Concluzii după finală din perspectiva unui suporter Liverpool

Câteva concluzii la câteva zile după finala Champions League, din perspectiva unui suporter Liverpool.

Înainte de finală mulți se așteptau la un duel interesant între jocul ofensiv al lui Liverpool și cel eficient al lui Real. Șansele erau intr-adevar să vedem un meci spectaculos, cu multe goluri. Goluri au fost, dar, cu excepția reușitei fabuloase a lui Bale, spectacolul a cam lipsit. În plus, am avut ocazia să vedem și fața urâtă a fotbalului.
Mai jos 3 elemente care au definit finala de la Kiev și de care lumea își va aduce aminte peste ani.

Partea I: Bale

Să începem cu lucrurile pozitive: am avut ocazia să vedem unul dintre cele mai spectaculoase goluri din istoria finalelor Champions League.
Intrat în minutul 61, la scorul de 1-1, lui Bale i-au trebuit doar 5 atingeri de balon și 122 de secunde pentru a marca un gol care va rămâne în istorie:

Cu 2 goluri din doar 16 atingeri de balon, galezul intră în rândul jucătorilor care câștigă finale venind de pe banca: Kluivert în 1995, Ricken în 1997, Sheringham și Solskjaer în 1999.

Las imaginile să vorbească; executia merită merită revăzută din toate unghiurile:

Partea a II-a: Metoda Ramos

Sarcinile apărătorilor au fost tot timpul dificile, mai ales atunci când au în față adversari rapizi și tehnici. Tacticile mai bărbătești de genul ‘trece mingea dar nu trece omul’ nu își mai au locul decât poate în ligile inferioare. Apărătorii din ziua de azi știu să facă faulturi la limita regulamentului, pot recurge la tactici de intimidare precum sicanari verbale sau fizice (coate, ciupituri) sau, la nevoie, trageri de timp. Din păcate însă vedem din ce mai des o metodă murdară, care nu are nimic în comun cu ideea de fair play și pe care îndrăznesc să o numesc ‘Metoda Ramos‘: simulări pentru a forța un avertisment pentru adversar, lovirea adversarului fără minge departe de ochii arbitrului și, cel mai rău dintre toate, accidentarea voluntară a adversarului cu scopul de a-l scoate din joc. E probabil ușor de înțeles de ce am numit-o ‘Metoda Ramos’: spaniolul din apărarea Realului a perfecționat această metodă, adăugând o doză de cinism la tacticile ‘street-wise’ enumerate mai sus. Metoda nu este la îndemână oricui: spaniolul a perfecționat-o în La Liga unde deține recordul pentru cartonașe roșii și din păcate este tolerată de multe ori în meciurile din Champions League.

Să urmărim câteva clipuri din finalele din 2018 și 2017:
2018 Salah, minutul 27:

2018 Karius, minutul 49:

2017 Dani Alvez:

2017 Cuadrado:

Acum comentarii:
– Accidentarea lui Salah: pentru mine nu există nicio urmă de îndoială că Ramos a avut intenția de a-l accidenta pe Salah. Granted, nu avea cum să anticipeze rezultatul manevrei (incercarea contra lui Dani Alves nu i-a ieșit), dar intenția e acolo. Nimic de reproșat arbitrilor: Ramos și-a perfecționat metoda și a ajuns să comită asemenea mizerii cu o naturalețe extraordinară, greu de observat fără slow-motion și reluări din mai multe unghiuri.
– Lovirea lui Karius cu cotul în cap, fără minge: încă o dovadă a cinismului de care da dovadă spaniolul, dar și a inutilității arbitrilor din spatele porții.
– Simulări precum cea care a dus la eliminarea lui Cuadrado au ca scop doar cartonașe, nu sânge sau fracturi, dar reprezintă o parte esențială din metoda Ramos și completează portretul spaniolului.

Găsesc regretabil că asemenea jucător este căpitanul Realului și potențial model de urmat pentru cei care vin din urmă.

