- Arsenal a intrat în meci mult mai concentrată şi mai determinată decât în ultimele săptămâni când avea nevoie de o repriză doar ca să se încălzească. Ieri a fost oarecum invers, cu Man United având tot mai multe şanse o dată cu trecerea timpului. A fost ciudat că primul jucător schimbat de Wenger a fost tocami Rosicky, cel mai creativ şi mai periculos tunar de până atunci.
- declinul lui Sagna din acest sezon e cât se poate de abrupt. Din unul din cei mai buni fundaşi dreapta din campionat francezul a devenit veriga slabă din apărarea lui Arsenal. Chiar înainte de penalty-ul pe care i l-a făcut cadou lui United, cele mai mari ocazii ale oaspeţilor au venit din două centrări de pe partea lui. Asta s-a întâmplat şi pentru că Sagna a urcat în atac mult mai des decât Gibbs:
[cleeng_content id=”132579474″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]
- devine tot mai clar că lupta pentru locurile de Liga Campionilor va merge până în ultima etapă. În teorie Arsenal poate să-şi câştige toate meciurile şi tot să rateze primele patru locuri dar e un scenariu neverosimil. Chelsea mai are patru meciuri complicate, cu United, Spurs, Aston Villa şi Everton, în timp ce Spurs pare extenuată după campania din Europa League.
- Liverpool i-a luat un set alb lui Newcastle în deplasare, trupa lui Pardew fiind de-a dreptul abjectă în apărare. Am tot spus că Newcastle e prea bună ca să pice sezonul ăsta dar, dacă continuă să joace la fel de haotic, nu mai ia nici un punct până la final. Lipsa de coordonare între fundaşi ar trebui să-l facă pe Pardew să scoată frânghia de la naftalină şi să-şi lege fundaşii între ei, cum se făcea pe vremuri.
- acum după ce Luis Suarez şi-a ispăşit prima etapă de suspendare am aflat şi cine a tras-o pe Liverpool în jos tot sezonul. Glumesc desigur, dar Liverpool a desfăcut-o pe Newcastle cu incisivitate şi eleganţă, calităţi pe care Coutinho în special le aduce echipei. Nu mai ţin minte cine spunea că un trequartista adevărat vede un coridor printr-o pădure de picioare, dar e o descriere care i se aplică perfect lui Coutinho.
- dacă asculţi interviurile lui Roberto Martinez de după meci, ai crede că Wigan se bate pentru un loc în Europa. Toată atitudinea lui emană încredere şi optimism, oarecum neaşteptat pentru antrenorul unei echipe care e în pragul retrogradării. “Am jucat extraordinar, merităm victoria, dacă jucăm aşa o să vină şi punctele”. Nu că n-ar avea dreptate. Wigan merita mai mult şi cu Man City, şi cu West şi sambata cu Tottenham. Dar fapt e că Wigan e cu două puncte sub linie cu trei etape înainte de final.
- Southampton – WBA trebuia să fie un meci liniştit de mijlocul clasamentului, numai bun pentru debutul unui arbitru de 27 de ani în Premier League. Până la urmă s-a lăsat cu trei cartonase roşii, toate acordate corect de Robert Madley, to be fair.
- COYS v-a povestit despre promovarea incredibilă a lui Doncaster. Iată şi un clip cu ultimele două minute ale meciului şi ale sezonului:
- jucătorul anului a fost desemnat Gareth Bale, cu Suarez şi RVP pe următoarele locuri. Faptul că se votează atât de devreme face acest premiu oarecum irelevant. Nu ştiu unde o să termine Spurs sezonul dar dacă mă întrebaţi pe mine, un jucător decisiv în câştigarea titlului merită mai mult premiul decât unul care-şi ajută echipa să termine pe locul cinci. Sau şapte, în cazul lui Liverpool.
Echipa săptămânii: Foster – Zabaleta – Kompany – Agger – Enrique – David Luiz – Henderson – Pienaar – Coutinho – Lukaku – Sturridge[/cleeng_content]
Sursa foto: wonker.
