Alex

Despre tacklinguri

By In Recomandari

Că tot vorbirăm ieri toată ziua de alunecări, am decupat câteva paragrafe dintr-un articol excelent din The Times, care timp de o oră a fost accesibil fără paywall. Rory Smith:

There is a famous story about Sir Alex Ferguson deciding, in 2001, to sell Jaap Stam, at the very peak of his powers, because the tackling statistics the Manchester United manager had at his disposal suggested the Dutchman was not charging into as many challenges as he used to. Ferguson has long since admitted that this was a major mistake. Stam went to Lazio, and on to AC Milan. There was plenty of life left in him yet.

What the statistics did not tell Ferguson was why Stam was making fewer tackles. He was making fewer tackles because he did not need to make as many, because experience and age had improved his positioning so much. He was doing what Paolo Maldini made his calling card: defending without defending. He was not curing because he was preventing.

England does not appreciate this. This is a Roy of the Rovers nation, one in which passing was widely regarded as suspicious in football’s early years because it was not as manly as charging directly at your opposite number. This is a country where heroes put their bodies on the line, where they hurl themselves at the feet of their foe, where games are there to be taken by the scruff of the neck.

Terry, Steven Gerrard, Jamie Carragher and, going back, Bryan Robson are all cast in this mould. They are men of action; they are the ones we place on pedestals and celebrate. Players who do not appear to be doing much – the elder, improving Stam, for example – are seen as indolent, ineffectual.

Mi-aduce aminte de ce spunea Xabi Alonso în interviul cu Sid Lowe:

I don’t think tackling is a quality.It is a recurso, something you have to resort to, not a characteristic of your game.

At Liverpool I used to read the matchday programme and you’d read an interview with a lad from the youth team. They’d ask: age, heroes, strong points, etc. He’d reply: ‘Shooting and tackling’.

I can’t get into my head that football development would educate tackling as a quality, something to learn, to teach, a characteristic of your play. How can that be a way of seeing the game? I just don’t understand football in those terms.

Tackling is a [last] resort, and you will need it, but it isn’t a quality to aspire to, a definition. It’s hard to change because it’s so rooted in the English football culture, but I don’t understand it.”

Sursa foto: Flickr, _Harry Lime_

Cronica etapei a cincea din Premier League

By In Premier League
  • încep cu procesul etapei, ținând cont că deciziile lui Halsey au influențat decisiv meciul. Roșul la Shelvey – ambii intră cu talpa înainte dar Evans ajunge primul la minge în timp ce Shelvey ajunge cu crampoanele pe tibia adversarului. Decizie corectă, poate galben și lui Evans.

https://twitter.com/shelveyJ/status/249890048869281792

  • penalty la Suarez – a fost. Pe zoomul făcut de Sky se vede că Evans nu atinge mingea. Dar asta pățești când simulezi de câteva ori pe meci – ajungi să primești doar penalty-urile dincolo de orice îndoială.
  • penalty la Valencia – cade teatral, dar Glen Johnson vine din spate, îl împinge, îi dă peste genunchi și nici măcar nu se apropie de minge. Johnson n-a protestat nici o secundă, ceea ce ar trebui să vă dea o idee.
[cleeng_content id=”176787115″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]
  • Man United a făcut o prima repriză abjectă, dar eliminarea lui Shelvey și intrarea lui Scholes au băgat-o înapoi în meci. Liverpool a controlat prima repriză fără ca asta să se vadă pe tabelă, un tipar încurajator și îngrijorător în același timp de la venirea lui Rodgers.
  • omul meciului mi s-a părut Rio Ferdinand, care s-a ocupat elegant și eficient de giumbușlucurile lui Suarez.
  • Manchester City nu reușește nici de data asta să scape cu un clean sheet. Dați-mi timp să verific, dar mă îndoiesc că după ’92 vreo echipă a luat titlul primind gol în primele cinci meciuri.
  • a fost aproape păcat s-o vezi pe Arsenal primind gol din corner, ținând cont că Mertesacker și Koscielny au făcut un meci atât de bun. Fiind primul gol al sezonului venit dintr-o centrare, tunarii n-au prea multe motive să-și facă griji.
  • Gervinho a avut trei șanse clare de gol, toate trimise peste poartă. De cealaltă parte, dacă Aguero ar fi căzut la intrarea lui Koscielny, Mike Dean ar fi fost probabil obligat să dea penalty.
  • Arsenal a pasat și mult mai bine în treimea adversă, unul din cei mai importanți parametri ai jocului de atac:
  • rar se întâmplă ca Stoke să fie echipa mai cuminte, dar Chelsea a avut grijă de asta sâmbătă. Judecând după cele două simulări în careu și alunecarea cu talpa pe tibie a lui David Luiz, Chelsea nu pare să țină prea mult la clasamentul disciplinar.
  • comentariu de pe Guardian: Is it true that after seeing the challenge by Luiz that Stoke put in a bid for him?
  • Steven Fletcher are tot dreptul să fie dezamăgit de colegii săi. Pentru a patra oară sezonul ăsta o aduce pe Sunderland în avantaj, și pentru a patra oară Sunderland a fost egalată. De data asta pe Upton Park prin golul din prelungiri al lui Kevin Nolan.
  • COYS zice că Vertonghen va fi unul din cei mai buni fundași din campionat în doi ani. Eu mă încumet să zic că deja e. Belgianul n-a ratat încă nici un tackling sezonul ăsta, reușind să câștige 75% din duelurile la cap. Early days, dar pare făcut pentru Premier League.