Dar aș vrea să subliniez un element foarte important. Nici Salah nici jucătorii lui Liverpool nu au protestat în timpul meciului și nu au comentat nimic în interviurile post-meci sau social media despre comportamentul lui Ramos. Klopp s-a limitat să declare că “it was, for me, kind of a harsh challenge; it’s like wrestling a little bit and it’s unlucky then that Mo fell on his shoulder“. UEFA nu a luat nicio măsură disciplinară, iar cei care semnează petiții online probabil că mai cred înca în Moș Crăciun. Așa că, vrând-nevrând, trebuie să acceptăm că asemenea comportament face parte din fotbalul modern, și, cel puțin până când arbitrajul video va deveni mainstream, metoda Ramos va rămâne o armă la dispoziția celor care știu să o folosească.

Partea a III-a: Karius not walking alone

Înainte de începutul finalei îmi doream să nu fie erori majore de arbitraj și greșeli individuale care să ducă la goluri. Din păcate nu fost să fie: Karius a încasat unul dintre cele mai bizare goluri din istoria recentă a Champions League, pentru ca pe final să tragă cortina peste finală la un șut pe care în condiții normale l-ar fi aparat și cu ochelari de soare și o ceașcă de cafea fierbinte în mâna.
Nu sunt prea multe de comentat aici, în afară poate de atitudinea unor suporteri Liverpool care au mers până la amenințări cu moartea la adresa germanului. Aceiași suporteri care probabil la începutul meciului cântau “You’ll never walk alone“. Social media este de multe ori un loc foarte deprimant și ostil, dar până la urmă vocile extreme nu reprezintă decât o minoritate.

https://twitter.com/Niraj_G16/status/1000755086128279552

Așa cum era normal, coechipierii și marea majoritate a suporterilor l-au încurajat:

Ce urmează pentru Karius? Fie împrumutul în afara Premier League, fie banca de rezerve pentru o lungă perioada de timp; pe scurt, ieșirea temporară din scenă. Germanul are nevoie de timp pentru a trece peste experiență de la Kiev, și personal îi țin pumnii strânși.

Cine va fi noul portar titular? Cel mai probabil un nou transfer. Liverpool are nevoie de un portar de elită; iar Alisson sau Oblak (aparitii dese in zvonurile actuale) ar fi alegeri excelente. Nu m-ar surprinde însă o altă varianta mai puțin cunoscută decât cei doi.

Concluzii

– A fost un meci bizar, cu mult ghinion pentru Liverpool: “A bizarre concatenation of freakish circumstance: a brilliant overhead kick, two hideous goalkeeping errors and an injury to the opposition’s best player.” (Jonathan Wilson, The Guardian). Care credeți că erau șansele că toate cele 3 evenimentele să se întâmple în același meci?
– Apropo de lucruri bizare: este a două finală europeană pierdută de Klopp si Liverpool în fața unei echipe spaniole care anterior câștigase trofeul de două ori consecutiv
– Chiar dacă a primit 3 goluri, apărarea lui Liverpool a funcționat excelent. Da, știu că sună ca o perlă, dar găsiți un contra-argument. O mențiune specială pentru Lovren, care a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei.
– Una dintre diferențele majore între cele două echipe a fost banca de rezerve: dacă la Real a intrat Bale, la Liverpool au intrat Lallana și Can. Ambii veneau după perioade lungi de accidentări, și din păcate nu au putut face diferența la mijlocul terenului.
– Ce urmează pentru Liverpool? Așa cum spuneam în retrospectiva de sezon, parcursul european a fost unul excelent. Meciuri precum Porto, City sau Roma vor rămâne mult timp în memoria fanilor. Înfrângerea din finală nu aduce deloc cu un sfârșit de drum pentru Liverpool. Paradoxal, sfârșitul de drum pare să fie pentru Real, care tocmai s-a despărțit de Zidane. Pentru cormorani sunt suficiente motive de optimism pentru viitor. Keita și Fabinho au semnat deja; vor urma vara asta încă 2-3 transferuri, dar cel mai important este că jocul echipei crește de la un sezon la altul.

