba de jucători, Wenger e mai sentimental decât alţi antrenori. Cine ar fi avut răbdarea pe care a avut-o Wenger cu Almunia, cu Diaby sau cu Rosicky? Mai important, ce alt club are structura salarială “socialistă” de la Arsenal?

Arsenal nu-şi permite să plătească salarii mari jucătorilor buni pentru plăteşte salarii mari jucătorilor mediocri. Rosicky, Arshavin şi Mertesacker iau £80k pe săptămână. Gervinho, Chamakh şi Santos câte £60k.

Manchester United nu plăteşte salarii cu mult mai mari dar se bate an de an la campionat şi Liga Campionilor. Asta tine de pragmatismul lui Sir Alex Ferguson, care face toate lucrurile pe dos faţă de Wenger.

Pragmatismul lui Alex Ferguson

SAF s-a întâlnit recent cu Sir Dave Brailsford, antrenorul echipei britanice de ciclism care a luat opt medalii de aur la Olimpiadă de la Beijing. Având câţiva sportivi trecuţi de vârful carierei, Brailsford l-a întrebat ce să facă pe scoţian, care ştie una-alta despre schimbul de generaţii.

Sfatul lui Fergie a fost simplu: “Scapă de ei”! La fel cum făcuse la rândul lui cu Beckham, Phil Neville, Roy Keane, Wes Brown sau O’Shea.

Tactic, lucrul care-l defineşte pe SAF e acelaşi pragmatism. Fergie nu e prizonierul unei anume filozofii de joc, a unei viziuni poetice despre cum trebuie jucat jocul ăsta. Trimite mereu altă echipa în teren, caută să exploateze slăbiciunile adversarului şi nu se fereşte să experimenteze.

Îl pune pe Rooney să facă munca de jos, joacă cu două aripi sau cu romb la mijloc, termină meciurile cu patru atacanţi sau cu niciunul. SAF nu e un inovator, un romantic, ci un antrenor care nu se dă înapoi de la nimic. Nici tactic, nici în vestiar, nici în relaţia cu jurnaliştii.

Da, câteodată poate fi un rechin resentimentar şi lipsit de compasiune. Dar ce l-a ţinut în fruntea lui Manchester United mai bine de un sfert de secol e că nu lasă inima să-i afecteze judecata. Lucru care de câţiva ani încoace nu se mai poate spune despre Wenger.[/cleeng_content]

Sursa foto: dyobmit

Manchesterul tace si face

By In Premier League
  • Man United – Liverpool nu ne-a spus nimic nou faţă de ce ştiam deja, dar a reflectat diferenţa dintre o echipă care se bate la titlu şi una care spera să termine în primele opt. United a controlat primele 60 de minute, dar a scăpat hăţurile la 2-0 şi a lăsat-o pe Liverpool să intre înapoi în meci.
  • Florin Bratu spunea că s-a simţit că Rodgers vine de la o echipă mică după cum a aşezat-o pe Liverpool în teren. Bun, e clar că n-a văzut-o prea mult pe Swansea şi nu-l cunoaşte pe Rodgers, dar judecând acest meci în izolaţie, cam asta a fost impresia. Liverpool a început să joace abia după intrarea lui Sturridge şi Borini. Şi aici avem acelaşi argument cu două feţe: Rodgers se pricepe să îndrepte lucrurile din mers, dar n-ar fi atât de des în poziţia asta dacă ar alege din prima echipa optimă.
  • una din cheile primei reprize a fost calmul şi autoritatea lui Carrick faţă de timiditatea lui Joe Allen. Carrick, de multe ori unsung hero la United, a reuşit de două ori mai multe pase în primele 45 de minute:

  • Liverpool n-a bătut nici o echipă din prima jumătate a clasamentului în acest sezon.

[cleeng_content id=”566485979″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Arsenal – City s-a terminat în momentul în care Koscielny s-a gândit că ar fi o idee bună să-l ia în braţe şi să-l trântească la pământ pe Dzeko în propriul careu. Omul în minus i-a dat lui David Silva hectare de spaţiu în care să paseze, astfel că la pauză City avea deja 2-0. Arsenal a jucat ceva mai bine în repriză secundă, dar n-a avut suficientă claritate la finalizare ca să schimbe ceva pe tabela de marcaj.
  • la fel ca în meciul cu Chelsea din septembrie, Koscielny îşi îngroapă echipa aproape de unul singur. Francezul nu e un fundaş rău, dar vi-l imaginaţi pe Fergie sau chiar pe Mancini fiind atât de loiali unui fundaş iresponsabil? De la venirea în Anglia, Kos are trei roşii, trei autogoluri şi patru penalty-uri.
  • un gând şi despre rotaţia din lotul lui Arsenal sau lipsa ei mai degrabă. Nici un tunar n-a jucat mai multe meciuri sezonul ăsta decât cei doi spanioli de la mijloc – Cazorla şi Arteta. Cazorla a început sezonul fantastic, fiind cel mai creativ jucător din campionat dar randamentul lui a scăzut o dată cu acumularea minutelor. În primele 11 meciuri de campionat Cazorla a creat 37 de şanse de gol, iar în următoarele zece doar 14 şanse de gol. Arteta s-a accidentat şi va lipsi trei săptămâni. Adică exact cele mai grele săptămâni ale sezonului.

