Premier League

Când s-o împărțit norocu’ în Premier League

By In Premier League

Created with Compare Ninja

[cleeng_content id=”117102753″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Câteva observații:

  • primul lucru care sare în ochi e diferenţa de zece procente de TSR care sugerează că Man United a controlat mingea mult mai greu decât City. Asta confirmă impresia că United parcă n-a jucat chiar atât de bine pe cât lasă să se înţeleagă gap-ul de 12 puncte. Punând numerele în context, nici o campioană a Angliei din ultimii zece ani n-a avut un TSR de sub 60%.

  • dar Man United aproape a luat titlul sezonul trecut, având exact aceleaşi zece procente sub trupa lui Mancini. Ambele echipe din Manchester au beneficiat atunci de un PDO ridicat. Al lui United a crescut şi mai mult în timp ce al lui City s-a prăbuşit. Ai zice că City n-a fost acolo când s-a împărţit norocul pentru sezonul asta. Dar câteodată norocul ţi-l faci cu mâna ta.
  • Man Utd are cel mai mare PDO din Premier League, și din istoria recentă, pentru că a marcat cu 41% din şuturile pe poartă. Nici o echipa n-a terminat un sezon cu mai mult de 34%. RVP e golgeterul lui United şi n-ai cum să ocoleşti faptul că pragmatismul lui a făcut diferenţa.

  • Man City are un PDO scăzut pentru că deși a încasat cele mai puține șuturi pe poartă, unul din trei s-a lăsat cu gol. Asta e un procentaj pe care îl aştepţi de la o echipă din partea de jos a clasamentului. Hart, care fusese cel mai bun portar în sezonul anterior, a gafat mult şi a bifat meciuri întregi în care n-a scos nici o minge.
  • Tottenham are cel mai mic PDO din listă, care se explică prin motive similare celor de mai sus. Spurs a marcat puţin raportat la cât a şutat din cauză că nu are un atacant de calibru, şi a primit multe goluri cu Brad Friedel în poartă. Cu Lloris şi un atacant bun, Spurs s-ar putea bate la titlu.
  • rezultatele sunt vădit influenţate şi de programul de până acum. Swansea, spre exemplu, mai are de jucat cu primele cinci echipe din clasament până la final şi va avea probabil de suferit.

  • TSR-ul o flatează pe Liverpool datorită lui Luis Suarez, care are detaşat cele mai multe şuturi din campionat. Trupa lui Rodgers nu controlează chiar atât de bine mingea, dar oricum m-aş aştepta ca Liverpool să termine pe şapte.

Datele pe care le-am folosit sunt furnizate de Opta prin Epl Index.[/cleeng_content]

Sursa foto: kaibara87

Manchester United e campioana Angliei

By In Premier League
  • Manchester United lasă vecinii gălăgioşi la 12 puncte în spate, o diferență recuperabilă doar în teorie. În lumea reală e cum zice Fergie la finalul interviului de pe Beeb: “What happened last season won’t happen again. Trust me.”

  • spuneam în avanpremiera etapei că, dacă City pierde, asta o să-i dea șansa lui Sir Alex să odihnească mai mulţi jucători. În fapt, a fost exact pe dos. SAF a recunoscut după meci că înfrângerea lui Man City l-a determinat să trimită o echipa mai puternică decât avea de gând iniţial, tocmai ca să îngroape orice speranţă de revenire a lui City. Everton a jucat în notă obişnuită din deplasările dificile, adică prost. În 11 ani de când Moyes e la echipă, Everton n-a bătut niciodată în deplasare în campionat la United, Arsenal, Chelsea şi Liverpool.
  • Frank Lampard marchează în al patrulea meci consecutiv de campionat şi ajunge la patru goluri distanţă de recordul lui Bobby Tambling, cel mai bun marcator din istoria lui Chelsea. Întrebat un pic parşiv după meci dacă el decide dacă Lamps va primi un nou contract sau nu, Rafa Benitez a râs amar şi i-a răspuns reporterului: “What do you think?” Un fel de-a spune: “Crezi că nu l-aş păstra dacă ar depinde de mine?”
  • Balague scrie că Chelsea a făcut o ofertă de 35m de euro + Courtois pentru Falcao.

