Premier League

Un gând scurt despre tevatura cu Rooney. Întrebat la începutul lui iulie dacă l-ar vrea pe Rooney, Mourinho răspundea:

It’s a funny, tricky question because from the ethical point of view, I cannot speak about players from other teams.

Două oferte refuzate mai târziu:

“We are trying to get a player that a manager told: ‘You will be a second option.’ (…) Was he actually saying it was Moyes’s fault Rooney wanted to leave? “Of course,” he replied.

Unele lucruri, cum ar fi etica lui Mourinho, sunt flexibile. Altele, cum ar fi nemulţumirea lui Rooney, nu prea. Acum trei ani, Rooney voia să plece de la United. Era nemulţumit că Man Utd nu mai aduce jucători de cel mai înalt nivel. Fergie i-a făcut pe plac şi a adus cel mai bun atacant care era pe piaţă. Care atacant, i-a luat locul în prima echipă. Asta iarăşi l-a nemulţumit pe Rooney, care a mai predat o cerere de transfer la finalul sezonului trecut.

Toată povestea asta e un triunghi de interese nealiniate. Rooney vrea ce-i mai bine pentru el, Mourinho ce-i mai bine pentru Chelsea. Întâmplarea face că e același lucru. Doar că în cale le stă David Moyes, care are tupeul să vrea şi el ce-i mai bine pentru clubul lui.

Best match: Man City – Man United 2-3, după care eram convins că totuși City o va prinde din urmă pe United. How wrong I was!

Goal of the season: Gareth Bale vs Norwich.

Favourite moment: comemorarea tragediei de la Hillsbororugh de către Everton.

Least favourite moment: talpa pusă de McMannaman pe genunchiul lui Haidara. FA-ul încurajează tipul ăsta de brutalitate când faulturi precum cel al lui McMannaman scapă nesancţionate, din cauza regulilor absurde.

Unsung hero: Leighton Baines. Singurul jucător de câmp care n-a ratat nici un minut. Cele mai multe şanse de gol create. Cinci goluri şi cinci pase decisive. Nu-i rău deloc pentru un fundaş stânga.

Villain: Luis Suarez. Simulări, hențuri, faulturi parşive şi o muşcătură. He really is that sort of player.

Owner of the season: managementul mixt al lui Swansea, despre care preşedintele executiv al Premier League spunea că e “probably the ideal ownership model”. Swansea e un club fără datorii, care plăteşte cele mai mici salarii din Premier League, deţinut în proporţie de 20% de suporteri. Aducerea lui Laudrup şi transferul lui Michu cu doar £2m au fost printre cele mai inspirate mişcări din vară.

What we’ve learned: fair-play-ul financiar nu va afecta echipele aristocrate. Man City are un contract de £40m pe an cu Etihad. United primeşte £15m pe an doar pentru numele bazei de antrenament. Arsenal va primi £30m pe an de la Puma. Până şi Chelsea a terminat anul fiscal pe plus. The more things change…

Quote of the season: Fergie despre degajarea lui Ashley Williams în ceafa lui RVP.

It’s the most dangerous thing I’ve seen on a football field for many, many years. (It was) absolutely deliberate. The whistle’s gone, the game has stopped and he’s done that a foot from the player. He could have killed the lad – it’s a disgraceful act and he should be banned for a long, long time.

In 20 years they’ll still be talking about: ultimul sezon al lui Sir Alex Ferguson, care a fost neaşteptat de facil. Aducerea lui Van Persie şi problemele interne ale lui City şi Chelsea i-au permis lui United să defileze aşa cum puţini ar fi anticipat în august.

Premier League XI of the season: De Gea – Zabaleta – Rio Ferdinand – Vertonghen – Baines – Gerrard – Bale – Mata – Cazorla – Van Persie – Suarez.

Sursa foto: wonker.

Pentru un final de sezon cu o singură poziţie importantă nerevendicată, n-a fost rău deloc. Man United nu irosise niciodată un avans de trei goluri sub Alex Ferguson. Cu WBA a făcut-o de două ori. Carra a fost cât pe-aci să se retragă cu un gol de kinogramă.

