- Arsenal pierde 1-2 cu Chelsea, luând două goluri care amintesc de apărarea tragi-comică din sezoanele trecute. Țiparul a fost același: fault inutil Vermaelen – centrare Mata la bara a doua – Koscielny apărându-se cu fața la portar – gol.
- Comentariu de pe Guardian:
Diaby injured, concede two soft goals in a big match, striker misses a sitter at the end. Arsenal are back.
- e clar că accidentarea lui Diaby n-a ajutat, dar linia de mijloc a lui Arsenal nu și-a făcut jocul obișnuit. După ce a fost umbra lui Pirlo cu Juventus, Oscar a făcut același lucru împotriva lui Arteta, limitându-l pe spaniol la doar 63 de pase față de media de o sută pe care o are în acest sezon. Cazorla n-a făcut neapărat un meci rău, dar a fost mai tăcut decât de obicei, nereușind să nimerească poarta cu nici unul din cele patru șuturi.
[cleeng_content id=”858331087″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]
- nu știu ce va fi de acum încolo dar Manchester United – Tottenham e o nominalizare serioasă pentru meciul sezonului. Vorba lui @Okwonga, singurul lucru care a lipsit din meciul asta a fost o invazie extraterestră, în rest le-a avut pe toate.
- Spurs a intrat cu 2-0 la pauză după o repriză mizerabilă făcută de manchester United, care nici măcar n-a ajuns la poarta lui Friedel. Intrarea lui Rooney la pauză a trezit-o pe United și în minutul 55 era deja 2-3. Spurs, care jucase atât de curajos până în punctul asta, a parcat autobuzul mult prea devreme, invitându-i pe mancunieni să vină peste ei.
- ca să înțelegeți cât de tare s-a înclinat terenul în repriza a doua, gândiți-vă că Scholes a dat de unul singur de două ori mai multe pase decât toată echipa lui Tottenham:

- a fost unul din acele meciuri în care simțeai că United o să egaleze până la urmă, cum a făcut-o de atâtea ori, dar de data asta nu s-a întâmplat. Spurs a absorbit eroic presiunea, dar nu poți să nu te întrebi dacă n-ar fi avut o viață mai ușoară ținându-se de planul inițial de joc.
- Malcolm Gladwell scrie despre împrăștierea responsabilității, folosind exemplul morții lui Kitty Genovese. Deși câteva zeci de vecini fuseseră martori la crimă, nimeni n-a sunat la poliție toți bănuind că oricum va suna altcineva. Cam așa a fost la primul gol al lui Spurs. Nani, Carrick și Rio l-au lăsat pe Vertonghen să urce cu mingea la picior, gândindu-se că până la urmă tot îl va deposeda cineva.
- cu un gol, o pasă decisivă, trei șanse create, șapte respingeri și un travaliu remarcabil,
Gareth BaleBatman a fost cel mai bun jucător de pe teren.

- Everton continuă să impresioneze ajungând până pe doi în clasament. Ok, 3-1 cu Southampton nu e un rezultat ieșit din comun, dar fluența cu care atacă e. Ultima dată când aveau așa de multe puncte la sfârșitul lui septembrie era în 1986, când au luat titlul.
- descătușarea lui Liverpool, pe care am anticipat-o, a venit în 5-2-ul cu Norwich. La fel ca la ultima vizită pe Carrow Road, Luis Suarez a marcat de trei ori domolindu-i pe fanii gazdelor care i-au cântat tot meciul “Luis Suarez – you know what you are!”.
- Rodgers merită aplaudat nu doar pentru felul pozitiv în care a făcut-o pe Liverpool să joace, ci și pentru curajul de a începe un meci de Premier League cu trei jucători sub 20 de ani – Sterling, Suso și Wisdom. If you’re good enough to play, you’re old enough to play.
- Man City a bătut greu dar meritat pe Craven Cottage. În afară de penalty-ul gratuit dat de Halsey, Fulham n-a creat mai nimic. La MOTD, Alan Hansen a analizat evoluția lui Kompany, care nu mai pare să fie fundașul impunător din sezonul trecut. Cifrele confirmă asta, belgianul câștigând în acest sezon mai puține dueluri, atât aeriene cât și la firul ierbii, și tacklinguri decât în sezonul anterior.
Echipa săptămânii: Cech – Jenkinson – Terry – Bramble – Vertonghen – Sahin – Fellaini – Mata – Bale – Jelavic – Suarez.
Golul săptămânii: voleul lui Demba Ba cu Reading. Nici pe departe la fel de bun ca al lui Miccoli.
[/cleeng_content]
Sursa foto: Flickr, Radiohead022.