[cleeng_content id=”951101713″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Arsenal face pe Stadium of Light ce n-a prea făcut în ultimii ani. Tine cu dinţii de un avantaj fragil în deplasare, aparandu-se timp de o jumătate oră în zece oameni. Mignolet şi-a ţinut echipa în meci blocând pe rând şuturile lui Walcott, Ramsey şi Cazorla. Szczesny s-a ridicat la înălţimea provocării şi a închis poarta în faţa lui Steven Fletcher. Scoţianul a ratat trei ocazii clare de gol. În întreg sezonul până la meciul cu Arsenal ratase patru de toate.
  • Swansea, club sănătos, cu un buget responsabil, un antrenor modern şi transferuri inteligente, bate pe QPR, club care şi-a pavat drumul spre faliment transferând nume mari pe salarii absurde. După ce luaseră un singur gol în ultimele cinci partide, QPR ia patru boabe de la Swansea. Pentru londonezi, retragerea lui Ryan Nelsen s-ar putea să fie un handicap mai mare decât accidentarea lui Remy.

  • cine ar fi crezut că presa din Anglia o să ia din meritele argentinianului Pochettino şi o să le atribuie englezului Adkins? Dacă ignori paşapoartele pentru un minut, vezi că Pochettino a schimbat profund în bine jocul unei echipe care cu toată formă bună în care era, câştigase doar una din ultimele şapte partide. Pochettino ia cinci puncte cu Everton, Wigan, United şi City, partide din care Adkins nu luase nici unul în tur. Southampton a avut 52% posesie faţa de 44% şi un bilanţ al suturilor de +10, faţa de -16 în partidele pereche din mandatul lui Adkins.
  • Joe Hart a comis patru erori care au dus la gol în acest sezon, la fel de multe ca Reina şi Federici. Sezonul trecut a avut o singură eroare şi un procentaj de mingi apărate de 77% faţa de 65% în acest sezon. Mancini după meci: Joe is a good keeper but a goalkeeper can’t do a mistake like this. Probably we think because we won last year we are top players, but to stay at the top you need to work like we did last year.
  • Stoke – Reading pare să fi fost un meci “grozav”, în care balonul a mai atins şi gazonul din când în când:

  • Bale traversează una din acele perioade în care e unplayable şi obligă presa să-l pună în legătură cu Real Madrid. E de-acum al treilea meci la rând în care e cel mai bun de pe teren, în care nu doar golurile, ci şi restul şanselor lui Spurs vin de la el. Galezul apare mult mai des la finalizare şi mai rar pe faza de creaţie decât în mandatul lui Redknapp.
  • Bale a dat o singură pasă de gol, faţă de zece în sezonul trecut, şi a creat de trei ori mai puţine şanse clare de gol. În acelaşi timp însă a devenit mult mai direct în faţa porţii: şi-a egalat deja numărul de şuturi pe poartă din sezonul trecut, are patru goluri în plus, şi o rată de conversie a şanselor clare de gol de 56% faţa de 25%. Cred c-ar fi nevoie de silly money ca Levy să-i dea drumul.

Golul săptămânii: Bale vs Newcastle.

Echipa săptămânii: Szczesny – Rangel – Sagna – Huth – Monreal – Lampard – Hazard – Pablo Hernandez – Michu – Van Persie – Bale.[/cleeng_content]

Sursa foto: edwin.11

Premier League – etapa 26 – discutie deschisă

By In Premier League

Ultima etapă înainte de reluarea Ligii Campionilor marchează intrarea în partea cea mai importantă a sezonului, the business end of the season.

Etapa începe cu Tottenham – Newcastle de la 14:45. Defoe e accidentat, Adebayor revine însă la ţanc de la Cupa Africii, deşi s-ar putea să înceapă meciul pe bancă, lăsându-l pe Dempsey să acopere poziţia de atacant. De urmărit duelul de pe flancuri, dintre Santon şi Debuchy pe de o parte, Bale şi Lennon de cealaltă.

Chelsea – Wigan, de la 17:00, ar fi meci de 1 solist în orice altă perioadă dar nici un meci al lui Chelsea nu mai e solist zilele astea. Chelsea e echipa care a primit cele mai multe penalty-uri în acest campionat, Wigan cea împotriva căreia s-au dat cele mai multe penalty-uri deci un gol al lui Lamps n-ar fi tocmai neaşteptat. La gazde revine Hazard după suspendare, la oaspeți Arouna Kone după Cupa Africii.

