Alex

• Arsenal era condusă acasă cu 1-0 de Norwich în ultimele zece minute ale partidei când tuşierul a semnalizat o tragere de tricou în careu pe care arbitrul n-o văzuse. Arteta a transformat penaltyul, Arsenal a mai înscris de două ori şi a bătut până la urmă cu 3-1. După meci, Chris Hughton a fost foarte nemulţumit pe tuşier că şi-a făcut treaba. Ce contează distanţa dacă omul ia decizia corectă?

• alţii, precum David Moyes la MOTD, spun că n-a fost decizia corectă. Genul de părere care depinde de echipa cu care ţii. După ce Kompany îl trage pe Torres lumea se întreabă de ce nu s-a dat penalty. Damned if they do, damned if they don’t. Tragerile de tricou în careu ar fi faulturi în orice altă zonă a terenului aşa că de ce ne plângem? Graham Poll are dreptate când zice că: the only way this will be eradicated is to award penalties, rather than stopping play before a set piece to warn an offender.

Here's a Newcastle fan trying to fight a horse http://t.co/NS3NfW5s6B

— 🎅🏻𝕾𝖆𝖓𝖙𝖆𝖌𝖊𝕱𝖑𝖊𝖙𝖈𝖍𝖒𝖆𝖘🎅🏻 (@SavageFletch) April 14, 2013

• Di Canio deja e adorat de suporteri şi jucători după ce Sunderland a bătut cu 3-0 la Newcastle. Italianul a fost adus pentru a ajuta o echipă deprimată să se trezească din pumni şi pare să fi făcut exact asta. Sunderland a jucat cu ambiţie şi încredere, marcând două goluri superbe şi reuşind de zece ori mai multe intercepţii decât Newcastle:

[cleeng_content id=”907224275″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• scriam în avancronica etapei că toate datele duc către un doi solist la Reading şi cam asta ar fi trebuit să se întâmple dacă portarul Alex McCarthy n-ar fi făcut meciul carierei. Englezul a scos tot ce era de scos adică 11 suturi pe poartă, printre care câteva ocazii clare ale lui Gerrard şi Suarez.

• cine s-ar fi gândit la finalul anului trecut că Stoke poate să fie agăţată de vârtejul luptei pentru retrogradare? Olarii lui Pulis au câştigat însă un singur meci din 14 de la începutul anului şi au pierdut şi singurul atu pe care-l aveau – jocul aerian. Cu United au luat primul gol după un corner al oaspeţilor iar în atac au fost dominaţi în aer de Vidic.

• Manchester City – Chelsea a fost probabil cea mai bună semifinală de Cupa din 1991 încoace. Scorul final reflectă proporţia în care fiecare echipă a controlat meciul. Prima oră a fost exclusiv a lui City, care a avut câteva şanse clare de a închide meciul la 2-0, dar a terminat benzina şi i-a dat şansă lui Chelsea să reintre în meci în ultimele 30 de minute.

I guess Chris Foy's having a shocker again today! 🙂

— Chris Hoy (@chrishoy) April 14, 2013

• Chelsea a avut un penalty la Torres şi un roşu care nu s-a dat la Aguero târziu în meci dar impresia e că a pierdut pentru că a fost invizibilă timp de 65 de minute. De apreciat indulgenţa lui David Luiz:

I want just to show people good things – football is beautiful when you play games like that. Both teams tried to win, both created opportunities and tried good things. Sometimes in the games people have five seconds, be angry and do things you don’t like to do. I think that. I never saw Agüero do bad tackles on other players. I think it was five-second angry and I forgive him.

• Man City a făcut diferenţa la mijlocul terenului unde Toure şi Barry i-au luat cu fulgi cu tot pe mijlocaşii ofensivi ai lui Chelsea şi au impus genul de joc fizic şi muscular care le convine. De cealaltă parte, Mikel şi Ramires n-au dat nici un fel de protecţie apărării, adunând împreună doar trei alunecări, în timp ce închizătorii lui City au cumulat 11. După ieşirea lui Mikel, Oscar a jucat ceva mai jos devenind mult mai influent în joc de pe această poziţie retrasă.

• deşi a avut o gafă în prima repriză, Pantilimon s-a revanşat furându-i mingea din picioare lui Mata şi ieşind inspirat pe centrări. Tare mi-ar plăcea să-l văd la o echipă gen Southampton din vară, unde să aibă şansa să joace meci de meci.

Golul săptămânii: Vaughan vs Newcastle.

Echipa săptămânii: McCarthy – Lowton – Vidic – Distin – Rose – Arteta – Gerrard – Rooney – N’Zogbia – Anichebe – Giroud.[/cleeng_content]

Susa foto: 101gg

Toate meciurile de azi încep de la ora 17:00, Digi transmiţând Reading – Liverpool. Reading sunt rock bottom după ce au pierdut ultimele şapte meciuri de campionat, în timp ce Liverpool au bătut în patru din ultimele şase. Toate datele duc către un doi solist.

Mâine de la 14:00 un nou episod din Tyne-Wear derby, făcut şi mai imprevizibil de prezenţa lui Di Canio pe bancă oaspeţilor. Sunderland a fost mult mai agresivă în prima repriză cu Chelsea decât a fost tot sezonul cu O’Neill şi m-aş aştepta să văd aceeaşi răutate mâine. Dar aşa cum spune şi cronică BBC-ului: Welcome to the madhouse. Please leave all rationality at the door.

Tot weekendul ăsta se joacă şi semifinalele Cupei Angliei. Azi avem Milwall – Wigan, un meci la care Wigan va umple doar două treimi din locurile pe care le-a primit, dar nu vă grăbiţi să trageţi concluzii.

Capul de afiş al weekendului e semifinala de mâine dintre Chelsea şi Manchester City, care începe la 18:00. City a bătut de două ori şi a făcut un egal cu Chelsea în acest sezon dar “albaştrii” trag speranţe că David Silva nu se va recupera până la ora meciului. Echipa care bate va fi super-favorită în finală ceea ce nu face decât să amplifice miza meciului pentru două echipe care încearcă să salveze ce mai pot din acest sezon.

Ca de obicei vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape şi a meciurilor din Cupă.

Sursa foto: Colm Britton.