Alex

anglofil.ro > Articles by: Alex

Manchester United – campioana Angliei

By In Premier League

Manchester United a câştigat al 20-lea titlu de campioană a Angliei. Unii spun că e titlul lui RVP, alţii că e al lui Fergie, iar alţii că e mai degrabă un titlu pierdut de adversari decât câştigat de United. Care-i adevărul?
[cleeng_content id=”800560178″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

Two horse race

Când citesc că ceilalţi i-au pus titlul pe tavă lui Man Utd mă întreb cine or fi ceilalţi. Le vedea cineva pe Chelsea, Spurs sau Arsenal să se bată la titlu? Doar cei mai optimişti suporteri ai lor ar zice că da.

După un sezon în care a terminat pe şase, Chelsea a început să facă schimbul de generaţii dar a ajuns să se bazeze pe un singur atacant, Fernand Torres. Trecând de la tactics don’t win matches la jargonul tactic al lui Villas Boas, Spurs a sărit de la tabla înmulţirii la algebră. Title contenders they were not. Iar Arsenal nu putea să se gândească la titlu după ce a pierdut în vară cel mai bun marcator şi cel mai bun pasator.

Realistic vorbind, singură echipa de la care se aştepta să-i pună probleme lui United în acest sezon era Man City. De ce n-ar fi luat City titlul doi ani la rând? Pentru că fulgerul nu loveşte de două ori în acelaşi loc.

City a avut doar un fir de păr în faţa lui Manchester United sezonul trecut, în condiţiile în care United a clacat necaracteristic pe final şi a avut de cinci ori mai multe accidentări de-a lungul sezonului. United simţea înaintea acestui sezon că are ceva de demonstrat în timp ce City simţea că deja a făcut-o. Paradoxal, în momentul în care Aguero a marcat cu QPR în prelungiri, United a devenit favorită la titlu în sezonul următor.

I’ve still got a wee bit of anger in me, thinking of how we threw the league away last season. It was another day in the history of Manchester United. That’s all it was. My motivation to the players will be that we can’t let City beat us twice in a row. (Alex Ferguson)

Un singur lucru putea da revanşa lui United peste cap: transferurile. Şi aici e meritul lui Fergie că n-a lăsat asta să se întâmple. Deşi părea că plăteşte over the odds pentru un atacant de 29 de ani cu genunchii fragili, United a adus cel mai bun jucător din campionat în timp ce City s-a întărit cu Scott Sinclair şi Jack Rodwell.

Van Persie face diferența

Importanţa lui Robin van Persie în câştigarea titlului nu poate trece subestimată. Acum când titlul e acontat cu patru etape înainte de final e uşor de uitat cum a început Man United sezonul. După primele 12 partide, United avea deja trei înfrângeri şi păstrase doar două clean sheet-uri.

Nimic nu anticipa ce avea să urmeze. Manchester United a câştigat titlul în cele patru luni dintre 20 noiembrie şi 20 martie când a pus 16 puncte distanţă faţă de City:

Chiar şi în această perioadă fastă, United a continuat să primească primul gol, fiind obligată să revină ca să-şi câştige meciurile. Aici s-a simţit poate cel mai mult influenţa lui Van Persie. În sezonul anterior United luase doar 0.2 puncte pe meci din poziţii pierzătoare, însă după venirea lui Van Persie a ajuns să ia în medie două puncte pe meci din partide în care a fost condusă. Olandezul a avut un rol decisiv în revenirile cu Southamton, Fulham sau Reading.

Iată şi o comparaţie a celor trei favoriţi pentru Jucătorul Anului în Premier League:

Sursa foto: 101gg[/cleeng_content]

Liverpool tine cu dinții de rezultat

By In Premier League
  • Man City a marcat devreme pe White Hart Lane şi a controlat timp de 70 de minute partida cu Spurs, însă schimbările lui AVB au inversat direcţia jocului. Huddlestone a dominat mijlocul de cum a intrat, Bale a fost mutat în flancul drept iar echipa a trecut la un sistem 4-3-3 mult mai direct la care apărarea lui City nu s-a putut adapta. Spurs a marcat de trei ori în şapte minute şi a întors un meci pe care dacă l-ar fi pierdut ar fi ieşit probabil din cursa pentru Liga Campionilor.
  • pasa lui Gareth Bale la primul gol e de-a dreptul sublimă:

[cleeng_content id=”574035983″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • tribalismul din jurul lui Liverpool a făcut ca Luis Suarez să fie mereu protejat. Dalglish i-a luat apărarea după incidentul cu Evra. Rodgers a insistat că Surez nu e un trişor până când el însuşi a recunoscut că a simulat cu Stoke. Şi deşi a făcut un obicei din a intra cu crampoanele pe gleznă, s-a spus că nu e genul ăla de jucător. Acum, după ce l-a muşcat pe Ivanovic, până şi clubul care l-a apărat necondiţionat rămâne în pană de scuze.

