Sursa foto: http://downtheflank.wordpress.com/
Cronica sezonului 2012/13
Best match: Man City – Man United 2-3, după care eram convins că totuși City o va prinde din urmă pe United. How wrong I was!
Goal of the season: Gareth Bale vs Norwich.
Favourite moment: comemorarea tragediei de la Hillsbororugh de către Everton.
Least favourite moment: talpa pusă de McMannaman pe genunchiul lui Haidara. FA-ul încurajează tipul ăsta de brutalitate când faulturi precum cel al lui McMannaman scapă nesancţionate, din cauza regulilor absurde.
Unsung hero: Leighton Baines. Singurul jucător de câmp care n-a ratat nici un minut. Cele mai multe şanse de gol create. Cinci goluri şi cinci pase decisive. Nu-i rău deloc pentru un fundaş stânga.
Villain: Luis Suarez. Simulări, hențuri, faulturi parşive şi o muşcătură. He really is that sort of player.
Owner of the season: managementul mixt al lui Swansea, despre care preşedintele executiv al Premier League spunea că e “probably the ideal ownership model”. Swansea e un club fără datorii, care plăteşte cele mai mici salarii din Premier League, deţinut în proporţie de 20% de suporteri. Aducerea lui Laudrup şi transferul lui Michu cu doar £2m au fost printre cele mai inspirate mişcări din vară.
What we’ve learned: fair-play-ul financiar nu va afecta echipele aristocrate. Man City are un contract de £40m pe an cu Etihad. United primeşte £15m pe an doar pentru numele bazei de antrenament. Arsenal va primi £30m pe an de la Puma. Până şi Chelsea a terminat anul fiscal pe plus. The more things change…
Quote of the season: Fergie despre degajarea lui Ashley Williams în ceafa lui RVP.
It’s the most dangerous thing I’ve seen on a football field for many, many years. (It was) absolutely deliberate. The whistle’s gone, the game has stopped and he’s done that a foot from the player. He could have killed the lad – it’s a disgraceful act and he should be banned for a long, long time.
In 20 years they’ll still be talking about: ultimul sezon al lui Sir Alex Ferguson, care a fost neaşteptat de facil. Aducerea lui Van Persie şi problemele interne ale lui City şi Chelsea i-au permis lui United să defileze aşa cum puţini ar fi anticipat în august.
Premier League XI of the season: De Gea – Zabaleta – Rio Ferdinand – Vertonghen – Baines – Gerrard – Bale – Mata – Cazorla – Van Persie – Suarez.
Sursa foto: wonker.
Job done
Pentru un final de sezon cu o singură poziţie importantă nerevendicată, n-a fost rău deloc. Man United nu irosise niciodată un avans de trei goluri sub Alex Ferguson. Cu WBA a făcut-o de două ori. Carra a fost cât pe-aci să se retragă cu un gol de kinogramă.
Dar până la urmă, totul s-a învârtit în jurul bătăliei pentru locul patru. Tottenham bate pe Sunderland şi termină cu 72 de puncte, care ar fi fost suficiente pentru un loc de Liga Campionilor în ultimele patru sezoane. Newcastle n-a reuşit s-o încurce pe Arsenal şi pierde £3m din drepturile de televizare, coborând câteva locuri în clasament.
And congratulations to Arsenal, who have won the right to be knocked out in next season's Champions League quarter finals.
— Rory Smith (@RorySmith) May 19, 2013
Faptul că un gol al lui Newcastle în prelungiri ar fi putut răsturna totul o flatează oarecum pe Tottenham. Când Spurs a bătut pe Arsenal la începutul lui martie, părea că zarurile au fost aruncate. Spurs punea şapte puncte distanţă de Arsenal, care nu putea să iasă din spirala negativă de care vorbea Villas Boas. Paradoxal însă, după acel meci Arsenal a mers ceas în timp ce Spurs a început să alunece. Iată cum arată clasamentul de după derby-ul nordului Londrei din martie:
Aşadar Spurs ia doar 18 puncte în ultimele zece partide, dintre care 15 au fost câştigate după minutul 80. Spurs e la un punct de noul big four, dar la £50m distanţă în termeni de salarii, şi ăsta e un handicap pe care nici măcar stângul lui Bale nu poate să-l anuleze.
https://twitter.com/BBCSporf/status/336163518825000961
Sursa foto: nicksarebi
Premier League – ultima etapă – discuţie deschisă
Bănuiesc că după finalul de anul trecut nu prea se cade să ne plângem, dar ce ultimă etapă am fi avut sezonul ăsta dacă Wigan bătea pe Emirates! La cum stau lucrurile, doar trei dintre cele zece partide mai au o oarecare miză.
