BBC2 va difuza duminică un film despre Busby Babes, generaţia lui Man United strivită în accidental aviatic de la Munchen. Looks like a cracker:
Cand soarecele bate leul
Acuma să mă iertaţi, ştiu c-a fost un derby vintage al nordului Londrei, dar dacă pe ăsta l-am văzut, despre ăsta scriu:
- e doar o părere, dar între o echipă care încearcă să construiască şi una chitită să distrugă, eu ţin cu prima. It’s about doing things in style, with a flourish, about going out and beating the other lot, not waiting for them to die of boredom. Despre asta e vorba în fotbal, aşa cum îl înţeleg eu.
- astea fiind scrise, calitatea jocului ofensiv al Barcelonei te obligă să te bagi cu fundu-n poartă dacă vrei să ai vreo şansa. N-ai cum să joci deschis, te eviscerează înainte să-ţi dai seama ce s-a întâmplat. La fel ca Joe Pesci în Casino, oricei ai face tu în atac, Barça vine şi face ceva mai dihai:
You beat Nicky with fists, he comes back with a bat. You beat him with a knife, he comes back with a gun. And you beat him with a gun, you better kill him, because he’ll keep comin’ back and back until one of you is dead.
- ce vreau să spun e că n-ai cum să joci împotriva Barçei, decât cum a făcut-o Mourinho anul trecut Interul şi anul asta cu Real. Asta dacă vrei să câştigi chestii. Dacă vrei să cazi de pe un cal frumos, atunci iei exemplu de la Arsenal, Sahtior sau Realul din tur, care a jucat cu o linie defensivă suicidal de avansată.
- sunt o grămadă de caveat-uri la mijloc, vorba lui Sid Lowe, dar când tragi linie vezi că Mourinho a redus cea mai prolifică masinărie de atac din fotbalul modern la un singur gol, şi ăla din penalty, pe parcursul a mai bine de 200 de minute de fotbal. Portughezul are un trofeu în fiecare sezon din 2003 încoace şi asta face din el cel mai bun antrenor din lume.
- tineţi minte că Pep spunea după returul cu Sahtior, că degeaba se păcălesc antrenorii că ar conta, jucătorii fac totul. Încerca să fie umil, dar e ceva adevăr acolo. Oricât de bine a aşezat Mourinho echipa în teren, a fost un meci în care stelele s-au aliniat pentru el: Realul a avut şansă, a beneficiat de un arbitraj care le-a tolerat agresivitatea, şi a mai ales prins-o pe Barça cam mofluză.
- Barcelona pare tot mai extenuată în ultima vreme, nu mai are energia care să susţină acel pressing infatigabil şi demarcările constante, şi nici viziunea de a deschide spaţii ca în vremurile bune. Jucând atât de mult pe centru, devine previzibilă. Cu David Villa într-o disperată cădere de formă, Xavi greşind pase pe care acum câteva luni le dădea cu ochii închişi, şi Messi avându-l pe buldogul Pepe în fiecare secundă lângă el, Barça parcă n-a mai fost Barça decât pentru o jumătate de ceas din a doua repriză, când Realul era cu limba pe afară după efortul intens din prima parte.
- cine îşi închipuie că există fani madrileni vexaţi de jocul Realului de aseară, greşeşte. Din pubul în care am văzut meciul, în care o duzină de studenţi spanioli erau în al nouălea cer şi până în Cibeles, n-am văzut o ruşine de şoareci. Poate şi pentru că ştiau că au timp să fie lei în orice alt meci, numai cu Barça nu.
- statisticile meciului, via OptaJose: Shots: 12-8, On target 3-2, Fouls: 19-22, Passes: 675-190, % successful 89%-63%, Dribbles 31-10, % successful 42%-50%
Alba-neagra cu gsp.ro
Acum câteva săptămâni, Augustin Roman, cel care se ocupă de versiunea online a Gazetei, se lăuda cu faptul că gsp.ro urcase până pe locul 4 în România:
Siteul a fost schimbat atît conceptual, cît şi editorial, astfel încît se diferenţiază net de competitorii săi. Informaţia oferită de noul GSP este premium, la fel şi prezentarea ei în paginile siteului, curată şi clară.
The whole world shines shit and calls it gold. Ce a uitat să precizeze era că 500 de mii din cei 2.3 milioane de vizitatori veneau din America de Sud. Te-ai fi aşteptat ca GSP-ul să vină cu un răspuns coerent care să explice o asemenea anomalie. Dar nu.
Prima reacţie lui Gusti a fost să-i acuze pe sport.ro că fac la fel, ceea ce oricum e infirmat de statistici. Doar că făcând asta, a confundat unicii cu vizualizările, nepermis pentru un new-media manager. Apoi Gusti a încercat să explice că jumătatea de milion de viziatori sud-americani n-au fost cumpăraţi la kilogram, ci sunt rezultatul unei campanii ad-words. De remarcat si faptul ca din august 2010 pana in martie 2011 numarul de unici ai gsp.ro a crescut enorm, in timp ce vizualizarile au ramas pe loc.
E halucinant să urmăreşti poziţia lui Gusti în tot acest scandal. Modelul, zice dânsul, a fost sport.ro care au fost primii care au trişat. Evident când o face sport.ro se cheamă că au „calcat pe cadavre”, când o face gsp.ro, ei nu folosesc „nicio metodă murdara”. Se poate mai multă ipocrizie? Se poate. La câteva zile după izbucnirea scandalului, GSP a cerut BRAT o transparentizare a surselor din care provine traficul. E ca şi cum Pablo Escobar ar fi cerut legi mai aspre împotriva traficului de cocaină.
