Alex

Anglia a încercat să facă lucrurile în felul ei. Să pună transpiraţia înaintea talentului şi alunecările înaintea driblingurilor. Dar când Spania câştigă trei turnee la rând şi Barcelona ajunge de şase ori consecutiv în semifinalele Ligii, e firesc că echipele britanice să-şi revizuiască prejudecăţile care implică seri ploioase pe Britannia.

Din excepţii, cum erau odată Xabi Alonso sau Fabregas, jucătorii spanioli au devenit la modă în Premier League. De ce să dai £35m pe Andy Carroll când poţi să-l iei pe Michu cu două? Şi nu e doar Michu. Campionatul englez musteşte în perioada asta de talent iberic. Iată cum ar arăta un prim unşpe spaniol în Premier League:

David De Gea – în ciuda defensivei permeabile din prima parte a sezonului şi a exigenţei lui Alex Ferguson, care l-a ţinut o lună pe bancă, De Gea a progresat enorm în acest sezon. De Gea a făcut o singură erore decisivă, faţa de patru ale lui Harţ, şi are un procentaj de mingi apărate cu 11% mai mare.

[cleeng_content id=”180877453″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Cesar Azpilicueta – sau Dave, cum îi spun colegii de la Chelsea, din cauza că Cesar le sună prea… continental. Azpilicueta n-a rupt norii în acest sezon, dar simplul fapt că şi-a făcut loc în prima echipă, mutandu-l pe Ivanovic înapoi în centru, spune multe despre consistenţa evoluţiilor lui. Are ceea ce englezii numesc un “motor” bun, care-i permite să acopere flancul drept cu aceeaşi intensitate timp de 90 de minute.

Chico Flores – unul dintre bargain-urile sezonului, fiind luat cu doar £2m de la Genoa. Un apărător central puternic, agresiv, care nu te lasă să respiri. E în primii zece jucătorii din campionat atât la alunecări cât şi la intercepţii.

Carlos Cuellar – Sunderland are toate şansele să retrogradeze, dar Cuellar a fost cel mai bun jucător al lor, cu excepţia portarului Mignolet. Un fundaş central experimentat, care pare uneori rudimentar în joc, dar e de fapt foarte curat în intervenţii, având doar opt faulturi în 20 de partide. Nici Chico şi nici Flores nu sunt world-beaters dar sunt fundaşi centrali pe care se poate conta.

Nacho Monreal – cel mai bun transfer al iernii, judecând după randamentul de până acum. Monreal s-a integrat perfect la Arsenal, care a câştigat şase din cele şapte meciuri cu el în teren. Lui Gibbs îi va fi greu să-şi câştige înapoi locul de titular.

Până aici tot ce avem e o echipa decentă, cu fundaşi laterali ofensivi, dar destul de vulnerabilă în centrul apărării. Abia de la mijloc în sus jucătorii spanioli fac diferenţa pentru echipele lor. In clasamentul celor mai multe pase reușite în jumătatea adversă de teren, patru dintre primii șapte jucători sunt spanioli.

Mikel Arteta – omul care face tranziţia între apărare şi atac la Arsenal. Dacă e să împrumutăm o expresie spaniolă, Arteta e jucătorul care reciclează posesia, dandu-le timp colegilor săi să urce în atac. Crescut la academia Barcelonei, nu e nici o mirare că Arteta a dat cele mai multe pase până acum în Premier League, dar ce impresionează şi mai mult e acurateţea de 93%.

Juan Mata – dacă Chelsea e încă în luptă pentru un loc de Liga Campionilor, asta e în primul rând meritul lui Mata, care are deja zece goluri şi zece pase decisive.

Pablo Hernanez – colegul de cameră al lui Mata la Valencia, Hernandez a devenit cel mai scump transfer din istoria lui Swansea deşi a costat doar £5.5m. S-a adaptat un pic mai greu la ritmul din Premier League, fiind încercat de Laudrup în ambele flancuri.

David Silva – fără să aibă un sezon la fel de strălucitor ca cel anterior, Silva rămâne cel mai prolific jucător de creaţie din campionat, cu o şansă de gol la fiecare 24 de minute.

Santi Cazorla – poate nu la fel de elegant, he may not look the part, dar are şmecheria jucătorului de maidan şi face fază defensivă mult mai bine decât Mata sau Silva. A impresionat de la primul meci în Anglia, şi n-ai cum să nu-i dai dreptate lui Wenger când spune că e o bucurie să-l urmăreşti la lucru.