Dar până la urmă, totul s-a învârtit în jurul bătăliei pentru locul patru. Tottenham bate pe Sunderland şi termină cu 72 de puncte, care ar fi fost suficiente pentru un loc de Liga Campionilor în ultimele patru sezoane. Newcastle n-a reuşit s-o încurce pe Arsenal şi pierde £3m din drepturile de televizare, coborând câteva locuri în clasament.

And congratulations to Arsenal, who have won the right to be knocked out in next season's Champions League quarter finals.

— Rory Smith (@RorySmith) May 19, 2013

Faptul că un gol al lui Newcastle în prelungiri ar fi putut răsturna totul o flatează oarecum pe Tottenham. Când Spurs a bătut pe Arsenal la începutul lui martie, părea că zarurile au fost aruncate. Spurs punea şapte puncte distanţă de Arsenal, care nu putea să iasă din spirala negativă de care vorbea Villas Boas. Paradoxal însă, după acel meci Arsenal a mers ceas în timp ce Spurs a început să alunece. Iată cum arată clasamentul de după derby-ul nordului Londrei din martie:

Aşadar Spurs ia doar 18 puncte în ultimele zece partide, dintre care 15 au fost câştigate după minutul 80. Spurs e la un punct de noul big four, dar la £50m distanţă în termeni de salarii, şi ăsta e un handicap pe care nici măcar stângul lui Bale nu poate să-l anuleze.

https://twitter.com/BBCSporf/status/336163518825000961

Sursa foto: nicksarebi

Bănuiesc că după finalul de anul trecut nu prea se cade să ne plângem, dar ce ultimă etapă am fi avut sezonul ăsta dacă Wigan bătea pe Emirates! La cum stau lucrurile, doar trei dintre cele zece partide mai au o oarecare miză.

Chelsea trebuie să bată pe Everton ca să fie sigură de locul trei, care duce direct în Liga Campionilor. Tottenham trebuie să bată pe Sunderland şi să aştepte ca Arsenal să facă o nefăcută pe St. James’ Park. Newcastle – Arsenal e meciul pe care vor fi aţintiţi toţi ochii mâine de la ora 18:00.

Alan Pardew a spus într-un moment de euforie că n-o să-i pese nici dacă pierde cu 4-0 meciul de azi. Newcastle va juca insă nu doar fără motivaţie, ci şi fără anxietatea şi presiunea din ultimele luni. Dacă Ben Arfa şi Cisse au chef de joc, there’s no telling what might happen.

E drept că revine Giroud în atac, dar lipseşte Arteta, înlocuit de Jack Wilshere, care are deja programată o operaţie la gleznă în vară. La Newcastle în poartă va fi veteranul Steve Harper, aflat la ultimul meci din carieră.

Vă aştept gândurile, ranturie şi întrebările pe marginea ultimei etape din acest sezon de Premier League.

Sursa foto: philipc

• a fost un weekend memorabil de fotbal englez. Fergie şi Moyes au primit garda de onoare, Scholes s-a retras, Rooney i-a spus lui United că vrea să plece, finala Cupei a consemnat cea mai mare surpriză din 1988 încoace, Mancini e ca şi dat afară de la City, Lampard a devenit cel mai bun marcator din istoria lui Chelsea.

• nu-i dădeam nici o şansă lui Wigan în finala Cupei, și deși n-am fost singurul, porţia de humble-pie de săptămâna asta e a mea. Wigan a jucat cu pasiune, încredere şi curaj, adică exact ce i-a lipsit lui City. A fost un meci între o echipă care joacă cel mai important meci din istoria ei şi una blazată până la şireturi.

• Callum McMannaman i-a răsucit spinarea lui Clichy prin fente cu ambele picioare, făcând un joc clasic de extremă a anilor ’50. Yaya Toure s-a mişcat greu că un butoi în timp ce David Silva pare să-şi fi pierdut imaginaţia şi claritatea jocului din sezonul trecut. Cel mai bun om al lui City a fost Tevez, schimbat în minutul 70 cu Jack Rodwell.

