Povestea tragică a lui Victor Moses

Chelsea l-a transferat săptămâna trecută pe Victor Moses de la Wigan cu £9m. Curajul și verva din jocul lui, ascund povestea unei copilării traumatizante.

Victor Moses s-a născut la Kaduna în Nigeria, în familia unui pastor creștin. Nigeria e o țara cu o populație pe jumătate musulmană, pe jumătate creștină.

Victor a crescut într-o perioadă în care populația majoritar musulmană din nord lupta pentru adoptarea sistemului legal islamic, numit sharia. Sharia e codul moral și religios care reglementează aproape orice aspect al vieții de zi cu zi, inclusiv legile, din țările cu majoritate musulmană.

[cleeng_content id=”850308703″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]În anul 2000, extremiștii musulmani au persecutat și omorât mii de creștini care se opuneau adoptării unui sistem legal islamic. Pastorii creștini erau măcelăriți în propriile biserici.

Un an mai târziu, în timp ce Victor juca fotbal în stradă, Austin și Josephine Moses au fost omorâți în timpul unei revolte. Un unchi de-al sau l-a ascuns timp de o săptămână după care l-a trimis la Londra, în grija unor părinți adoptivi din Croydon.

În primii doi ani în Anglia, Victor n-a scos nici un cuvânt, toată lumea crezând că e mut. De fapt, era un copil cumplit de speriat, rupt brusc de tot ce avea mai drag.

Victor a fost remarcat de scouterii lui Crystal Palace în timp ce juca fotbal în parc. Recrutat de clubul din sudul Londrei el a debutat la 16 ani în Championship și a apucat cu ambele mâini șansa care i s-a dat.

Ce va aduce la Chelsea?

La Crystal Palace a jucat atacant central, dar la Wigan Roberto Martinez l-a transformat în aripă clasică. Moses e muncitor, rapid și îndemânatic cu mingea, fiind jucătorul care a reușit cele mai multe driblinguri în sezonul trecut.

Nu se remarcă prin creativitate, fiind un jucător direct, care vine din bandă, pune capul în pământ, își face adversarul și trage la poartă cum vede un culoar. Sezonul trecut a convertit doar 9% din șansele pe care le-a avut, semn al unei indiferențe în față porții.

Nu știu dacă-l vom vedea foarte mult sezonul ăsta, dar dacă va învăța să finalizeze șansele pe care și le creează, Moses s-ar putea să fie exact piesa lipsă din puzzle-ul lui Di Matteo.[/cleeng_content]

Quiz no. 8

Dacă vă prind că gugăliți răspunsurile, vă chem părinții la școală.

1. Cine e singurul jucător care a marcat în derbyul orașelor Manchester, Liverpool și Glasgow?

2. Ce jucător are cele mai multe meciuri de Premier League fără să fie chemat niciodată la națională?

3. Ce echipă n-a retrogradat niciodată din prima divizie din Anglia?

4. Care e stadionul aflat la cea mai mare altitudine din Anglia?

5. Ce jucători au marcat peste 100 goluri în Premier League dar nici unul din penalty?

Sursa foto: Flickr, mammal.

(R)evoluția statistică

După cronicile primelor etape, ați remarcat probabil ceva mai multe procentaje și grafice decât înainte. Nu e o întâmplare. În sezonul pe care-l avem înainte, o să tot scot statistici din pălărie, pentru că ele reflectă cu acuratețe acțiunea de pe gazon.

Aș fi făcut-o de mai demult, dar aplicațiile care furnizează aceste date sunt relativ recente. Până acum câteva luni, datele culese de Opta erau disponibile doar profesioniștilor din branșă la prețuri pe măsură.

Acum avem două aplicații care sunt disponibile aproape oricui. Una e Stats Zone, care face cam ce făcea fostul Guardian Chalkboards, dar care deocamdată e disponibilă doar posesorilor de iPhone. Cealaltă e eplindex, un site care pentru un abonament anual de £40 pune la dispoziție datele adunate de Opta începând cu sezonul 2008/2009. Două aplicații care au început deja să schimbe felul în care se face jurnalismul sportiv în Anglia.