Created with Compare Ninja

Michu – fără îndoială revelaţia sezonului, pentru că deşi marcase de 15 ori pentru Rayo Vallecano în campionat, nu multă lumea auzise de el în Anglia. Michu e ambidextru, puternic şi ştie să intre în careu exact atunci când trebuie. E jucătorul din Premier League cu cele mai multe goluri marcate cu capul – şase.

Sursa foto: mojitopot.[/cleeng_content]

1. Man United nu şi-a revenit după returul cu Real Madrid. Înainte de acel meci Alex Ferguson vorbea despre şansa unui sezon istoric, spunând că generaţia de acum e mai puternică decât cea care a făcut tripla în 1999. O dată cu eliminarea lui Nani, ceva s-a rupt. După acel meci, United a bătut greu pe Sunderland şi pe Reading, a fost eliminată de Chelsea din Cupă, şi a pierdut aseară derbyul cu vecinii gălăgioşi.

[cleeng_content id=”128615884″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]2. United e prea reactivă pentru o campioană. Mai mult decât rezultatul, la United dezamăgeşte jocul de echipa mică, care stă la cutie şi aşteaptă să dea lovitura pe contra-atac. E un tipar pe care l-am văzut tot sezonul: în tur cu City, în deplasare pe White Hart Lane, în dubla cu Real. Un pragmatism explicat de nevoia de puncte şi de rezultate. Acum, cu 15 puncte în faţă, era şansa lui United să arate că ştie şi poate să joace şi altceva.

3. Unşpele super-ofensiv a fost o mască, la fel ca în meciul tur cu Real Madrid,. Mijlocaşii ofensivi au avut sarcini defensive înainte de toate, Van Persie a rămas izolat în atac, în timp ce United a pierdut treptat posesia şi controlul jocului. La fel ca în returul cu Real, Ferguson a aşteptat prea mult ca să facă schimbările. Giggs a jucat tot meciul, Rooney 85 de minute, deşi ambii au fost nervoşi şi depăşiţi la mijlocul terenului.

4. Statistica îl prinde din urmă pe Van Persie. Când am scris că eficienţa lui Man Utd în faţa porţii e nesustenabila pe termen lung, unii au spus că ăsta e efectul sosirii lui Van Persie. Dar statisticile lui de la Arsenal indicau că e bun, dar nu chiar atât de bun. Până pe 20 ianuarie, olandezul marcase de 18 ori din 84 de suturi, adică un gol la fiecare patru-cinci şuturi la poartă. De atunci însă a mai marcat o singură dată deşi a tras de 30 de ori la poartă.

Can't stop scoring. Lol
Phenomenal team performance!
And to our fans.. #MCFC #MCFC #MCFC #MCFC #MCFC #MCFC #MCFC!! 🙂

— Vincent Kompany (@VincentKompany) April 8, 2013

5. Don’t believe everything you read. Tot ce se scrie în perioada asta despre viitorul lui Mancini sunt baliverne. Corespondenţii cei mai buni în Manchester sunt primii care recunosc că nu au surse la nivelul cel mai de sus din ierarhia lui City. Nimeni nu ştie exact ce au de gând Sorriano şi chairmanul Khaldoon Al Mubarak să facă în vară. Întrebarea care se pune acum e câţi dintre antrenorii disponibili în vară ar fi un upgrade faţă de Mancini.[/cleeng_content]

Sursa foto: Hendrick Terbeck

• greu de spus dacă Tottenham a câştigat un punct sau a pierdut două ieri cu Everton. Fără Sandro, Bale, Lennon şi Defoe, Spus a fost o echipa destul de plată. Bale şi Lennon au creat împreună aproape jumătate din şansele clare de gol ale lui Tottenham în acest sezon. În lipsa lor, fundaşii de bandă ai lui Spurs au urcat au urcat chiar mai mult decât o fac în mod obişnuit, având cele mai multe atingeri de balon de la gazde. Vertonghen a creat primul gol iar Kyle Walker pe al doilea.

• cu excepţia golurilor însă, lui Spurs i-a lipsit imaginaţia şi zvâcul pe fază ofensivă. Everton s-a apărat disciplinat, obligând-o pe Spurs să trimită şuturi ambiţioase de la distanţă. Trei sferturi dintre şuturile gazdelor au venit din afara careului:

[cleeng_content id=”218335781″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• Chelsea a făcut suficient în primele zece minute din repriza a doua ca să ia punctele cu Sunderland, dar Oscar, Mata şi Hazard au arătat destul de obosiţi. Chelsea e la egalitate de puncte cu Spurs având un meci mai puţin, dar fuge după trei iepuri şi are cel mai greu final de sezon dintre echipele care se bat la locurile de Liga Campionilor: Fulham, Liverpool, Swansea, Man United, Aston Villa, Spurs, Everton.