  • presa din Anglia scrie că Liverpool s-ar putea gândi să-i dea drumul din vară. Toţi vulturii o să-l vrea, vorba lui Tony Cascarinbo. Dar care dintre cluburile care şi-l permit ar accepta şi “bagajul” cu care vine? Bayern şi Barcelona mai degrabă nu, ceea ce lasă loc unor cluburi ca Man City, PSG sau Monaco, din categoria new money. Chiar şi aşa, nu prea vezi cluburi care să-şi vândă cel mai bun jucător doar din problemelor de comportament.
  • în timp ce Torres a făcut un nou meci uitabil, fiind în mod curios titular în dauna lui Ba, Sturridge a intrat la pauză şi a fost implicat în mai toate fazele periculoase de-a lungul reprizei. Sturridge e exact genul de atacant pe care Chelsea l-ar cumpăra în vară dacă nu l-ar fi vândut deja cu o vară înainte.

  • într-o singură etapă, lupta pentru evitarea retrogradării s-a redus la două echipe: Aston Villa şi Wigan. Sunderland, Norwich, Stoke şi Newcastle au luat puncte care ar trebui să le fie suficiente ca să rămână în Premier League, dacă nu implodează în ultimele etape. Favorită la retrogradare devine Wigan care are nevoie de trei victorii în ultimele cinci meciuri, după calculele lui Roberto Martinez.

  • când unii precum Phil McNulty pun la îndoială competenţa spaniolului, nu strică să aruncăm un ochi pe resurse. Wigan plăteşte salarii la jumătate faţa de QPR sau Aston Villa, şi e cu mai bine de 10m net pe minus la transferuri, în condiţiile în care Stoke e cu 80m pe plus, Villa cu 71m, iar QPR cu 67m. Dar Martinez e o ţintă mai uşoară decât Harry Houdini sau Tony Pulis.
  • una dintre cele mai ciudate faze ale sfârşitului de săptămână a fost lobul de la 40 de metri al lui Seb Larsson către propria poartă. Mignolet a fost nevoit să cedeze o lovitură liberă indirectă pentru a evita golul. Şi apropo de faze ciudate, golul anulat al lui Thiago Silva te face să pui mâna pe compas şi să vezi cum se poate aşa ceva:

Sursa foto: sanjiva.[/cleeng_content]

Premier League – etapa 34 – discuție deschisă

By In Premier League

Astăzi de la 17:00 Arsenal joacă pe Craven Cottage unde e obligată să câştige ca să recupereze punctele lăsate acasă cu Everton. Fulham e o echipa imprevizibilă dar cu sacii în căruţă aşa că orice altceva decât o victorie a tunarilor ar fi o surpriză.

Cele mai importante meciuri ale etapei se joacă duminică. De la 15:30 Spurs întâlneşte pe Manchester City. Pentru gazde totul atârnă de revenirea lui Gareth Bale, care va fi probabil forţat fără să fie 100% refăcut după accidentarea la gleznă de acum două săptămâni. Spurs trece printr-o cădere de formă exact când se intră în ultima turnantă a sezonului, dar pauza de zece zile şi revenirile lui Bale, Lennon şi Defoe ar putea schimba asta.

Tot duminică de la 18:00 Rafa Benitez se întoarce pe Anfield ca adversar. Va fi una din acele rare ocazii în care fanii gazdelor îl vor primi pe antrenorul advers cu mai multă căldură decât galeria oaspeţilor. Va fi totodată ultima dată când îi vom vedea pe Carragher şi Gerrard împotriva lui Terry şi Lampard, nume care acum câţiva ani se întâlneau în semifinalele Ligii Campionilor, iar acum au şanse să rămână în afară competiţiei.

Ca de obicei, vă aştept gândurile ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: stevec77

Cum faci o cafea simplă

By In Casual Friday

N-am fost niciodată mare cafegiu. Până anul ăsta nu băusem mai mult de cinci cafele în viaţa mea, toate suficient de acre şi spălăcite ca să fiu convins că nu pierd mare lucru.

Ce m-a făcut să mă răzgândesc? Faptul că vedeam oameni bându-şi cafeaua nu doar din obişnuinţă, ci din plăcere. Dar mai ales studiile, tot mai multe, care spuneau că de fapt cafeaua face mai mult bine decât ne imaginăm. Cafeaua are o reputaţie proastă pentru că cei mai mulţi cafegii sunt şi fumători, ceea ce nu dă bine la analize. Dar de vină e tutunul, nu cofeina.