Cum a început totul

Revoluția statistică a început cu baseballul. Pionierul a fost un anume Bill James care începând cu anii ’80 a scris mai multe cărți în care a identificat anumiți parametri care reflectau mai bine calitatea unui jucător decât cei folosiți în mod tradițional.

Bill James a fost ignorat de establishmentul vremii până când Billy Beane aproape a câștigat campionatul folosind principiile sale la Oakland Athletics, o echipă cu un buget limitat. Povestea a ajuns în mainstream prin cartea lui Michael Lewis, Moneyball, și a filmului omonim.

Iarna nu-i ca vara. Și nici fotbalul ca baseballul.

Problema cu fotbalul e că-i un joc mult mai fluid, mai dinamic și mai complex. E mai dificil decât în baseball să separi contribuția fiecărui jucător în evoluția echipei. Tocmai de aceea statisticile nu pot revoluționa fotbalul în aceeași măsură în care au făcut-o cu baseballul.

În fotbal, statisticile tind să confirme ceea ce știam deja. Că Rooney e un atacant complet, că Suarez e ratangiu, că Stoke joacă cu mingi lungi. Chiar dacă nu au aceeași influență ca în baseball, statisticile folosite cum trebuie îți dau un mic avantaj. Iar când campionatele se pierd și se câștigă la golaveraj în prelungiri, orice avantaj contează.

Numbers might not transform soccer, but they’€™ll give you an edge. And if they give you an edge you have to do it. (Billy Beane)

Pe ce te bazezi?

Statisticile sunt un pas mic pentru fotbal, dar un pas uriaș pentru scrisul despre fotbal.

În mod tradițional, jucătorii primesc o notă de la ziariști în căsuța de meci, notă care se bazează doar pe ochiul și prejudecățile gazetarului. Tehnologia reduce subiectivismul dintr-un proces și așa destul de empiric.

“Mie mi s-a părut că a jucat bine” va deveni “a jucat bine pentru că a recuperat 13 mingi și a creat două șanse clare de gol”.

84% din statistici nu ajută la nimic

Sau varianta mai mucalită: Statistics are like a bikini. What they reveal is suggestive, but what they conceal is vital.

Scepticismul în privința statisticilor vine din folosirea lor greșită. Când bați monedă meci de meci pe posesia Barcelonei, oamenii ajung să creadă că e irelevantă. Când de fapt nu e.

Fotbalul de pe hârtie, adică cel statistic, nu e același cu cel din teren, îmi spunea cineva acum multă vreme la comentarii. De fapt, fotbalul de pe hârtie nu cadra cu prejudecățile lui, deci nu putea să fie relevant.

Statisticile reflectă perfect acțiunea din teren, doar că nu toate statisticile au aceeași valoare.

Câteva exemple

Unul din miturile fotbalului contemporan e că Ronaldo e un maestru al loviturilor libere. Trebuie să fie, doar își măsoară pașii ca un transformeur de rugby. That’s all fine and dandy, doar că Ronaldo trage mult, prinde poarta rar și înscrie și mai rar din lovitură liberă. Santi Cazorla sau Seb Larsson sunt mult mai buni la capitolul ăsta.

Una din cele mai relevante statistici ale sezonului trecut a venit de la Jonathan Wilson. Deși era accidentat încă din noiembrie, în aprilie Lucas Leiva încă era jucătorul lui Liverpool care făcuse cele mai multe alunecări în sezonul trecut.

Astea sunt genul de statistici care te fac să vezi ochelarii de cal pe care fiecare din noi îi purtăm câteodată. Toți avem prejudecăți și unghiuri moarte și ar fi păcat să nu folosim numerele ca să scăpam de ele.

Sursa foto: Flickr, rfin.

Cronica etapei a doua

[list color=”red”]

  • Liverpool e un șarpe care năpârlește. Multe stângăcii în apărare, multe pase din prima lovite prea puternic. Nimeni nu-și închipuia că Liverpool va juca din primul meci ca Swansea-ul de anul trecut. E un drum lung de la fotbalul direct și grăbit al lui Dalglish la cel calm și inteligent pretins de Rodgers.