• Di Canio a dat o declaraţie săptămâna trecută prin care a negat că e un susţinător al ideologiei fasciste dar asta n-a fost de ajuns pentru inchizitorii din presă britanică. Deşi ofiţerul de presă al lui Sunderland le-a amintit ziariştilor că “suntem aici să discutăm despre fotbal”, aceştia s-au încăpăţânat să-l întrebe pe italian despre tatuajele sale. Păi n-are dreptate Fergie când îi ţine la respect?

• dubla lui Rosicky o ajută pe Arsenal să bifeze a şasea victorie în ultimele şapte meciuri de campionat. După ce a dominat timp de 70 de minute, Arsenal s-a apărat cu spatele la zid în urma eliminării lui Mertesacker. Ok, West Brom a ratat câteva şanse clare pe final dar nu e prima dată când Arsenal ţine cu dârzenie de rezultat. În acest sezon a pierdut doar patru puncte din poziţii câştigătoare, fiind cea mai bună echipă din campionat la acest capitol.

• Newcastle a bătut pe Fulham cu golul din prelungiri al lui Papis Cisse, care a sărbătorit plonjând în peluza din spatele porţii. Poza făcută de un suporter din primul rând trebuie să fie una din imaginile sezonului:

Cissé 1. pic.twitter.com/yuU6IfXhZ8

— NUFC Fanzone (@NUFCFanzone) April 7, 2013

• la retrogradare, Reading şi QPR sunt condamnate în proporţie de 99%. Reading pierde acasă cu Southampton, care urcă până pe locul 11 şi are toate şansele să termine prima jumătate a clasamentului. QPR e egalată în prelungiri de Wigan după ce a jucat din minutul 20 în zece oameni, după ce Bobby Zamora a încercat să-l decapiteze pe Jordi Gomez. Harry Redknapp a spus după meci că e cel mai crud rezultat din cariera lui.

• a treia echipă retrogradata probabil n-o s-o cunoaştem până în ultima etapă. Favorită la pariuri e Sunderland, care n-a câştigat în ultimele nouă etape. Wigan aşteaptă ca de fiecare dată primăvăra ca să-şi salveze sezonul. Stoke, Norwich şi Aston Villa sunt teoretic şi ele acolo, dar toate au mai multe argumente decât Sunderland ca să rămână în Premier League.

• nu uitaţi, Man United – Man City diseară de la 22:00, derbyul fără miză but a derby nonetheless.

Golul săptămânii: have your pick between Lawton, Remy si Mirallas.

Echipa săptămânii: Jaaskeleinen – Walker Ivanovic – Koscielny – Shaw – Cabaye – Bennett – Mirallas – Rosicky – Benteke – Rodriguez.[/cleeng_content]

Sursa foto: TaylorsFistpump.

Primul meci de azi e Reading – Southampton de la 14:45. Nigel Adkins îşi întâlneşte fosta echipă, dar Reading pare deja condamnată după ce a pierdut ultimele şase partide în timp ce Southampton e aproape salvată după ce le-a câştigat pe ultimele două.

De la 17:00 Arsenal joacă la West Brom, una dintre deplasările grele din Premier League, care s-ar putea totuşi să fie uşurată de faptul că gazdele nu prea mai au pentru ce juca fiind practic cimentaţi pe locul opt.

Şi ajungem la meciurile de mâine. În mod inexplicabil, Digi nu transmite cea mai importantă partidă a zilei, Tottneham – Everton, două echipe care se bat pentru locurile de Liga Campionilor.

Dacă Chelsea – Sunderland ar avea o justificare, fiind primul meci al lui Di Canio pe bancă oaspeţilor, Liverpool – West Ham e un meci practic fără miză. Înţeleg că Liverpool are mai mulţi fani în România, dar să ignori un meci atât de important e ultima dintr-o lungă serie de decizii neinspirate luate de Digi de-a lungul acestui sezon.

Derbyul oraşului Manchester se joacă luni de la 22:00, dar despre asta avem timp să discutăm în cronica de luni a etapei. Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape. S-aveţi un weekend frumos!

Sursa foto: wonker.