We go again!

Fantasy Draft – după testare

S-a încheiat faza de testare la fantasy draft. Cei doi câștigători (Tiame și Răzvan Dicu) vor primii reducere de 25% din taxa de participare la concurs.

Rezultate și clasament final

Togga

Eu am participat cu două echipe și deci locul ocupat de mine nu contează pentru premiu.

Premierleague.com

Ce urmeaza:

  • revin pe 21 iulie cu 3 săptămâni înainte de debutul sezonului cu un sondaj sa decidem platforma si taxa de participare
  • vor urma apoi articole săptămânale si draftul cu 3-4 zile înainte de startul sezonului (11 august)
  • voi continua să caut participanti interesați care să participe activ tot sezonul
  • ideal ar fi 12 participanți. Chiar și 10 e foarte bine. Dar concursul se organizează și cu 6 sau 8 participanti
  • o echipa va fi rezervată celor care nu pot participa activ tot sezonul sau încă nu au gustat farmecul jocului. E o echipa ștafetă – voluntar cineva o preia și se ocupă de ea 3-5 etape pe bază de tabel
  • dacă Bebelak sau cineva din grupul lui nu participă în nume propriu sper că pot forma și ei o echipă ștafetă care să își măsoare forțele cu noi
  • va rog să îmi semnalați pe oricine e interesat să îl contactez direct.

Articolul despre clasamentul și câștigătorii concursului de pronosticuri a fost finalizat.

 

 

Liverpool – retrospectiva sezon 2017-2018

Înainte de finala de la Kiev, o retrospectivă rapidă la final de sezon de Premier League.

În Septembrie 2017 enumeram cele 5 motive pentru care Liverpool speră la un sezon mai bun decât precedentul. Antrenorul, jucătorii și managementul dădeau speranțe fanilor, dar puțini erau cei care s-ar fi așteptat la o clasare în top 4 și o finală Champions League.
Așteptările mele de atunci erau la top 4 cu 75-80 de puncte în PL și sferturi de finală CL. Dacă primul pronostic a fost aproape perfect, nu pot decât să mă bucur că al doilea nu mi-a ieșit.

În Januarie 2018 aveam câteva dorințe pentru Liverpool la mijloc de sezon. Să le luăm pe rând.

1. Mai puține goluri primite: ✅

Dorință indeplininită, conform liniei de clasament:
După 20 de etape:
4. Liverpool 20j 10-8-2 46-23 38p

Pentru ultimele 18 etape:
4. Liverpool 18j 11-4-3 38-15 37p

Total: ✅
4. Liverpool 38j 21-12-5 84-38 75p

Numărul de goluri primite a scăzut așadar de la 23 la 15, iar o mare parte din merit îi revine lui Van Dijk (interesant cum aproape nimeni nu mai vorbeste despre pretul transferului acum).
Și numărul de egaluri frustrante a scăzut, de la 6 (Burnley, Everton, Chelsea acasă, Watford, Newcastle, Arsenal deplasare) la 3 (Spurs, West Brom, Stoke – toate acasă).

2. Menținerea xG-ului pozitiv: ✅

În a două jumătate a sezonului au fost 3 meciuri cu xG negativ, și doar unul dintre ele a dus la înfrângere (penultima etapă, contra Chelsea). Per total însă, 5 meciuri cu xG negativ din 38 nu este deloc rău:

Anomaliile din graficul de mai sus sunt:
– etapa 24, înfrângerea de la Swansea (1-0), deși scorul xG a fost net favorabil: 2.2 la 0.5
– etapa 26, egalul cu Spurs, deși scorul xG a fost 1.29 la 2.54
– etapa 32, victoria de la Crystal Palace (2-1), singura dată când Liverpool a câștigat pe tabela dar a pierdut la xG (1.72 la 1.91 – mulțumiri lui Benteke).

