Alex

Ţinând cont de lucrurile care s-au întâmplat în ultimele zile, mi-am luat libertatea de a strica acest casual friday, pentru a porni o discuţie despre David Moyes, noul antrenor al lui Manchester United.

E o schimbare care, vorba lui Ioan Chirilă, va fi răsucită pe toate părţile ca o piatră sub lupa unui bijutier imposibil de tras pe sfoară. Sir Alex Ferguson n-a fost doar un antrenor, ci o instituţie fotbalistică, ceea ce face înlocuirea lui mult mai complexă decât ar fi în alte condiţii.

Multă lume se va grăbi să spună că e o mutare bună sau proastă, dar fapt e că-i mult prea devreme ca să ne dăm seama. Iată însă câteva lucruri pe care le ştim la vremea asta:

• Sir Alex Ferguson a avut un privilegiu aproape unic în fotbal: cel de a-şi numi succesorul. David Moyes a devenit antrenorul lui Man Utd pentru că aşa a vrut Alex Ferguson. Iar omul ăsta ştie mai multe despre fotbal şi despre Man United decât oricare dintre noi. Asta nu înseamnă că SAF e infailibil, ci doar că e mult mai în măsură să ia decizia corectă decât noi, chibiţii de pe margine.

The search for a new manager has been very short. Alex was very clear with his recommendation and we are delighted that David has agreed to accept the job. (Avie Glazer)

[cleeng_content id=”674581173″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• ce e remarcabil la numirea lui Moyes, e că implică respingerea lui Mourinho. Între un om care n-a câştigat nici o bucată de argint în carieră, şi unul care le-a câştigat pe toate, SAF şi Manchester United l-au ales pe primul. E greu de imaginat un alt club în toată lumea care, între Moyes şi Mourinho, l-ar alege pe scoţian. United a făcut-o pentru că nu căuta cel mai bun antrenor, ci cel mai potrivit pentru situația dată.

• un antrenor care să aibă calităţile potrivite, spune comunicatul oficial, care dă şi câteva indicii: a man of great integrity, committed to the long-term, who recognises the importance of bringing young players through. Nu e tocmai profilul lui Mourinho, nu?

• un alt lucru care lucrează în avantajul lui Moyes e că va fi mult mai înclinat să asculte sfaturile lui SAF, care s-ar putea să rămână implicat în deciziile importante legate de transferuri şi viziunea mai largă a clubului. Mourinho ar fi pretins control total, și nu mi-l imaginez pe Fergie retras brusc pe o poziție de ambasador ca a lui Sir Bobby Charlton.

• dar dincolo de integritate şi stabilitate, ce fel de antrenor e David Moyes? La fel ca Matt Busby şi Alex Ferguson înaintea lui, scoţianul e un tip aspru, care nu suferă proştii, cum spun englezii, şi care deşi s-a mai muiat o dată cu timpul, recunoaşte că: I’m not the kind of manager who is going to puţ an arm round a player. It’s not my style.

• tactic, Moyes nu e pe atât de apropiat de stilul lui United pe cât îşi imaginează unii. Everton e o echipă ofensivă, dar într-un mod destul de rudimentar, cu mingi lungi trimise pe Fellaini şi centrări repetate venite din flancul lui Baines. Aşa cum remarca Michael Cox, Moyes e un antrenor reactiv, care se pricepe să încurce echipele mari, dar rareori le pune probleme în deplasare. Altă diferenţă semnificativă e politica de rotaţie limitată, deşi e drept că Moyes n-a avut niciodată o bancă de rezerve puternică la Everton.

David Moyes: Has won none of the 45 away PL games against Man Utd, Chelsea, Arsenal and Liverpool that he has taken charge of at Everton

— WhoScored.com (@WhoScored) May 9, 2013

• Moyes e din cale afară de meticulos şi atent la detalii. Înainte să-l transfere pe Lescott l-a urmărit pe actualul fundaş al lui City în 24 de meciuri oficiale. Şi deşi pare un antrenor de modă veche, Moyes e printre managerii din Premier League care foloseşte cel mai mult statisticile şi datele în pregătirea meciurilor:

Moyes will often march into the offices across the corridor firing out questions: how efficient is next Saturday’s opponent at scoring from throw-ins? What types of passes do their midfielders make? When Everton face Tottenham’s superstar Gareth Bale, Moyes wants “an assessment of where Bale is actually picking up the ball compared to the areas where you think he is working”.

• lui David Moyes i se reproşează două lucruri mari şi late: lipsa trofeelor şi lipsa de experienţă la acest nivel. Faptul că n-a câştigat nici o cupă e un red herring. Redknapp, Steve McLaren sau Alex McLeish au făcut-o dar nu prea multă lumea i-ar vrea antrenori la echipa lor. Moyes n-a câştigat nimic, dar clasarea constantă între primele opt echipe din Anglia cu un buget de austeritate e un succes mult mai relevant. Everton plăteşte salarii la jumătate faţă de Liverpool şi a cheltuit cu £100m net mai puţin pe transferuri decât Aston Villa de când a venit Moyes.