Echipa săptămânii: Howard – Jenkinson – Ferdinand – Vertonghen – Baines – Fellaini – Cazorla – Gerrard – Bale – Lambert – Ba.

Faza săptămânii: arbitrul Lee Probert prins la mijloc între Sidwell si Watson.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Flickr, Ronnie Macdonald.

Premier League – etapa a cincea – discuție deschisă

By In Premier League

Cea mai interesantă etapă de până acum începe de la 14:45 pe Liberty Stadium, unde Swansea o primește pe Everton. Swansea a primit un reality-check de la Villa săptămâna trecută și s-ar putea să vedem niște nume noi în primul XI, cum ar fi Pablo Hernandez. Oaspeții nu pot conta pe Nikica Jelavic, ceea ce înseamnă că Victor Anichebe va începe din primul minut.

De la 17:00, Chelsea n-ar trebui să aibă prea mai probleme cu Stoke, care n-a mai câștigat de zece meciuri. Mata va reintra probabil în locul lui Oscar, în timp ce Azpilicueta așteaptă debutul.

Mâine avem o Super-Sunday în toată regula. De la 15:30, Liverpool – Manchester United, the biggest fixture in English football. United are o tradiție de meciuri slabe pe Anfield, câștigând ultima dată în 2007 prin golul lui Tevez. În lumina dezvăluirilor despre Hillsborough, pare cel mai bun moment pentru ambele galerii să termine cu “acele” cântece. De la presă până la Sir Alex Ferguson, toată lumea a pledat ca galeria lui United să nu cânte nici măcar acel “Always the victims, never your fault”, care lasă loc de tot felul de interpretări.

De la 18:00, Arsenal dă primul examen serios al sezonului împotriva lui Manchester City. Cetățenii sunt diabolici acasă, câștigând 25 din ultimele 26 de meciuri de campionat. La City lipsește Nasri, dar s-ar putea să intre Aguero, în timp ce Arsenal va începe cu Mannone în poartă.

Toate meciurile de mai sus sunt pe Digi Sport 2. Tot de la 18:00 dar pe DS 3, Spurs – QPR. De la venirea lui Mark Hughes, QPR n-a luat decât un punct în deplasare și m-aș mira să se schimbe ceva mâine. Meci de unu solist pentru mine, deși Villas Boas n-a odihnit pe nimeni joi în Europa League, ceea s-ar putea să se simtă în ultimele 20 de minute ale meciului de mâine.

Ca de obicei, vă aștept gândurile, rant-urile și întrebările pe marginea acestei etape. Enjoy your weekend, lads!

Mult e dulce și frumoasă

By In Casual Friday

Dacă e un obiect la care n-am fost perfect mediocru în școală, ăla e engleza. N-am luat olimpiade și nici zece pe linie, dar ceva în capul meu a decodat limba asta nu numai cu ușurință dar și cu plăcere.

Pe măsură ce am înțeles cum funcționează și româna și engleza, mi-am dat seama cât de propagandistică e treaba cu dulce și frumoasă. Româna nu e nici una nici alta, și nu mi-a luat mult să-mi dau seama că cei care credeau asta n-aveau termen de comparație.

Româna e o limbă ilogică, sucită, cu mai multe excepții decât reguli. Enagleza, dimpotrivă, e complexă dar inteligibilă, ca harta metroului londonez.

Da, dom’le, dar tot degeaba dacă n-au echivalent pentru dor și doină. Dacă te gândești că engleză are vreo jumătate de milion de cuvinte și româna doar 120 de mii, e clar că e mult mai simplu să găsești exemple în sens invers. Câteva care-mi vin în minte: compelling – convingător amestecat cu elocvent, knee-jerk – cu sensul de previzibil-automat, sau wholesome – un fel de salutar, nu doar fizic ci și etic.

Apoi mai sunt cuvintele care sună în acord cu lucrul pe care-l reprezintă: pecadilloes cu sensul de mici defecte, grace cu sensul de finețe sau har. Ei îi zic snow, noi zăpada, ei leaf, noi frunză. Exemple mundane și empirice, dar care dau un ton plăcut limbii.

Ce-mi place cel mai mult însă la engleză sunt expresiile. E o joacă aici pe care nu știu dacă o ai în alte limbi.