Chelsea trebuie să bată pe Everton ca să fie sigură de locul trei, care duce direct în Liga Campionilor. Tottenham trebuie să bată pe Sunderland şi să aştepte ca Arsenal să facă o nefăcută pe St. James’ Park. Newcastle – Arsenal e meciul pe care vor fi aţintiţi toţi ochii mâine de la ora 18:00.
Alan Pardew a spus într-un moment de euforie că n-o să-i pese nici dacă pierde cu 4-0 meciul de azi. Newcastle va juca insă nu doar fără motivaţie, ci şi fără anxietatea şi presiunea din ultimele luni. Dacă Ben Arfa şi Cisse au chef de joc, there’s no telling what might happen.
E drept că revine Giroud în atac, dar lipseşte Arteta, înlocuit de Jack Wilshere, care are deja programată o operaţie la gleznă în vară. La Newcastle în poartă va fi veteranul Steve Harper, aflat la ultimul meci din carieră.
Vă aştept gândurile, ranturie şi întrebările pe marginea ultimei etape din acest sezon de Premier League.
Sursa foto: philipc
McLife
Dintr-o Dilemă mai veche, un rant despre graba în care ne trăim viaţa:
La o masă, la un fast food. Mănînc o felie de pizza şi beau o bere. Lîngă mine se aşază un tip cu o şapcă. 50 de ani. Înfulecă în două minute o farfurie întreagă de spaghete şi apoi îşi comandă şi el o bere. Plescăie de două ori, se uită la mine pe sub cozoroc şi începe: „Bem bere după-masă… în loc de coniac. Fir-ar ale dracului de obiceiuri. În loc de vinuri de două feluri la masă (cum beau francezii şi cum beam şi noi odată), bem bere d-asta proastă. Înainte de masă, nu mai ştim să bem ţuică. Ăştia la fast food nici n-au auzit de ţuică. La discuţii, la cîrciumă, nu mai bem şpriţ, bem „Săniuţa“. Toate s-au dus naibii. Nu mai mîncăm trei, patru feluri, ci numai unul. Băgăm în noi ce-o fi, ca-n saci. Aveţi cuptor cu microunde?“
Am senzaţia că, orice i-aş răspunde, ar fi rău. Nu apuc însă să mă decid că individul continuă: „Cică fast food… să mănînci repede. Scaunele nici nu mai au spătar. Uite, stai pe ele c-o juma’ de bucă. Nu mai există feţe de masă, nu mai vorbesc că trebuie să-ţi iei totul singur, nu te serveşte nimeni… Masa de prînz e un lux, mîncăm în maşină – au inventat ăştia McDrive-ul.“
Bea berea pînă la fundul halbei. Se şterge cu dosul palmei şi se duce să-şi mai comande una. Se întoarce şi-şi reia tirada: „Vremuri tîmpite, domnule, sînteţi de acord?“ (Din nou nu apuc să răspund.)
„Bunicii şi chiar părinţii noştri se respectau. Trăiau altfel, domnule… Acum totul e repede. Trăim accelerat, dar nici nu ştim ce trăim. Trece timpul pe lîngă noi fără să ne dăm seama. Trece tinereţea, trece bătrîneţea, trec femeile şi copiii pe lîngă viaţa noastră, ca stîlpii de beton văzuţi din tren, vine moartea…, trece şi moartea, noi tot ne grăbim. Să ne ducem la vale. Unde o să ajungem, domnule? La fast food, la dracu’.“
Îşi scoate şapca, termină şi a doua bere, se scuză şi pleacă, lăsîndu-mă să-mi tihnească ce mi-a mai rămas în farfurie. Beau şi eu din bere şi încerc să nu mă grăbesc. Numai aşa, ca să nu-l contrazic.