În plus, clasamentul bazat pe xG arată în felul următor:

Sursa: https://understat.com/league/EPL/2017
(Singura explicație pentru poziția lui United și cum a reușit să obțină 18 puncte peste cele așteptate este, după părerea mea, De Gea).

3. Transferuri: ✅

În ianuarie, dorințele legate de transferuri erau:

– un portar de calitate în locul lui Mignolet
– păstrarea lui Coutinho măcar până în vară
– încă un apărător solid, care să devină partenerul lui Van Dijk pe termen lung
– un nou contract pentru Can

Niciuna dintre cele 4 nu s-a îndeplinit (plecarea lui Can este iminentă și va fi anunțată probabil după Kiev), dar dacă am învățat ceva din cele 3 sezoane cu Klopp este că germanul se pricepe mai bine la transferuri decât noi toți, cei de pe margine. Câteva motive pentru care evaluez această dorința că îndeplinită:
– Klopp a reușit să îmbunătățească jocul echipei după plecarea lui Coutinho
– prestațiile lui Van Dijk au arătat de ce Klopp a fost dispus să aștepte jumătate de sezon și să plătească £75m (Septembrie 2017: “Mulţi suporteri (inclusiv eu) nu au înţeles lipsa unui plan B pentru Van Dijk. Răspunsul este simplu: Klopp vede ceva în apărătorul olandez, şi pare dispus să aştepte cel puţin jumătate de sezon până îl va aduce. Între timp, lucrează cu ce are.”)
– un fundaș stânga adus pentru câteva milioane de la o echipa retrogradata este acum printre cei mai buni din Anglia
– Ox și Trent

4. Alte așteptări:

– mai multe minute pentru Woodburn și Sturridge: ❌ (X)
– lipsa accidentărilor: ❌ (X)
– primul gol pentru Solanke: ✅ (V)
– revenirea lui Mane și Lallana: ✅ (V)
– un parcurs cât mai lung în CL: ✅ (V)

Concluzii

Într-unul dintre comentariile de aici vorbeam despre așteptările realiste pentru suporterii Liverpool. Este greu să lupți pentru trofee interne în condițiile în care nu ești în ‘The Rich 4’, la fel cum nu te poți aștepta la un parcurs prea lung în Champions League în condițiile în care de câțiva ani încoace în semifinale se regăsesc mereu aceleași 4-5 echipe.

Adevărul este însă că, asa cum a promis, Klopp transformă din ce în ce mai mulți suporteri din doubters în believers. Finala CL ne face să visam, și indiferent de ce va intampla la Kiev, sezonul actual va rămâne unul excelent.


Sursa imagine: Getty Images (#)

******

În încheiere, câteva statistici legate de sezonul lui Liverpool în PL:
– pentru prima dată din 2009, Liverpool termină în top 4 două sezoane consecutive
– 17 clean sheets, cele mai multe de la sezonul 2009-2010 cu Rafa Benitez (12 sezonul trecut, 11 în urmă cu 2 sezoane)
– nicio înfrângere pe Anfield
– 32 goluri în PL pentru Mo Salah, nou record pentru Premier League. Spre comparație, WBA (31), Swansea (28) și Huddersfield (28) au marcat mai puține goluri
– ultima echipă care a terminat PL în top 4 și a ajuns în finala CL a fost United în 2011
– Liverpool s-a descurcat mai bine contra echipelor mici decât contra celor din top 6: 65/84 puncte contra Bottom 14 (locul 2), 10/30 puncte contra Top 6 (2.33 vs 1 punct pe meci)
– golaveraj contra bottom 10: +46 goluri; contra top 10: 0.
– 13 din cele 21 de victorii au fost la 3 sau mai multe goluri diferență
– cei 3 atancanti au marcat împreună 90 de goluri până acum (toate competitiile): Salah 44, Firmino 27, Mane 19
– după înfrângerea contra Spurs din etapa a 9-a (22 Octombrie), Liverpool a avut cea mai bună defensivă din campionat (doar 22 goluri primite în 29 meciuri, 0.75 goluri pe meci)
– Liverpool a reușit performanțele de mai sus cu cele mai mici cheltuieli din Top 6: “Liverpool have by far the lowest net spend out of any of the top six clubs since 2014, with £18 million. Spurs are 5th in that period with an overall net spend of £50 million, while Chelsea (£119 million) and Arsenal (£166 million) still linger well behind the two Manchester clubs, both of whom have a net spend of over £400 million in the same period.” (Joel Archie review)