De la 17:00 Southampton o primeşte pe Manchester City. Două puncte în primele trei partide al lui Pochettino maschează oarecum progresul evident pe care “sfinţii” l-au făcut de când argentinianul a preluat echipa. City a părut vulnerabilă la pressingul lui Liverpool săptămâna trecută iar Southampton presează inteligent şi agresiv deci City s-ar putea să aibă un meci mai greu decât ar părea după locurile în clasament.

Duminică Aston Villa şi West Ham se întâlnesc de 15:30, un duel între cea mai naivă şi cea mai pricepută echipă la faze fixe din campionat. Andy Carroll o să le pună tot felul de probleme lui Vlaar şi Clark. Villa are nevoie urgentă de puncte după ce a pierdut ultimele patru meciuri pe teren propriu şi a alunecat în zona retrogradării.

Man United – Everton se joacă duminică de la 18:00, meciul de la care a început să se destrame avansul lui United în sezonul trecut, după acel 4-4 memorabil. De văzut dacă Fergie va odihni unul sau doi oameni de bază în vederea întâlnirii cu Real Madrid, în special dacă City nu bate la Southampton.

O statistică interesantă în Daily Mail, care scrie că Manchester United a avut un jucător din academia proprie în fiecare lot din 1937 şi până acum.

Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Cele mai bune şase transferuri ale iernii

By In Premier League

Philippe Coutinho

Brazilianul de 20 de ani adus de la Inter e jucătorul pe care aştept cel mai mult să-l văd la treabă în Premier League. Un puşti care-i dă craci lui Materazzi la primul antrenament are atenţia mea.

Oamenii care l-au urmărit în Italia şi în Spania spun că are are dribling, are acceleraţie, are şut, are viziune. Dacă le are pe toate, de ce-i mai dă drumul Interul? Pentru că are nevoie de bani. Şi pentru că n-a fost să fie.

Coutinho a plecat la 16 ani din Brazilia şi a fost nevoit să se adapteze din mers la un fotbal mult mai sever tactic şi fizic. La Inter n-a arătat decât mostre dintr-un potenţial pe care n-a apucat să şi-l împlinească în umbra lui Sneijder. Ionuț, care cunoaşte mult mai bine situaţia, scrie:

Îmi menţin părerea că vânzarea lui Coutinho este o greşeală şi sunt convins că la Liverpool va beneficia de toate condiţiile pentru a se impune. Fotbalul şi proiectul propuse de Brendan Rodgers îl avantajează, singurele dubii fiind legate de eventualele probleme fizice pe care le-ar putea avea.

Cu toate calităţile pe care le are, Coutinho e un jucător firav, care tinde să se accidenteze. Prima problemă nu-i neapărat o problemă. E adevărat că brazilianul nu e tocmai atletic, dar nici Mata, Dyer sau Sterling nu sunt şi totuşi se descurcă. Accidentările însă sunt o îngrijorare, pentru că în Anglia se joacă mai dur şi mai intens decât în Italia.

Ar putea să ia ceva timp, dar dacă e ferit de accidentări, Coutinho are un viitor frumos la Liverpool.
[cleeng_content id=”193603883″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Demba Ba

Nu cred că Demba Ba e un atacant de clasa mondială, de calibrul lui Van Persie sau Luis Suarez. Dar asta nu înseamnă că aducerea lui la Chelsea nu e una din cele mai deştepte mutări din ianuarie.

Chelsea avea nevoie disperată de un atacant. Nu de un jucător de perspectivă, ci de un vârf călit în Premier League, capabil să intre imediat în echipă. Unul care să fie în formă şi să nu coste o avere.

Demba Ba e singurul jucător care îndeplineşte criteriile de mai sus. Senegalezul a marcat de 13 ori în 20 de meciuri în acest sezon pentru Newcastle, o echipă care a clacat sub presiunea accidentărilor şi a Ligii Europa.

Spuneam zilele trecute de Dzeko şi Chicharito că dau goluri şi cam atât. Demba Ba are un profil similar, cu o singură şansă clar de gol creată în ultimul an şi jumătate la Newcastle. La Chelsea asta nu-i o problemă prea mare cât timp îi are pe Mata, Oscar şi Hazard în spatele lui.

Moussa Sissoko

Judecând după meciurile cu Chelsea şi Aston Villa, pare că Newcastle a lovit jackpotul cu acest jucător originar din Mali. Un mijlocaş box-to-box energic, puternic, rapid, care face alunecări la fel de bine pe câţ driblează.