• nici lipsa de experienţă la cel mai înalt nivel nu înseamnă că nu va face faţă, ci doar că n-a avut şansă s-o demonstreze până acum. Make no mistake, un vestiar cu vedete ca Jelavic şi Fellaini e mult mai uşor de controlat decât unul cu Rooney şi Robin van Persie. Iar o deplasare pe Bernabeu e mai complicată decât una în Stefan cel Mare. Dar hai să nu-l judecăm pe Moyes înainte să fi păşit măcar la Carrington.

• David Moyes nu e antrenorul perfect, dar nici Sir Alex Ferguson n-a fost. Fergie a refuzat să întărească mijlocul, cheltuind aproape £200m în ultimii cinci ani fără să cumpere un mijlocaş central. Împotriva lui Real Madrid acum câteva luni, Fergie a reacţionat la eliminarea lui Nani când era deja prea târziu. Cei care îşi închipuie că United va suferi un recul s-ar putea să fie surprinşi în următorii ani.

[/cleeng_content]
Sursa foto: www.manchestergazette.co.uk

• e aproape indecent că s-a jucat fotbal într-o zi precum cea de ieri. Dintr-un meci uriaş, Chelsea – Spurs a devenit un eveniment marginal faţă de retragerea lui Alex Ferguson şi desemnarea unui nou antrenor la Manchester United.

• însă de jucat s-a jucat, şi prima repriză a fost cea mai bună pe care am văzut-o în acest sezon de Premier League. S-a jucat în viteză, cu tranziţii rapide şi devieri din prima. Chelsea a sufocat-o pe Spurs în primele 25 de minute, jucând cu o energie şi o creativitate care au ţinut trupa lui Villas-Boas blocată în propria treime.

• o echipă care începe un meci atât de intens cum a făcut-o Chelsea e ca un ciclist care evadează din pluton. Nimeni nu poate să sprinteze un meci întreg sau o cursa întreagă. Tot ce contează e să pui suficientă distanţă faţă de adversar. Chelsea a dominat categoric prima repriză, a fost pe-aproape, dar n-a reușit să ucidă meciul. Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti.

[cleeng_content id=”897291475″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• după o oră picioarele albaştrilor au început să se ducă, pe fondul unui sezon lung şi al efortului generos din prima repriză. Dempsey şi Sigurdsson au intrat în teren şi au ajutat-o pe Spurs să treacă la controlul partidei. Raportul şuturilor reflectă epuizarea lui Chelsea din partea a două a meciului:

• Bale a făcut unul din rarele meciuri mediocre, Adebayor unul din rarele meciuri bune. Dincolo de asta, diferenţa de calitate de la mijlocul terenului a fost vădită. Huddlestone, Parker, Holtby şi un Lennon nerefacut au fost periferici faţa de David Luiz, Ramires, Oscar şi Hazard care au dictat ritmul partidei cât i-au ţinut picioarele şi plămânii.

• faptul că Tottenham se bate cu Chelsea şi Arsenal la Liga Campionilor plătind salarii semnificativ mai mici e un compliment pentru munca lui Villas-Boas şi managementul lui Levy. Locul cinci e rezonabil în raport cu resursele lui Spurs, orice clasare mai bună trebuie să fie un bonus.

• şi Benitez şi Benayoun au fost huiduiţi după intrarea israelianului. “E uşor să vezi taurii de pe gard” a spus Rafa după meci, folosind o expresie spaniolă. Nici eu nu-i înţeleg obsesia pentru Benayoun, care n-aduce nimic echipei, dar să-i reproşezi o schimbare din minutul 85 antrenorului care te-a dus pe locul trei şi într-o finală europeană… Mă întreb câteodată dacă fanii Chelsea pleacă dezamăgiţi de la stadion după o sâmbătă în care n-au nimic de huiduit.

• rezultatul de aseară înseamnă că Chelsea e favorită la calificarea în Liga Campionilor, având nevoie de o victorie din ultimele două meciuri, în timp ce Spurs stă la mâna lui Arsenal. Totul e posibil desigur, dar eu unul nu văd Spurs să ia mai multe puncte decât Arsenal până la final. Meciul cu Chelsea a fost al treilea, după Wigan şi Southampton, când oamenii lui Villas-Boas au fost second-best.

[/cleeng_content]
Sursa foto: ptrlx

Probabil că aţi aflat de-acum: Alex Ferguson se gândeşte să se retragă în această vară, după 26 de ani la cârma lui Manchester United. The Telegraph, dublat de The Guardian şi Daily Mail, scriu că la partida de golf împotriva antrenorilor, jucătorilor lui Man United li s-a spus că SAF va face un anunţ în privinţa viitorului său la club în următoarele zile.

Today's Fergie quit rumor will be a good test to see how reliable The Telegraph and The Mail are as newspaper sources.