Ca orice neofit, am zis să-mi fac temele înainte să m-apuc de băut cafea. Am luat la rând forumurile şi am ascultat de oamenii care se pricep. Articolul asta e încercarea mea de a distila ce am învăţat de la ei.

Vreau o cafea bună. Ce-am nevoie?

Cele mai importante trei lucruri la o cafea sunt, în ordinea importanţei: calitatea cafelei în sine, râşniţa, metoda de preparare. Calitatea boabelor e esenţială. Cafeaua standard, de supermarket, e proastă pentru că e făcută din boabe de duzină, prăjite şi măcinate cu luni în urmă. Orice aromă o fi avut de la mama ei se pierde în depozite şi rafturi.

Cafeaua adevărată e cafeaua proaspăt prăjită, adică prăjită în ultima lună, pe care ţi-o macini singur acasă. Şi aşa ajungem la râşnite. Alea electrice bune, cu cutiţe conice, pleacă de la 200$ în sus. Alternativa e o râșniță manuală care face acelaşi lucru la un sfert din preţ.

Astăzi lucrurile astea par mofturi pentru că e mult mai simplu să cumperi un pachet vidat de cafea gata măcinată. Adică exact ce vor producătorii industriali de cafea. Dar chiar și înainte de ’89, oamenii obişnuiau să-şi cumpere cafea la vrac, pe care o prăjeau în cuptor şi şi-o măcinau singuri. Eu mai am şi acum râşniţa aurie pe care o folosea bunică-mea.

De la ibric la espressor

În fine, metoda, despre care mulţi cred că e cea mai importantă. Nu e, dar aici avem mai multe variante. Daţi-mi voie să simplific brutal lucrurile.

Tot ce căutam eu era o cafea plăcută la gust care să nu-mi înfunde arterele. Asta exclude ibricul şi filtrul. Ibricul e cea mai nesănătoasă metodă de a prepara cafeaua pentru că nu opreşte uleiurile care măresc colesterolul. Filtrul le opreşte, dar uleiurile sunt cele care dau savoarea cafelei. Dacă nu ţineţi prea mult la gust, filtrul e o variantă ok.

Metoda optimă de a prepara o cafea e espressorul. Făcută cum trebuie cafeaua are un gust excepţional, care captează toate subtilităţile boabelor. Iarăşi, ce vedeţi prin magazine sunt chinezării. Un espressor bun costă câteva sute de euro, şi sincer nu-mi imaginez cum aş putea să dau vreodată banii ăştia pe un aparat care face cafea, până la urmă.

Şi atunci ce faci dacă vrei o cafea decentă fără ca uneltele să te coste o avere? Iei exemplu de la italieni. Orice italian care se respectă are în casă o machinetta, o cafetieră Bialetti, folosit încă de pe vremea lui Mussolini. Se spune despre Bialetti că e poor man’s espresso, ceea ce e doar pe jumătate adevărat. E drept că n-are crema de la espresso, dar scoate o cafea mai mult decât cinstită.

Cum faci cafea la un Bialetti?

Câteva sfaturi, dacă o să va bată vreodată gândul să încercaţi o cafea italienească tradiţională.

Încălziţi apă într-un ibric înainte şi abia apoit turnaţi-o în rezervorul cafetierei. Dacă stă mai mult pe foc, el se încălzeşte prea tare şi cafeaua devine un pic amăruie. Folosiţi cafea râşnită la o dimensiune între filtru şi espresso, mai degrabă mai grosier decât prea mărunt.

Nu umpleţi coşul unde se pune cafeaua. Majoritatea tutorialelor recomandă ca acel coş pentru cafea să fie umplut ras sau chiar cu vârf. Ţineţi cont însă că un Bialetti e făcut să scoată o cafea tare. Un coş plin produce o cafea extra-strong, de ajuns ca să vă pună inima la treaba mai mult decât e nevoie.

Puneţi “oala” pe foc cât mai mic.

Opriţi focul când vasul de sus se umple pe trei sferturi. Mai bine mai devreme decât mai târziu. Dacă apucă să bolborosească, să scoată aer în loc de lichid, e deja prea târziu şi cafeaua va avea un gust neplăcut.

Turnați în ceașcă și bucurați-vă de just coffee, vorba lui Paulie.

Cam asta-i. Am zis să luăm o pauză de la jurnalism şi alte alea vinerea asta. Ziceţi şi voi. Cum vă place să vă beţi cafeaua? Sunteţi oameni de ibric sau de filtru?

Sursa foto: borgmarc