Cum ajunge un jucător de asemenea calitate să coste doar £2m? Sissoko a fost pus în legătură cu unele din cele mai importante cluburi din Italia şi din Anglia în ultimii ani, dar Tolouse a ţinut de preţ până a ajuns să-l dea aproape pe degeaba. Contractul francezului expiră în vară în condiţiile în care forma lui din ultimul an şi jumătate a stagnat.

Jurnaliştii care se ocupă de Ligue 1 spun că e bun, dar nu chiar atât de bun. Sissoko a marcat doar trei goluri la Tolouse de la începutul sezonului trecut şi n-a prins lotul Franței pentru Euro 2012, unde Debuchy sau Cabaye au fost titulari.

Daniel Sturridge

Haideţi să ne întoarcem la începutul anului 2011. Chelsea da £50m pe Fernando Torres, cea mai mare sumă plătită vreodată de un club din Anglia. Torres şi Drogba sunt cei mai buni atacanţi din Premier League la vremea respectivă. Vestiarul devine prea mic pentru Sturridge, care e împrumutat la Bolton, unde face un retur remarcabil, punctând de opt ori în 12 partide.

În vara lui 2011, Chelsea semnează cu Villas-Boas, care nu numai că îl păstrează în lot, dar îl joacă meci de meci în partea dreaptă a unui 4-3-3 asemănător cu cel de la Porto. Sturridge întrece orice aşteptări şi marchează de nouă ori până la Crăciun.

Ceilalţi jucători însă nu se mulează la fel de bine pe sistemul lui Villas-Boas, care pierde treptat vestiarul. Roberto Di Matteo preia echipa din mers şi revine la sistemul 4-2-3-1 preferat de veteranii din vestiarul lui Chelsea.

Sturridge e obligat să joace mai retras, ceea ce îi afectează dramatic randamentul. Mai înscrie doar de două ori până la finalul campionatului şi nu joacă nici în finala Cupei şi nici a Ligii Campionilor.

Sturridge continuă să fie marginalizat de Di Matteo, care nu agreează individualismul atacantului. Deşi e singurul vârf din lot în afară de Torres, Sturridge bifează doar 160 de minute, marcând o singură dată. RDM e înlocuit de Rafa Benitez şi Sturridge nu mai vede nici un minut cu el la cârmă.

Atacantul bravează, spunând că dacă Chelsea i-ar da o şansă, ar fi un fotbalist de 20 de goluri pe sezon. Vorbe mari, dar în 2011, când a jucat atacant la Bolton şi extremă la Chelsea a dat 17 goluri în Premier League.

Brendan Rodgers ştie asta şi plăteşte £12m ca să-l aducă la Liverpool unde are un impact imediat, jucând pe poziţia lui preferată de atacant central. Sturridge marchează de trei ori în primele patru meciuri, demonstrând o înţelegere aproape naturală cu Luis Suarez.

Pe lângă transferurile de mai sus mai sunt încă două care s-au perfectat luna trecută, urmând că jucătorii să continue sub formă de împrumut la echipa de la care au fost cumpăraţi.

Unul Jack Butland, care la numai 19 ani a făcut parte din lotul lui Hodgson la Europene, a aparat poarta echipei britanice la Olimpiadă şi a devenit în amicalul cu Italia cel mai tânăr portar din istoria naţionalei Angliei. Stoke l-a cumpărat cu doar £3.5m de la Birmingham, unde va continua să joace până la finalul sezonului. Ben Foster:

I’ve never seen a lad of his age with such ability, and that’s including the people I’ve been with at Manchester United. I don’t think we need to puţ too much pressure on his shoulders but he’s a huge talent who’s got absolutely everything.

Celălalt e Wilfried Zaha, cumpărat de Manchester United cu £15m de la Crystal Palace. Un jucător de a cărui potenţial se vorbeşte mult, cu calităţi native neprelucrate, genul de pariu care-i place lui Fergie. Dar despre el o să vorbim mai mult în vară.[/cleeng_content]