  • greu de înţeles cum a pierdut West Brom un meci pe care l-a controlat timp de 80 de minute. Morrison şi Lukaku au întors pe toate părţile apărarea lui Reading, belgianul având două bare şi un gol anulat pe lângă cele două valabile. Reading a întors meciul în ultimele zece minute dar tot nu văd cum ar putea să rămână în Premier League cu o defensivă atât de vulnerabilă.
  • neținând cu nimeni, privesc destul de detaşat meciurile din Premier League. Excepţia de la regulă e Stoke, pe care-mi place s-o văd pedepsită pentru fotbalul ciobănesc şi rudimentar pe care-l joacă. Spuneţi-i schadenfreude, dar m-am bucurat să văd cea mai bună echipă din campionat la duelurile aeriene, dându-şi două autogoluri cu capul. Situația seamănă cu Gigi Becali luând ţeapă într-o afacere imobiliară. The irony of it all!
  • Paolo Ferreira încă mai joacă fotbal! Cu minutele de pe finalul partidei cu Stoke portughezul adus de Mourinho în 2004 a adunat o jumătate de oră de fotbal competitiv în acest sezon. Nu spun că e următorul Winston Bogarde, dar e destul de trist să vezi un fotbalist lustruind banca la o echipă mare când ar putea să joace meci de meci la una mai mică.
  • abia când vezi cum unii antrenori apără indefensibilul îţi dai seama cât de tribal a devenit fotbalul modern. Jay Rodriguez a simulat şi a scos penaltyul care a făcut diferenţa cu Aston Villa. După meci, Nigel Adkins a recunoscut că jucătorul lui n-a fost atins, dar a explicat că n-a fost simulare din cauză că dacă Rodriguez nu se ferea ar fi fost atins. Altfel spus, a fost fault pentru că dacă nu se ferea ar fi fost fault. Îmi place de Adkins, e un antrenor jovial şi afabil, dar asta e cea mai ineptă declaraţie pe care am auzit-o sezonul ăsta.

Golul săptămânii: Eden Hazard vs Stoke.

Echipa săptămânii: Cesar – Rafael – Chico – O’Shea – Baines – Perch – Milner – Hazard – McClean – Van Persie – Lukaku.[/cleeng_content]

Sursa foto: wonker.

Premier League – etapa 22 – discuție deschisă

By In Premier League

Una din etapele suculente ale sezonului începe cu QPR – Spurs, azi de la 14:45. Redknapp zicea ieri că demiterea lui de la Spurs a fost “politică” dar a jurat pe viaţa nevestei, nu glumesc, că nu poartă pică nici uneia din echipele la care a lucrat:

Perhaps that’s why I can enjoy my life so much. I’m not a jealous, bitter, twisted person about anybody. People have taken liberties with me in my life like you’d never believe, but I forgive and forget and shake hands. That’s how I live.

De la 17:00 Chelsea joacă la Stoke, singura echipă din primele cinci divizii din Anglia care n-a pierdut acasă sezonul ăsta. Demba Ba va reveni probabil în primul XI, după ce Torres a fost titular la mijlocul săptămânii.

Manchester United – Liverpool, derbyul clasic al fotbalului englez, se joacă duminică de la 15:30. United a tot bătut-o pe Liverpool pe Old Trafford în ultimii opt ani, cu excepţia celebrului meci din 2009 în care Torres a făcut ce a vrut cu Vidic.

Pe lângă bagajul istoric, meciul îi pune faţă în faţă pe cei mai în formă atacanţi din Anglia în momentul asta. RVP are 20 de goluri în toate competiţiile, Luis Suarez cu unul mai puţin. E totodată primul meci pe Old Trafford al lui Raheem Sterling, care a fost avertizat de veteranii din lot despre cum se trăieşte meciul din teren:

The older boys say that Manchester United is one of the hardest places to go. The pitch is massive and in the last 10 minutes they say it gets even bigger!

Etapa se termină cu Arsenal – Man City duminică de la 18:00. City n-a marcat în ultimele cinci deplasări pe Emirates, un stadion care nu-i prieşte nicidecum. Dacă nu era de ajuns, de data asta lipsesc şi Nasri, Yaya Toure şi Aguero. Fanii cetăţenilor nu vor face deplasarea la Londra, după ce au returnat 900 de bilete în semn de protest faţă de preţul ridicat – £62.