După ce ești pus la locul tău, englezii te poftesc să servești humble pie, dacă cineva vrea să devieze atenția de la lucrurile care contează se cheamă că a aruncat un red herring, dar dacă știe ce spune atunci he knows his onions. Dacă n-ai ce face decât să taci și să înduri, atunci bite the bullet, și dacă nu-ți place căldura ieși din bucătărie. Sau preferata lui COYS: Close, but not cigar.

Mama expresiilor peste care am dat până acum e din Boardwalk Empire, când Jimmy îi spune lui Harrow, lunetistul-aghiotant cu jumătate de față mutilată în război, că va avea șansa să-și facă o familie și toate cele. Simțind că-l îmbată cu apă rece, Harrow îi zice: If wishes were horses, beggars would ride.

Ce am făcut în postarea asta, s-ar chema preaching to the choir, pentru că dacă sunteți aici probabil știți deja că engleză e o limbă mișto. Dar nu strică să ne amintim că limba pe care-o vorbim chiar e dulce și frumoasă, doar că nu e româna.

Sursa foto: Flickr, kevinzim.

Liga Campionilor – day one

By In Liga Campionilor

N-a fost rău deloc, nu? Imperfecțiunile începutului de sezon ne-au dat o primă etapă mai mult decât decentă de Liga Campionilor. Câteva gânduri despre meciurile echipelor englezești:

  • se spune că dușmanul binelui e mai binele. De la începutul sezonului Mancini a tot încercat mici ajustări tactice care au ajuns să defeat their own purpose, cum spune englezul. Experimente, cum ar fi sistemul cu trei fundași, care încurcă și mai tare problema pe care ar fi trebuit s-o rezolve de la bun început. Din cei patru fundași și doi mijlocași defensivi, Kompany e singurul punct fix. Restul sunt rotiți de la meci la meci.
  • încă din perioada Inter, Mancini a fost luat la întrebări pe seama felului în care își așeza echipa în Europa. Marți, el început meciul de pe Bernabeu, cel mai greu pe care-l va juca în această grupă, cu patru jucători care adunau împreună trei apariții în acest sezon. Barry, Maicon și Javi Garcia bifaseră primul meci sâmbătă cu Stoke, în timp ce Nastasic, fundașul de doar 19 ani a debutat tocmai împotriva lui Real. Comparați asta cu felul în care Fergie l-a băgat pe Nick Powell la 3-0 în ultimele 20 de minute cu Wigan.

[cleeng_content id=”269390311″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • după primele 12 minute Ronaldo sutase deja de patru ori la poartă. Dacă nu era clar dinaintea meciului, primul sfert de oră ar fi trebuit să-l avertizeze pe Mancini că Maicon va avea viață grea dacă nu va fi ajutat.
  • accidentarea lui Nasri a fost aproape o blessing în disguise. Asta era șansa de a întări flancul drept. Decizia lui Mancini de a înlocui extrema dreapta cu un fundaș stânga e aproape inexplicabilă. Nimeni nu i-a luat locul lui Nasri, lăsându-i întâi pe Maicon și apoi pe Zabaleta complet expuși. Nu e o întâmplare că două dintre goluri au venit din acea zonă.

  • Arsenal și Manchester United și-au făcut treaba dar nimic mai mult. Au luat punctele printr-o combinație de șansă și dârzenie, dar, până la urmă, asta fac echipele mari.
  • United a ratat toate penaltyurile din acest sezon, prin RVP, Chicharito și Nani aseară. Ferguson a spus după meci că s-ar fi așteptat ca van Persie să bată penalty-ul, o problemă mai veche pentru Man United, dar oricum neașteptată la nivelul asta.
  • golurile lui Oscar ascund oarecum găurile defensive ale lui Chelsea. Dacă înfrângerea din Charity Shield n-am știut cât de în serios să o luăm, dacă Supercupa Europei a părut un accident, iată că Chelsea e din nou vulnerabilă în fața unei echipe care vine să joace fotbal.
  • Obi Mikel a luat toată vina asupra lui după meci, dar Terry a adormit la golul doi, ieșind prea târziu la offside. Despre Torres, Ruud Gullit a spus tot ce era de spus pe Sky: în momentul asta Chelsea joacă în zece oameni.
  • golul primei etape, șutul Zola-esque al lui Oscar:

O primă impresie și despre CFR Cluj și Barcelona. Bănuiala mea e că CFR-ul va termina pe ultimul loc, la fel că acum doi ani când a bătut-o pe Basel în primul meci. Braga a avut aproape 70% posesie, raportul suturilor pe poartă fiind 23 – 4. E cam greu să pull a Chelsea meci de meci.

Barcelona pare să nu-și fi învățat lecția din sezonul trecut, primind din nou două goluri din trei șuturi pe poartă. Asta se întâmplă când ajungi să joci cu Song și Mascherano fundași centrali. Împrumutând expresia lui Jonathan Wilson: the refusal or inability to sign what is so obviously lacking is puzzling.

[/cleeng_content]