Heidenheim-Ingolstadt 1-2 (Budesliga 2)

Să zicem că vă prinde o sâmbată prin Germania, vi se ivește o fereastră limitată de timp liber pe neasteptate și aveți chef să vedeți un meci de fotbal la oricare din primele 3 nivele, pe cel mai apropiat stadion de locul unde vă aflați.

La ce puteți să vă așteptați:

  • Puteți să intrați pe internet de pe telefonul mobil, găsi cel mai apropiat meci si cumpăra un bilet online in 5 minute. Asta chiar cu cunostințe minime catre zero de limba germană când pagina de internet a clubului gazdă e doar in germană. Iar la stadion citirea codului de bare de pe mobil sa funcționeze conform așteptărilor
  • Dacă ajungeți la stadion cu o jumătate de oră înainte de ora de începere să găsiți loc de parcare într-un cartier alăturat și să ajungeți în tribună cu 15 minute înainte de ora de începere
  • Asta bineînțeles cu ajutorul primului fan local cu care intrati în vorbă după ce ați parcat si i-ați explicat contextul. Iar respectivul să facă conversație in engleză si să vă însoțească păna la poarta corectă de intrare, chiar dacă el avea bilet în alta parte. Normal promițand că veți susține echipa locală, care are mare nevoie de puncte pentru a evita retrogradarea.
  • La steaguri mari fâlfâind inainte de meci

  • La prețuri rezonabile la băutură și mâncare

  • La obiceiuri ciudate ale galeriei oaspeților (vedeți steagurile)

  • La un meci de nivel bun, peste nivelul Ligii 1 din România, cu echipe in care joacă jucători componenți de echipe naționale
  • Să vedeți ambele echipe facând roata de sfat pe teren la final de meci, discutând cam 3-4 minute si apoi mergând să salute galeriile

  • Să vedeți suporteri ai echipei gazdă care nu și-au fluierat echipa, chiar dacă a pierdut, pentru că au luptat onest
  • Să rămâneți cu mulțumirea ca ați văzut un spectacol care merita prețul biletului (25 de euro)

Bineînțeles că a existat si o doză de noroc în toate cele descrise mai sus. Dar, în mare, cu mici variațiuni, cam asta e la ce vă puteți aștepta.

Automatizarea deciziilor în fotbal

Un articol de COYS

Încep aici o serie de trei articole despre cum văd eu viitorul fotbalului în trei direcții: sistemul automat de detecție a neregularităților (ofsaid, fault, henț), folosirea BigData & Analytics în analiza meciurilor și furnizarea de statistici relevante și experiența virtuală de stadion (monetizarea experiențelor virtuale într-un stadion de fotbal). Paradoxal, ordinea în care văd eu apariția celor trei e exact inversă; într-o epocă în care turismul virtual a devenit deja realitate și în curând vom asista și la experiența virtuală a unui concert Beyonce, nu cred că va trece mult până când cluburile de fotbal de anvergură ca Mancheter United, Real sau Barcelona (sau nu numai ele ci și altele în parteneriat, folosind eco-systems și eco-platforms care reprezintă viitorul tehnologiei) vor realiza că nu pot extinde la nesfârșit un stadion fizic și că bani se pot face și din experiențe virtuale de meci. În ordinea numerelor de pe tricouri văd apoi BigData&Analytics (sau un xG care are sens) întrucât nu depinde numai de cluburi ci și de manageri deschiși la minte la inovații iar ultima e sistemul automat de detecție întrucât va depinde de federații și  UEFA sau FIFA.