Dacă Man City pierde mâine, campionatul e ca şi terminat. Chiar şi aşa, după calculele statisticienilor de la Infostrada, Manchester City mai are doar 6% şanse la titlu înaintea acestei etape.

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape. Looks to be a good one!

Sursa foto: Saadick Dhansay

Curioasa carieră a lui Demba Ba

By In Premier League

Noul atacant al lui Chelsea are o istorie mai sinuoasă decât Trans-făgărăşanul.

Plecat de jos

Demba Ba s-a născut în Sèvres, o suburbie a Parisului, într-o familie senegaleză cu şapte copii. A jucat în copilărie la echipe mici de prin preajmă. La 19 ani era mijlocaş defensiv şi nu avea un contract profesionist. A dat probe la Lyon şi Auxerre, care l-au respins pentru că nu trecuse printr-o academie de fotbal.

I was like Patrick Vieira. I was technically good, natural, big and strong, but I didn’t like a tackle. I have never really liked defending, chasing people. Tackling like Cheick (Tiote), for example. I couldn’t do that.

Când joci la închidere dar nu-ţi place să faci alunecări, drumul în fotbal e terminat înainte să înceapă. Cel mai bun prieten al lui, care i-a devenit impresar, şi-a dat seamă de asta.

Rebrănduit ca atacant, Ba a traversat Canalul Mânecii şi a dat probe la Watford şi Barnsley, în ligile inferioare. Watford îi promisese deja un contract pe un an când antrenorul Ray Lewington a fost dat afară şi afacerea a căzut. Ba trebuia s-o ia de la capăt.
[cleeng_content id=”756648705″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Turul Europei

A continuat să dea probe în mai multe ţări, dar a semnat până la urmă cu Rouen, în a patra divizie franceză. Ba marchează meci de meci în primul lui sezon şi atrage atenţia lui Mouscron, echipă belgiană de primă divizie care îi oferă primul contract profesionist din carieră.

După doar câteva meciuri îşi rupe tibia şi ratează aproape tot sezonul. Revine în ultimele meciuri şi marchează aproape la fiecare apariţie. Pre-sezonul următor îl face tot cu Mouscron, dar în august semnează cu Hoffenheim, care juca în Bundesliga 2.

Hoffenheim promovează după un retur fabulos, cu 12 victorii în 17 partide. Ba şi Obasi sunt golgeterii echipei cu o duzină de goluri fiecare. Urmează acel sezon de poveste al lui Hoffenheim în Bundesliga, care termină turul pe primul loc dar clachează în a doua parte a campionatului.

Germany is one of the best countries in the world to live, the football is brilliant, all the stadiums are full every week, and the football is good. But from the beginning, for me, the target was always the Premier League.

Ofertele pentru Ba încep să curgă pe adresa clubului. Senegalezul se înţelege întâi cu Stuttgart şi apoi cu Stoke dar nu trece examenul medical. Întrebat ce s-a întâmplat, antrenorul lui Stoke Tony Pulis spune că medicii au găsit ceva care s-ar putea să creeze probleme mai târziu.

Premier League

La inceptului lui 2010, Demba Ba ajunge în Anglia la West Ham United, care-i dă un contract bazat pe numărul de meciuri jucate, din cauza problemelor la genunchi. Cele şapte goluri în 12 partide n-o salvează pe West Ham de la retrogradare dar sunt de-ajuns ca să-l ţină în Premier League pe senegalez, care semnează cu Newcastle.

I didn’t want to leave West Ham but the desire to play in the Premier League was probably higher. After five months in the Premier League and getting the taste for something, you just want to keep it going, so I had to leave.

Ce a urmat ştie toată lumea. Ba a impresionat în primul sezon la Newcastle, terminat de coţofene pe locul 5. Sezonul ăsta trupa lui Pardew s-a scufundat, dar asta n-a afectat randamentul lui Ba, care a marcat 13 goluri în 20 de partide.

Clauza de reziliere de doar £7m (din care jucătorul încasează £2.5m!) a fost activată de Chelsea în primele zile ale mercato-ului din iarnă.

După un început de carieră obscur în care nimeni n-a ştiut exact de ce e în stare, la 27 de ani Demba Ba ajunge la unul din cele mai mari cluburi din lume.[/cleeng_content]

Surse: BBC, Daily Mail, WhoScored. Sursa foto: Angel Hernandez.

Care-s șansele?