[cleeng_content id=”498350990″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • se tot scrie de câțiva ani că Man United are probleme în centrul liniei de mijloc. Și e adevărat. Dar, ca un câine surd care și-a dezvoltat celelalte simțuri, United a învățat să lucreze cu ce are. Și ce are sunt fundași de bandă și aripi care știu jocul. Nici o altă echipă nu exploatează mai bine zonele laterale. Iată-l pe Valencia, hugging the touchline :

  • golul lui Van Persie… what a peach! Să lovești mingea atât de curat din prima din așa un unghi… e cam ce-ți face calculatorul la FIFA când joci pe legendary. Se mai văd goluri spectaculoase, dar nu multe-s mai greu de executat decât cel al lui van Persie.
  • dacă o țin tot așa, belgienii au șanse să fie dark-horse-ul Mondialului din 2014. Vertonghen, Vermaelen, Kompany, Fellaini, Hazard, Dembele, Lukaku, Mirallas. Fără îndoială cea mai bună generație pe care au avut-o vreodată.
  • Chelsea iese cu nouă puncte din primele trei meciuri, dar clasamentul îi flatează. Cu Wigan au rezolvat meciul în primele zece minute după care n-au mai jucat mare lucru, cu Reading au avut nevoie de un gol din offside, iar Newcastle a venit la Londra la nici 48 de ore după meciul din Europa League. Eu nu m-aș grăbi să-i pun în lupta pentru titlu. Au început și mai bine de atât și știm cum s-a terminat.

  • Arsenal bifează al doilea meci nul la rând. Un fel de privi lucrurile e că asta pățești când vinzi jucătorii care au dat cele mai multe goluri și pase decisive în sezonul trecut. Un altul e că influența lui Steve Bould, antrenorul venit de la echipa U18, deja se simte. Bould a făcut parte din celebra linie de fund a lui Arsenal din anii ’90 și e omul cel mai potrivit pentru a face ordine în defensiva tunarilor.

[/cleeng_content]

[/list]

Sursa foto: Flickr, Ben Sutherland.

Premier League – etapa a doua – discuție deschisă

A doua etapă din acest sezon de Premier League începe cu Swansea – West Ham de la 14:45 pe DS 2. Swanselona lui Laudrup împotriva fotbalului retro al lui Big Sam. Ciocănarii l-au adus pe Matt Jarvis de la Wolves cu £10.75 și devin o echipă care probabil nu se va mai bate la retrogradare la sfârșitul sezonului. Alou Diarra ar putea să debuteze și el la oaspeți.

De la 17:00 pe DS 1 avem Manchester United – Fulham, cu RVP titular, dar tot cu Carrick în centrul apărării. Apoi de la 19:30 Chelsea – Newcastle pe DS 2. Chelsea l-a luat pe Victor Moses de la Wigan cu £10m, dar nu uitați că ultima dată când Newcastle a venit pe Stamford Bridge s-a întâmplat asta.

Mâine de la 15:30 pe DS 2 al doilea meci al etapei care opune două echipe cu stiluri total diferite. Stoke e probabil tot ceea ce Wenger urăște la jocul ăsta iar Britannia unul din stadioanele cele mai neprietenoase pentru tunări. Giroud, care ar trebui să înceapă din primul minut, va vrea să facă uitată ratarea uriașă de săptămâna trecută.

Și tot mâine de la 18:00 Liverpool – Manchester City. Paradoxal, Liverpool a jucat mizerabil pe Anfield sezonul trecut, și asta va fi marea provocare a lui Brendan Rodgers – să câștige înapoi încrederea Kopului.

Cu Agger suspendat, îl vom vedea fie pe Carragher fie pe Coates, o alegere care va defini intențiile antrenorului pentru acest sezon. Carra e experimentat dar cam trecut și cam lent, Coates un pic necopt, dar tehnic și rapid. La oaspeți, Aguero stă o lună.

Cam asta-i. Weekend plin cu cinci meciuri de Premier League la tv. Ca de obicei, vă aștept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea acestei etape.

Sursa foto: Flickr, Free-ers.