Alex

• cu lecția învățată după sezonul trecut, Fergie a trimis la Cluj o echipă decentă, nu chiar atât de experimentală ca într-un meci de Cupa Ligii, dar nici pe departe cel mai bun XI pe care l-ar fi putut compune. Rooney și Van Persie au început pentru prima dată un meci împreună, în timp ce Fletcher fost titularizat pentru a doua oară de la revenire.

• nu-mi aduc aminte ultima dată când Sir Alex a jucat fără nici o aripă clasică. Împotriva Clujului, a aglomerat centrul terenului prin Fletcher, Cleverley și Anderson, ceea ce a făcut ca United să aibă o posesie ridicată, dar nu prea multe șanse de gol.

[cleeng_content id=”140063675″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• după ce a fost condusă în cinci din cele șase partide de campionat de până acum, Fergie și-a avertizat elevii în privința primului sfert de oră. Cu toate astea, Clujul a început excelent, cu Sougou exploatând spațiul din spatele lui Evra și Kapetanos scăpând ușor de marcajul lui Evans pentru 1-0. Shocker, an absolute shocker, a spus Fergie la pauză despre golul Clujului și nu vreau să mă gândesc ce a fost la gura lui în vestiar.

• ei, dacă United s-a apărat șocant la golul nostru, atunci cum se cheamă ce a făcut Clujul la al doilea gol al lui van Persie? Rada se uită la minge în timp ce olandezul se furișează în spatele lui, iar Felgueiras e prins în no man’s land. În orice caz, pasa lui Rooney dar mai ales devierea lui van Persie sunt sublime.

• Manchester United a făcut suficient cât să ia punctele și nimic mai mult. Poți să bați un cui și cu barosul, dar ce rost are dacă ciocanul e de ajuns? Asta nu pare să înțeleagă președintele clujenilor, care are impresia că s-a jucat de la egal la egal, deși englezii au avut posesie 73%, o acuratețe mult mai bună a paselor și de două ori mai multe șuturi pe poartă. Parafrazându-l pe Ioan Chirilă, dacă am fost la fel de buni ca ei, atunci de ce ei au fost mai buni ca noi? Dilentantismul lui Mureșan, care n-a fost pe un stadion până la 44 de ani, e tragic dacă ții cu CFR-ul, dar amuzant privit din afară.

• Tolontan scrie că Clujul a arătat “ca o echipă resemnată, condusă de un subconștient unitar, care a făcut calculul că nu putem mai mult”. Ceea ce aș înțelege, dacă CFR-ul ar defila în Liga 1. Dar mă uit pe clasament și văd o echipă pe locul șase într-un campionat de duzină.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Flickr, Free-ers

Până și-o ia diseară Clujul de la United, m-am gândit să facem un vox-pop scurt legat de câteva subiecte care au stârnit discuții în presa engleză după ultima etapă.

Întrebat dacă jucătorii străini sunt tratați diferit de arbitri, Sergio Aguero a răspuns: “Da, fără îndoială”. După ce lui însuși i s-a refuzat un penalty cu Arsenal, lui Tevez și Zabaleta câte unul cu Fulham, și lui Suarez două în ultimele două etape, parcă nu e chiar o lamentație neîntemeiată. Iar după declarația lui Fergie, cum că Johnny Foreigner oricum simulează mai mult, te întrebi dacă unii arbitrii n-or gândi la fel.

Giroud a ratat cu Chelsea a treia ocazie clară de gol a sezonului. Întrebarea e dacă e de vină tracul mutării într-un campionat mult mai competitiv, sau dacă Giroud e noul Chamakh, care Chamakh a marcat totuși 11 goluri în primele 22 de meciuri în tricoul lui Arsenal.

După un început de sezon în care a jucat cel mai plăcut fotbal din campionat, Everton țintește un loc de Liga Campionilor, fapt recunoscut chiar de David Moyes. Deși am auzit câțiva ziariști spunând că top four-ul nu mai e la fel de bătut în cuie ca în trecut, mă îndoiesc că Everton are un lot suficient de adânc ca să performeze până la capăt la un nivel atât de ridicat. E de ajuns ca Fellaini sau Baines să lipsească câteva luni pentru ca totul să se destrame.

Sursa foto: Flickr, Ronnie Macdonald.

• Arsenal pierde 1-2 cu Chelsea, luând două goluri care amintesc de apărarea tragi-comică din sezoanele trecute. Țiparul a fost același: fault inutil Vermaelen – centrare Mata la bara a doua – Koscielny apărându-se cu fața la portar – gol.