De ce un sistem automat de detecție a neregularităților când avem (vom avea) VAR? Din mai multe motive:

  1. VAR nu e potrivit pentru scop, e doar un arbitru adițional care se uită la televizor din Stockley Park (în Anglia). Nici măcar unul în activitate, ci unul care poate pe vremuri a zis că două galbene nu fac un roșu. Deci un element uman adițional fără garanția calității. Sau altfel spus, am mai multă încredere în deciziile pe care le iau unii arbitri pe teren decât în cele luate/recomandate de comentatorii de la Match of the Day (MOTD).
  2.  VAR nu acoperă toată gama de iregularități. Doar fazele extrem de clare (în accepțiunea arbitrului adițional sau în cazurile în care cel de centru nu e sigur). VAR nu acoperă ofsaid-urile mici (toleranță de 2 sau 3 metri), nu poate spune cu siguranță dacă a fost sau nu henț la Valencia sau fault la Mane (exemple din meciul Manchester United – Liverpool), nu revine asupra faultului lui Van Dijk la Lamela și nu schimbă decizia de la penalty-ul lui Kane tot împotriva lui Liverpool (din meciul Liverpool-Tottenham). De ce? Pentru că VAR e doar un alt arbitru dotat cu televizor și reluări, la fel ca și comentatorii de la MOTD care în cele mai multe cazuri nu se pot pune de accord asupra deciziilor pentru că nu au faptele, ci doar opinii.
  3.  VAR e redus la un număr limitat de meciuri, din motive de număr necesar de arbitri.
  4.  VAR oferă doar un trade-off la fluiditatea jocului. Ori decizii cât mai documentate care necesită timp, ori decizii care pot fi luate doar în câteva zeci de secunde (pe acest considerent, celebrul henț al lui Maradona ar trece necontestat de VAR întrucât ar necesita măcar două reluări).
  5.  VAR nu acoperă cazurile de contacte fără balon și care nu sunt surprinse de camera video sau arbitrul asistent.

Ok, nu voi pretinde că VAR e complet inutil, e clar acel ceva mai mult decât arbitrajul rămas la fel că acum 150 de ani și bazat doar pe ochiul “cavalerului cu fluier”. Însă, cu toată zarva din jurul său, consider că e un pas mărunt în obiectivizarea jocului de fotbal.

Cum ar funcționa un system automat de detecție a principalelor neregularități ce se manifestă într-un meci de fotbal? Tot în ordinea numerelor de pe tricouri: ofsaid, henț, fault (de joc sau fără balon).

Ofsaid-ul e cel mai ușor de detectat și implementat în paralel cu folosirea VAR într-o prima fază. Tehnologia Internet of Things (IOT) oferă astăzi numeroase variante pentru detecția ofsaidului bazat pe trei elemente:

  1. Minge inteligentă dotată cu senzori. Adidas Smart Ball MyCoach e deja pe piață de vreo 4 ani, e un balon care analizează impactul, forța, rotația, traiectoria și care este folosită la antrenamente la grupele de copii de 8 ani. În NFL, Zebra Technologies au introdus senzorii în balonul de fotbal care sunt folosiți pentru grămezi de statistici in timp real, nu numai pentru velocitatea și forța cu care e lovită mingea dar până și pentru măsurarea vitezei de reacție a quarterback-ului (între momentul prinderii și când lansează mingea) – elemente de care mă voi lega și în BigData&Analytics în slujba unor statistici care sa aiba sens și a tacticii. Pentru detectarea ofsaidurilor nici nu e nevoie de detectarea rotatiei sau alte elemente sofisticate, ci doar de senzorii de proximitate și de mișcare (și/sau audio).
  2.  Senzori inteligenți în tricouri. Altă invenție care deja nu mai este de data recentă. Echipamentele cu senzori sunt folosite de mai toate echipele de fotbal și de marea majoritate a producătorilor pentru a analiza componentele medicale (astăzi) de gen efort, capacitatea organismului de susținere la efort prelungit, oboseala etc. Adăugarea senzorilor inteligenți de proximitate (de exemplu într-o bandă pe mâneci) nu e o chestie futuristă, ci o realitate deja. Din nou mă refer la NFL pentru că e primul exemplu care îmi vine în minte, senzorii de mișcare la jucători au fost introduși în 2016 în aparatoarele de pe umeri și funcționează pe bază de radio frecventa (RDIF) însă avansul tehnologic poate permite și soluții mai performante. La fel, acești senzori pot fi folosiți și mă voi lega de asta în partea de Analytics pentru o analiză întimpul jocului a jucătorilor, și cum se poate optimiza xG-ul luând în calcul și gradul de oboseală, momentul în meci când intervine o ocazie etc. În NFL de fapt pentru asta sunt folosiți senzorii, pentru a lua decizii tactice în funcție de parametrii jucătorilor.
  3. O cameră video inteligentă în legătură cu senzorul din mingea inteligentă care să urmărească traiectoria mingii și modul în care un jucător (detectat în ofsaid pasiv) afectează fază. Un fel de Hawkeye pe steroizi.

Și desigur, echipmentul IT care să primească datele respective de la senzori și să analizeze fazele respective. Adică exact tehnologia IOT in esență.

De la bun început trebuie stabilit că senzorii inteligenți vor trebui să fie nu foarte ușori ci insesizabili, altfel totul e impracticabil. Din câte înțeleg asta a fost o problemă când s-a vrut introducerea mingii conectate în NBA, pentru că senzorii erau mult prea grei, la NFL a fost mai ușor datorită greutății mai mari a mingii. La fel la cursele acvatice, cei de la AzkoNobel participanți și câștigători la Volvo Ocean racing aproape că au căzut în apa când au văzut primul echipament oferit pentru măsurarea parametrilor în timpul cursei și care ar fi încetinit barcă substanțial. Însă totul e posibil în termen extrem de scurt.

Cum ar funcționa toată treaba? Senzorii de proximitate din tricouri ar determina în orice moment când un jucător e în ofsaid (depășind linia jucătorilor adverși), însă evident că nu se oprește aici, acel ofsaid e momentan ofsaid pasiv. Senzorii din mingea inteligentă detectează lovirea balonului de către un jucător și datorită celor de proximitate, echipa jucătorului ce a lovit e determinată instantaneu. În acest moment ofsaid-ul e încă pasiv întrucât balonul poate fi destinat unui alt jucător neaflat în ofsaid. Însă smartball-ul și senzorii de proximitate detectează în continuare distanța către cel mai apropiat jucător și traiectoria (dacă e însoțită de camera inteligentă) și în momentul în care jucătorul în ofsaid devine mai apropiat de balon decât orice alt jucător al echipei care a lovit balonul și/sau traiectoria indică clar că direcția e spre jucătorul în ofsaid atunci devine ofsaid activ. Asta în cazul în care jucătorul aflat în ofsaid nu a lovit încă balonul, în cazul lovirii balonului deja nu mai e nici o discuție. Dacă balonul se duce pe poartă direct sau e respins de portar și ajunge la jucătorul aflat în ofsaid pasiv iarăși ofsaid-ul se reactivează întrucât jucătorul detectat în ofsaid rămâne cu senzorul activat până când revine din pozitia de ofasid iar mingea l-a depășit în direcția opusă. Dacă balonul intră în poartă fără ca jucătorul în ofsaid pasiv să o atingă e analizată distanță dintre portar și jucător și o analiză în zona activă (o zonă determinate in care portarul e influențat de jucatori și care acoperă rază vizuală a portarului). Desigur că toate astea sunt la modul sumar și toate cazurile trebuie acoperite însă poziția jucătorilor e deja o chestie pe care Opta o face deja publică în timpul jocurilor (la fel cu distanța pe care se deplasează jucătorii și traiectoriile lor), deci nu e nimic fundamental nou aici. Toate deciziile de ofsaid automat vor fi însă controlate de arbitrii (central și asistenți) care pot trece peste decizia computerului. De asemenea, sistemul ar fi introdus inițial în test pentru a strânge o grămadă de date (APIs) și a îmbunătăți deciziile arbitrului computerizat.