Sursa foto: Dean Jones

Nouă puncte între mancuniene

By In Premier League
  • Liverpool face cel mai bun meci din acest sezon împotriva unei echipe mari. Trecerea la sistemul 4-4-1-1 în deplasare o ţine pe Liverpool mult mai compactă pe fază defensivă şi mai stăpână pe zona de mijloc. Liverpool, cu toate neajunsurile ei, e o echipă mult mai plăcută de urmărit decât Manchestrer City, domoală şi greoaie ca un hipopotam.
  • golul lui Gerrard e splendid. Genul de lovitură pe care o aştepţi de la dânsul, de când a scăpat de accidentarea la inghinali. Al lui Aguero în schimb e cu adevărat excepţional. Nu doar unghiul extrem de ascuţit, dar direcţia mingii către exterior şi fracţiunea de secundă în care era obligat să lovească mingea fac execuţia absurd de dificilă. Jos pălăria!
  • pare ciudat să-i scoţi pe atacanţi ţapi ispăşitori, când ambii au dat gol. Dar Mancini asta a făcut, spunând că aştepta mai mult de la pressingul atacanţilor lui. Şi într-adevăr asta a fost cea mai evidentă diferenţa între cele două echipe – mişcarea jucătorilor de atac. Suarez şi Sturridge au întins cât au putut defensivă lui City şi au făcut un pressing energic şi agresiv. Dzeko, Aguero şi David Silva au avut o lentoare în mişcări care i-a făcut mult mai uşoară misiunea lui Liverpool.
  • cu un gol la fiecare o sută de minute, Dzeko are un randament ofensiv mai bun decât RVP sau Luis Suarez. A marcat de cinci ori în ultimele cinci meciuri ca titular. Problema e că altceva nu face. Nu driblează, nu dă pase de gol, nu face pressing. Întrebarea e dacă o echipa care trage la titlu îşi permite să ţină în teren timp de 90 de minute un jucător de tipul asta. Fergie ar spune că nu. De asta Welbeck care are un singur gol sezonul asta joacă mai mult decât Chicharito care are deja opt, cele mai multe ca rezervă.

[cleeng_content id=”190752270″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • în mod normal Aston Villa ar trebui să sărbătorească un punct luat pe Goodison Park, dar e a treia deplasare consecutivă în care ratează victoria în ultimele minute. Aceeaşi poveste cu Chelsea, care îi dă voie lui Newcastle să revină în meci, după ce făcuse la fel cu Southampton şi Reading în ultimele săptămâni. Ţinutul de rezultat e o artă care se pierde în Premier League.
  • anglofilii cu state vechi să mă contrazică, dar debutul lui Moussa Sissoko cred că e cel mai bun de la hat-trick-ul lui Ravanelli cu Liverpool în 1996. Francezul a semănat cu un erou de benzi desenate după ce a brăzdat terenul în lung şi-n lat, a croit spaţii în treimea adversă şi a marcat golurile care au întors rezultatul. Doar un fotbalist special poate să-l lase pe Ashley Cole în retrovizoare după o cursă de 60 de metri.

  • golurile lui Rooney cu Fulham sunt la fel de inevitabile ca gropile de pe şosele în perioadă asta. Rooney a marcat acum în ultimele cinci partide cu echipa londoneză. E aproape metafizic, la fel ca tiparul sezoanelor lui Rooney: durduliu şi blazat după vacanţă – accidentare/ceartă cu Fergie – presa scrie că e consumat ca fotbalist – el revine şi termină sezonul cu peste 30 de goluri şi pase decisive cumulat.
  • forma lui Rooney coincide cu perioadă aia a sezonului în care toate încep să se lege pentru Man United. Dacă acum ceva vreme luau câte trei goluri de la echipe ca Reading sau Newcastle, acum au trei goluri primite în ultimele şase partide. De Gea trece peste tracul de la începutul sezonului în timp ce Johnny Evans devine cel mai solid fundaş central britanic din generaţia lui.

  • Tony Pulis după un meci în care echipa lui n-a avut nici o şansă clară iar Arsenal a avut patru: I felt we deserved to get something ouţ of the game. După care s-a lansat într-un ranţ la adresa arbitrilor şi a tunarilor care au înconjurat tuşierul după golul perfect valabil al lui Podolski. Pulis are mereu grijă să se plângă de comportamentul altora, doar că aruncând cu pietre din casa lui de sticlă uită că Stoke e prima în clasamentul disciplinar. Nesuferit antrenor, nesuferită echipă.

Echipa săptămânii: De Gea – Rafael – Tomkins – Evans – Santon – Kebe – Dembele – Sissoko – Bale – Fellaini – Sturridge.[/cleeng_content]

Sursa foto: Matt Churchill