• Comentariu de pe Guardian:

Diaby injured, concede two soft goals in a big match, striker misses a sitter at the end. Arsenal are back.

• e clar că accidentarea lui Diaby n-a ajutat, dar linia de mijloc a lui Arsenal nu și-a făcut jocul obișnuit. După ce a fost umbra lui Pirlo cu Juventus, Oscar a făcut același lucru împotriva lui Arteta, limitându-l pe spaniol la doar 63 de pase față de media de o sută pe care o are în acest sezon. Cazorla n-a făcut neapărat un meci rău, dar a fost mai tăcut decât de obicei, nereușind să nimerească poarta cu nici unul din cele patru șuturi.

[cleeng_content id=”858331087″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• nu știu ce va fi de acum încolo dar Manchester United – Tottenham e o nominalizare serioasă pentru meciul sezonului. Vorba lui @Okwonga, singurul lucru care a lipsit din meciul asta a fost o invazie extraterestră, în rest le-a avut pe toate.

• Spurs a intrat cu 2-0 la pauză după o repriză mizerabilă făcută de manchester United, care nici măcar n-a ajuns la poarta lui Friedel. Intrarea lui Rooney la pauză a trezit-o pe United și în minutul 55 era deja 2-3. Spurs, care jucase atât de curajos până în punctul asta, a parcat autobuzul mult prea devreme, invitându-i pe mancunieni să vină peste ei.

• ca să înțelegeți cât de tare s-a înclinat terenul în repriza a doua, gândiți-vă că Scholes a dat de unul singur de două ori mai multe pase decât toată echipa lui Tottenham:

• a fost unul din acele meciuri în care simțeai că United o să egaleze până la urmă, cum a făcut-o de atâtea ori, dar de data asta nu s-a întâmplat. Spurs a absorbit eroic presiunea, dar nu poți să nu te întrebi dacă n-ar fi avut o viață mai ușoară ținându-se de planul inițial de joc.

• Malcolm Gladwell scrie despre împrăștierea responsabilității, folosind exemplul morții lui Kitty Genovese. Deși câteva zeci de vecini fuseseră martori la crimă, nimeni n-a sunat la poliție toți bănuind că oricum va suna altcineva. Cam așa a fost la primul gol al lui Spurs. Nani, Carrick și Rio l-au lăsat pe Vertonghen să urce cu mingea la picior, gândindu-se că până la urmă tot îl va deposeda cineva.

• cu un gol, o pasă decisivă, trei șanse create, șapte respingeri și un travaliu remarcabil, Gareth Bale Batman a fost cel mai bun jucător de pe teren.

• Everton continuă să impresioneze ajungând până pe doi în clasament. Ok, 3-1 cu Southampton nu e un rezultat ieșit din comun, dar fluența cu care atacă e. Ultima dată când aveau așa de multe puncte la sfârșitul lui septembrie era în 1986, când au luat titlul.

• descătușarea lui Liverpool, pe care am anticipat-o, a venit în 5-2-ul cu Norwich. La fel ca la ultima vizită pe Carrow Road, Luis Suarez a marcat de trei ori domolindu-i pe fanii gazdelor care i-au cântat tot meciul “Luis Suarez – you know what you are!”.

• Rodgers merită aplaudat nu doar pentru felul pozitiv în care a făcut-o pe Liverpool să joace, ci și pentru curajul de a începe un meci de Premier League cu trei jucători sub 20 de ani – Sterling, Suso și Wisdom. If you’re good enough to play, you’re old enough to play.

• Man City a bătut greu dar meritat pe Craven Cottage. În afară de penalty-ul gratuit dat de Halsey, Fulham n-a creat mai nimic. La MOTD, Alan Hansen a analizat evoluția lui Kompany, care nu mai pare să fie fundașul impunător din sezonul trecut. Cifrele confirmă asta, belgianul câștigând în acest sezon mai puține dueluri, atât aeriene cât și la firul ierbii, și tacklinguri decât în sezonul anterior.

Echipa săptămânii: Cech – Jenkinson – Terry – Bramble – Vertonghen – Sahin – Fellaini – Mata – Bale – Jelavic – Suarez.

Golul săptămânii: voleul lui Demba Ba cu Reading. Nici pe departe la fel de bun ca al lui Miccoli.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Flickr, Radiohead022.