După un început de sezon în care se instalase un aer călduţ de previzibilitate, a venit etapa a şasea, una diabolică pentru pariori
Manchester City – Chelsea 1-0
Vineri, Mancini a făcut două declaraţii care ieşeau din stereotipia interviurilor dinaintea meciurilor mari. Întâi a spus că e convins că Chelsea va câştiga lejer titlul pentru că e cea mai bună echipă din campionat. Dacă aici poate fi bănuit că a încercat să dezamorseze presiunea de pe umerii lui şi ai echipei, a doua afirmaţie e mult mai directă:
„Avem câţiva jucători a căror singură ţintă e ziua liberă şi asta e problema. Ei trebuie înlocuiţi cu alţii a căror ţintă e să bată Chelsea, Mân United, Arsenal, care sunt dispuşi să muncească în fiecare zi pentru asta.”
Dacă Mancini a încercat să pişte orgoliul jucătorilor, fără îndoială a reuşit. Nu-mi aduc aminte un meci în care City să fi fost mai îndârjită, mai nemiloasă. O determinare cruntă de a închide spaţiile a redus o maşină de goluri la câteva ocazii palide. Chelsea n-a avut penetrare, n-a avut fluenţă şi nici creativitate la mijloc. A rezultat un meci italienesc, ca o luptă între doi buldogi mecanici.
Arsenal – West Bromwich Albion 2-3
M-aş fi aşteptat ca speranţele lui Arsenal la titlu să fie desumflate abia săptămâna viitoare pe Stamford Bridge, dar West Brom i-a luat-o înainte lui Chelsea. O evoluţie pur şi simplu abominabilă a tunarilor, care erau conduşi cu 3-0 acasă de o nou-promovată pe care Chelsea a bătut-o cu 6-0.
Almunia responsabil pentru un gol jumate, dezordine de proporţii dinamoviste în apărare, atacul steril, cu excepţia lui Nasri. Wenger trebuie să fie recunoscător că are doi portari de clasă mondială în Almunia şi Fabianski. Mai ales după ultimele rezultate financiare se pune întrebarea: la ce bun £56m profit dacă nu eşti în stare să semnezi un portar decent?
Asta nu înseamnă că Arsenal s-a predat, West Brom merită toate aprecierile pentru evoluţia de ieri. Au fost mai inteligenţi, mai iuţi, mai hămesiţi după puncte. Urmăriţi-l şi pe Odemwingie, un atacant electric care a strâns 3 goluri în 5 meciuri pentru Baggies.
Diferența între cele două meciuri e că Chelsea își permitea să piardă, Arsenal nu.
Liverpool – Sunderland 2-2
Stuart Atwell, corijentul pe care FA-ul insistă să-l trimită la Olimpiadă, a stricat încă un meci. Priviţi unul din cele mai ciudate goluri care s-au marcat pe Anfield, răspunsul karmei fotbalistice pentru golul cu balonul roşu al lui Bent de anul trecut.
Deci, Atwell dă lovitură liberă pentru Sunderland, Turner mişcă mingea spre portar ca să-l lase să bată, dar se consideră pasă validă aşa că Torres fură mingea şi îl serveşte pe Kuyt care o împinge în plasă. Oficialli federaţiei l-au absolvit de vină pe Atwell, dar pentru mine decizia lui nu e luată în spiritul jocului. Faptul că era cu spatele la fază sigur nu l-a ajutat.
Pe lângă asta, a mai fost un penalty la Welbeck neacordat şi cotul lui Gerrard, la care ori dai roşu, şi trebuia dat, ori nu dai nimic. Arbitrul a dat galben, semn de slăbiciune.
West Ham – Totenham 1-0
West Ham a bătut pe Spurs acasă, încheind o săptămâna excelentă în care au smuls un punct pe Britannia şi au bătut Sunderland în deplasare în Cupa Ligii. Tot ce le trebuie ca să evite Championship-ul e încă 9 meciuri ca ăsta. Simples!