By In Premier League
  • e perioada aia din an când se întâmplă lucruri ciudate. Oboseala şi aroganţa conspiră şi fac ca o echipa mare să piardă când te aştepţi mai puţin. Sezonul trecut Blackburn a bătut cu 3-2 pe Old Trafford. Acum zece zile Reading aproape i-a smuls un egal lui City. Dar cum Barry a marcat în prelungiri, necazul s-a reportat şi a căzut până la urmă pe Chelsea.
  • albaştrii veneau după patru victorii la rând în campionat iar în ultimul meci acasă o bătuseră pe Villa cu 8-0. QPR pierduse toate trei partidele din perioada festivă, cea mai recentă fiind o capitulare abjectă în prima jumătate de oră cu Liverpool. Nimic din ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni nu-i dădea dreptul lui QPR să spere că va lua ceva pe Stamford Bridge.
  • Di Matteo nu şi-a rotit aproape deloc jucătorii şi acum am aflat de ce. Pentru că nu avea încredere în oamenii de pe bancă. Rafa a avut şi s-a ars. El a spus după meciul de ieri că a făcut unele schimbări, dar echipa a arătat obosită. Pare paradoxal, dar nu e. Jucătorii care au intrat, ca Moses şi Marin, nu sunt suficient de buni, iar cei care au rămas, ca David Luiz şi Torres, nu sunt suficient de buni.
  • Redknapp va spera că e un moment similar celui pe care l-a avut la Pompey, când golul lui Pedro Mendes a dat declicul implauzibil al salvării de la retrogradare. Dacă e să se întâmple, va fi mult mai greu decât i-a fost lui Pompey. Dacă mergem pe proverbialele 40 de puncte necesare evitării retrogradării, QPR are nevoie să ia 27 de puncte în 17 partide, ceea ce e din cale afară de greu.

[cleeng_content id=”230008157″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • rezumatul de la MOTD al meciului Tottenham – Reading a fost un colaj de şuturi de la distanţă ale gazdelor. Primul meu gând a fost că AVB şi-a pus elevii să-l testeze cât mai mult pe Federici, ţinând cont că are cele mai multe erori raportat la minutele jucate în acest sezon. Ai, n-ai mingea – tragi la poartă!

  • dar o verificare pe whoscored arăta că Spurs e, de departe, echipa din Premier League care trage cel mai des de la distanţă. 55% din șuturile lui Tottenham pleacă din afară careului, față de doar 35% în cazul lui Man City şi Man United.
  • n-am mai văzut de la Inzaghi încoace un atacant care să se lipească de gol cu inevitabilitatea cu care o face Chicharito. La început zici că-i noroc, dar n-ai cum să fii de atâtea ori exact unde trebuie din întâmplare. Instinctul şi intuiţia mexicanului îl ajută să anticipeze fazele şi să se poziţioneze de parcă ar şti dinainte unde o să se respingă mingea. E… uncanny. Dacă n-aş şti mai bine, aş zice că joacă cu coduri. Hernandez are un gol la 75 de minute în acest sezon, de departe cel mai bun raport din campionat.
  • Arsenal pierde două puncte mari pe St. Mary’s. Un meci după care e greu de spus care echipă se bate la retrogradare şi care la Liga Campionilor. Golul lui Southampton vine după un şir de erori defensive cum nu te aştepţi să vezi în prima divizie, darămite la Arsenal.
  • presat la mijloc, Podolski driblează spre propria poartă, pasează înapoi în zona centrală, Koscielny încearcă să bubuie mingea dar n-o loveşte bine, şi o pune pe Southampton pe un contra-atac trei-contra-doi. Lambert greşeşte pasa şi îi da şansa lui Sagna să degajeze. Francezul însă şterge mingea şi trimite cum nu se putea mai prost, pe direcţia lui Gaston Ramirez, care-l execută sec pe Szczesny. A doua eroare decisivă în doar zece partide pentru Sagna, care nu mai e fundaşul infailibil din sezoanele precedente.
  • pe fondul discuţiilor despre contratul lui Frank Lampard, a apărut zilele astea un clip din 1996 de la o întâlnire a fanilor lui West Ham cu Redknapp, pe vremea când era antrenor acolo. Lampard avea 18 ani şi îi făcuse o impresie proastă la primele meciuri unuia dintre suporteri, care-l ia la rost pe Redknapp. Spuneţi ce vreţi despre ‘arry, dar nu că nu ştie să recunoască un talent ieşit din comun atunci când îl vede. “I’m tellin’ you, he will go right to the very top! Right to the very top!” Via 101gg:

Golul săptămânii: Baines vs Newcastle

Echipa săptămânii: Cesar – Zabaleta – Kompany – Evans – Baines – Gerrard – Noble – Lennon – Van Persie – Suarez – Chicharito.[/cleeng_content]
Sursa foto: proforged