— World Soccer Talk (@worldsoccertalk) May 7, 2013

Altă vară, aceleaşi zvonuri, eh? Doar că de data asta nimeni din conducerea lui United n-a fost de găsit ca să le infirme. Asta în condiţiile în care incertitudinea afectează negativ cotaţia clubului la bursa din New York.

Cel mai ciudat lucru e că aceste zvonuri vin după ce Fergie tocmai confirmase în programul de meci cu Chelsea că nu se gândeşte la retragere:

I certainly don’t have any plans at the moment to walk away from what I believe will be something special and worth being around to see. It’s always difficult in football to be absolutely sure of the future because the game has a habit of tripping you up, but I believe we have every reason to feel confident about the future.

Fergie a spus întotdeauna că singurul lucru care l-ar face să se retragă ar fi probleme serioase de sănătate, ceea ce ar explica și o răzgândire atât de bruscă. Variantele care se vehiculează pentru înlocuirea lui sunt suspecţii de serviciu: David Moyes şi Jose Mourinho.

Fiind vorba de Fergie, se prea poate că totul să fie o bulă de săpun şi scoţianul să continue încă cinci sezoane de acum încolo, aşa că cel mai cuminte ar fi să aşteptam anunţul oficial.

Sursa foto: dullhunk.

Sursa foto: wonker.

• a fost o etapă curioasă, în care toate cele trei echipe londoneze care trag la Liga Campionilor au făcut meciuri mediocre dar au luat punctele. La retrogradare nimeni de la locul 11 în jos nu doarme liniştit cu două etape înainte de final.

• Man United – Chelsea a fost un meci uitabil, fără ritm, cu multe pase greşite şi puţine şanse clare. Fergie a trimis în teren o echipa slăbită, cu Anderson şi Jones la mijloc, şi Cleverley în spatele lui RVP. În mod ciudat Kagawa a rămas pe bancă tot meciul, deşi United avea nevoie de creativitate între linii.

• Chelsea ia trei puncte pe Old Trafford şi întrerupe un şir de 66 de meciuri în care Man United a marcat pe teren propriu în campionat. Jocul albaştrilor a început să se lege abia în ultima jumătate de oră, când United s-a moleşit şi mai mult după intrarea lui Rooney:

[cleeng_content id=”760519464″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• David Luiz a fost villain-ul etapei după ce, faultat fiind de Rafael, a zâmbit în timp ce era căzut. Unu: reacţia lui David Luiz nu schimbă faptul că faultul a fost de roşu. Doi: zâmbetul lui Luiz e malefic doar dacă ţii neapărat să-l interpretezi în felul asta. Trei: e drept că Luiz cam împarte coate, umeri şi crampoane, provocându-și constant adversarul.

Do not smile if you see a friend. Do not smile if you get fouled. Do not smile if you score against an old club. Football is not fun.

— Rory Smith (@RorySmith) May 5, 2013

• golul lui Bale venit în ultimele cinci minute maschează indiferenţa şi lipsa de soluţii a lui Tottenham împotriva lui Southampton. Şutul lui Bale a fost singurul al gazdelor pe spaţiul porţii, Spurs jucând ca o echipă de locul zece, nu una care intră în cea mai importantă săptămână a sezonului.

• Arsenal a bătut pe Loftus Road cu golul lui Walcott din secunda 20:

• Aston Villa ia trei puncte uriaşe în deplasare la Norwich şi adună proverbialele 40 de puncte cu două etape înainte de final. Mă bucur pentru Lambert şi pentru faptul că încrederea lui în tineri n-a fost pedepsită de rezultate. Villa a câştigat cinci din ultimele opt partide şi pune acum presiune pe Norwich şi Newcastle, alături de Wigan şi Sunderland. E fără îndoială cea mai aprigă luptă pentru evitarea retrogradării din 2005 încoace.

• marea evadare a lui Wigan a început ceva mai târziu sezonul ăsta. Condusă de două ori în deplasare la West Brom, Wigan a revenit de fiecare dată şi a bătut cu 3-2. Shaun Maloney a creat mai toate fazele periculoase ale oaspeţilor, fiind motorul lui Wigan, vorba lui Martinez în interviul de după meci. Dacă bate şi pe Swansea marţi, Wigan iese din zona retrogradării.

• final dramatic de sezon în Championship. Hull avea 2-1 acasă cu Cardiff în prelungiri, scor la care promova automat în Premier League. Arbitrul fluieră un penalty pentru Hull în minutul 93 dar fanii gazdelor cred că fost fluierul de sfârşit şi invadează terenul. Penalty-ul e bătut până la urmă, ratat şi la faza imediat următoare se dă penalty împotriva lui Hull. 2-2 şi Hull e convinsă că a pierdut promovarea automată. Ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Leeds n-ar fi câştigat în prelungiri meciul cu Watford. Chiar că n-ai putea inventa lucrurile astea…

Echipa săptămânii: Lloris – Rangel – Distin – Reid – Vertonghen – Arteta – Gerrard – Ruiz – Maloney – McMannaman – Agbonlahor.

Golul săptămânii: Bale vs Southampton

Sursa foto: nicksarebi.[/cleeng_content]