Martinez on McManaman: 'He doesn't care about wearing the best shoes or driving the best car but give him a football and he's happy'

— Sam Wallace (@SamWallaceTel) May 11, 2013

[cleeng_content id=”523930086″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• ai crede că magia cupei s-a pierdut când până şi panglicile de pe trofeu au numele sponsorului. Dar într-o perioadă în care fotbalul devine tot mai mult o afacere, e frumos să vezi logica banului scurtcircuitată. Pe Man City n-a ajutat-o că plăteşte salarii de cinci ori mai mari decât Wigan, şi nici că are o echipă care a costat de 20 de ori mai mult.

• nu sunt nicicum un fan al lui Pantilimon. Are reflexe bune dar cred că e error-prone şi nu se culcă suficient de repede pe minge. A greşit în Charity Shield şi în Cupa Ligii, însă în Cupa Angliei a fost impecabil, primind un singur gol în cinci partide. Titularizarea lui Hart a fost o găinărie din partea lui Mancini. “M-aş trăda şi pe mine şi pe el dacă l-aş schimba” spunea Guardiola despre Pinto într-o situaţie identică acum câţiva ani.

This is the FA Cup final. A trophy's at stake. Mancini needs to play his best players. I hope Hart starts instead of Pantilimon #mcfc

— Henry Winter (@henrywinter) May 11, 2013

• mă întreb dacă Henry Winter ar fi trimis tweet-ul ăsta dacă un englez era rezerva unui român şi nu invers. În orice caz, Hart a fost titular şi a luat gol la singurul şut pe poartă. Sezonul ăsta mai luase două din două cu Sothampton, două din trei cu Liverpool, două din trei cu Everton, trei din trei cu United, trei din patru în retur cu Southampton, şi unul din două cu Spurs. Mă întreb cât de riscant poate fi să joci cu Pantilimon când portarul titular e atât de ieşit din formă.

• ultimul meci al lui Sir Alex Ferguson pe Old Trafford trebuie că a făcut mulţi bărbaţi în toată firea să se scuze că le-a intrat ceva în ochi. Despre cel mai mare antrenor britanic şi moştenirea lui o să vorbim în zilele următoare. Până atunci, iată discursul său către un stadion apăsat de emoţie:

• Rooney n-a fost nici măcar rezervă şi a fost huiduit de o bună parte a stadionului în timp ce a primit medalia de campion. Fergie a recunoscut că Rooney a făcut o cerere de transfer dar a spus că nu îi va fi acceptată. Acum zece ani la Everton, Moyes şi Rooney aveau exact aceeaşi problemă.

• înainte să se retragă, Scholes i-a acordat un interviu lui Gary Neville. “You’re not into Facebook? No. We’ll we be seeing you there anytime soon? No, what’s the point of telling people what you’re doing?” Brilliant!

• jos pălăria în faţa lui Frank Lampard, care a devenit cel mai bun marcator din istoria lui Chelsea după golurile cu Aston Villa. Doar trei jucători au mai multe goluri în Premier League şi toţi sunt atacanţi: Shearer, Andy Cole şi Henry. Iar dacă e să-l comparăm cu alţi mijlocaşi centrali, Lamps e off the charts. Şi nu, cele 50 de goluri în plus nu sunt penalty-uri şi devieri. Nu toate.

• alt meci decisiv, aceeaşi nebunie. Istoria de la Doncaster şi Hull s-a repetat în semifinala play-off-ului din Championship. În minutul 96 francezul Knockaert simulează şi scoate penalty-ul care ar fi dus-o pe Leicester în finală. Bate tot el, ratează, Almunia degajează, şi Watford dă gol pe contra-atac. Iată faza povestită pe viu de reporterul de la Sky:

[/cleeng_content]
Sursa foto: www.sportinglife.com