Hențurile ar necesita aceeași senzori de proximitate și de mișcare, pentru a analiza distanța de la care mingea smart a fost șutată și dacă mână s-a mișcat din momentul în care mingea smart a pornit din piciorul jucătorului advers și direcția în care s-a mișcat (de aceea senzorii de mișcare și proximitate ar trebui implementați pe mâneca tricoului). Într-un sens și mai futuristic, senzorii de măsurare de pe piele, care ar putea transmite și date despre starea fizică a jucătorilor și a preîntâmpina momente tragice pe gazon.

La faulturi și plonjoane soluția e mult mai complicată și aici nu am un răspuns sau o idee clară conturată, ci doar variante. La prima vedere am variantă camerei de urmărire a jucătorilor aflați în preajma mingii inteligente  și o analiză bazată pe proximitatea față de ea pentru a acoperi cazurile simple (“a atacat mingea” și “a fost contact”) însă cazurile de căzături mult prea ușoare sunt evident mult mai greu de scanat. Din nou, o posibilă soluție ar fi machine learning din analiza milioanelor de cazuri intervenite în două-trei sezoane de fotbal și individuale chiar (pe jucător, spre exemplu ar fi identificată tendința unora de a forța faulturile). O altă chestie de care am dat curând e o cameră mobilă; în Germania există un centru creativ, un networking pentru companii start-up, inovație digitală la care mereu participă și reprezentanți ai marilor concerne (Microsoft, Accenture, SAP, Google etc) – numită DE:Hub pentru cei interesați și aflați în zonă. La fiecare intâlnire se dezbat la început temele de discuție, chiar se votează  cele mai  interesante idei pentru publicul prezent. Acum câteva săptămâni am asistat la Munchen la un De:hub meeting  la care ideea votată    fost o  camera video  mobilă smart. Practic  avea tot felul de senzori  pe o cameră  video  de mărimea unei mingi de tenis (aproximativ). Senzorii respectivi măsurau  în orice moment diverși parametri  și în momentul  care sesizau  ceva schimbat camera se  deplasa rapid  spre sursa de unde informațiile primite nu corespundeau cu ceea ce se aștepta să  primească.  Spre exemplu un zgomot fin, un suflu de aer, o mișcare. Evident direcția primară era pentru o casă unde camera video smart ar înlocui 5-6 camere fixe de supraveghere sau senzorii de fum, sau de a preveni o inundație, un incendiu, însă discuția s-a purtat mai mult în sfera cum ar putea fi utilizată camera sau ideea respectivă într-un eco-platform și ce posibilități de folosire s-ar putea găsi sau dezvolta pe baza ei. La care imediat mi-a venit în minte o cameră suspendată care s-ar putea deplasa urmărind ceva anume, mișcări, emoții, de exemplu. Sau mai multe camere suspendate la un meci de fotbal. Lucrez la idee, mă obsedează de atunci, aviz amatorilor care participă la astfel de networking si brainstorming, duce ușor la dependență.

Dacă pe partea faulturilor și a actelor nesportive gen simulări soluția e mult mai dificilă (nu imposibilă), eu zic că măcar problema ofsaidurilor și a hențurilor ar fi rezolvată ușor și eficient de tehnologia existența astăzi care ar limita la minimum elementul decizional uman. Plus că ar fi folositoare și pe partea de Analytics, chestie la care revin în partea a doua.