Ce a făcut de fapt GSP-ul? A umflat traficul online pentru a putea lua mai mulţi bani din publicitate. Când am auzit de poveste, mi-am amintit de o întâmplare de acum câteva veri în Rimini, când strada principală era ticsită de ţigani cu alba-neagra. Auzindu-mă că vorbesc româneşte, unul din ţigani m-a apucat de cot şi m-a tras înspre tarabă: „Hai baiatu’, stai şi tu 5 minute să-mi faci reclamă!” Cam asta a făcut GSP-ul. Tot ce nu e interzis e permis, cu atât mai mult pe o piaţă pe care sunt 3 paie la 7 măgari, cum zicea Mihnea Vasiliu despre online-ul românesc.
Într-un interviu publicat azi, Gusti zice aşa:
Da, mai este şi problemă cu “cine a inceput” sau “cine a fost primul – oul sau gaina”? Oricum, nu e bine că se ajunge la astfel de contre, la acuzaţii nefondate, întrucât până la urmă reuşim să dăunăm industriei în sine, să creştem neîncrederea companiilor, să scadă investiţiile într-un online românesc şi aşa mic. Dacă nu putem să punem umărul împreună la creşterea industriei, măcar să ne abţinem de la certuri şi contre între noi.
Deci problema nu e că publicitarii, oamenii care ţin industria în spate, sunt prostiţi pe faţă, ci că ei au aflat că sunt prostiţi pe faţă şi n-au cum să mai aibă încredere în gsp.ro.
Ţinând cont de tirajele în cădere liberă, de conţinutul tot mai murdar, de pornografia tot mai prezentă, de cât de venali şi incompetenţi sunt oamenii care iau deciziile, e greu să-ţi imaginezi cum ar putea presă de sport să fie mai jos de cât e acum. Ain’t nowhere to go but up, baby!
Cinemateca
1. Inside Job
Oscarul pentru documentar. Criza financiară explicată clar şi elocvent în două ore. Pur şi simplu dezgustător când ajungi să înţelegi că recesiunea n-a fost un accident, o întâmplare, că belelele de acum sunt consecinţa unei lăcomii care întrece orice imaginaţie.
2. The Sunset Limited
Văzut la recomandarea lui Adrian Georgescu, cel mai cinefil dintre gazetarii de sport. Produs de HBO după o piesă de Cormac Mccarthy, care e tata lor. Un dialog intens între un creştin, fost puşcăriaş (Samuel L. Jackson), şi un profesor universitar ateu-depresiv (Tommy Lee Jones). „Cause what he wants he really can’t get or thinks he can’t get and what he don’t want he can’t get enough of.”
3. The Fighter
Bun, nu e capodoperă, dar merită văzut numai pentru rolul pe care-l face Christian Bale. Pride of Lowell, baby!
4. Constantin si Elena
Cel mai curat şi mai autentic dintre toate. Cum spune şi Walter Murch pe coperta din spate a DVD-ului: „Daca lumea ar fi făcută din oameni că ei, nu ar mai există probleme pe care să nu le putem rezolvă.” Kudos lui Andrei Dăscălescu pentru că a crezut în proiectul lui şi s-a încăpăţânat să-l facă aşa cum trebuie.
5. Senna
V-am mai zis de el, dar vă bat la cap să-l vedeţi pentru că e un documentar de mare excepţie, despre un pilot de mare excepţie. Un talent nativ colosal şi un suflet de copil, asta a fost Ayrton Senna. Căutaţi director’s cut-ul.
Ganduri dupa un weekend incins
- Deşi au echipament roşu, ai zice că United au fost deocheaţi de elogiile primite pentru mentalitatea de învingători. Nu doar că au pierdut, dar au pierdut ca fraierii, după o evoluţie colectivă plată şi fără vlagă. Meciul a trecut pe lângă ei, zvâcul lui United n-a mai venit, de parcă ar fi urmat un retur pe Old Trafford de care numai ei ştiau.
- Dacă Berbatov a fost evitat de Sir Alex Ferguson tot sezonul în meciurile care contau, sâmbătă am aflat de ce. Nonşalanţa bulgarului la finalizare l-a făcut să rateze două ocazii din care Chicharito ar fi dat trei goluri. Berba e un fotbalist-artist, are una din cele mai bune prime atingeri din fotbal, dar cumva, when push comes to shove, nu el e omul pe care să te bazezi că-ţi rezolvă meciul.
- Ca mai de fiecare dată sezonul ăsta, când United a pierdut mijlocul, a pierdut şi meciul. Nu e prima dată când „diavolii” au viaţă grea când sunt bruftuluiţi de jucători mai puternici şi mai agresivi. De asta nici nu le dau prea multe şanse în finala Ligii, chiar dacă va fi să-i aştepte Realul acolo.
- Pentru cei care încă se mai întreabă cum s-ar descurca unii jucători din Primera în Anglia, meciul de sâmbătă ar trebui să fie un indiciu. Yaya Toure, greoi cum îl ştim, şi David Silva, firav dar încăpăţânat, au fost cei mai buni oameni de pe teren, dictând ritmul jocului şi presand cu o agresivitate la care United n-a ştiu cum să răspundă.
- Deşi mă îndoiesc că o să avem o finală vintage, mă bucur pentru Manchester City şi Stoke, două echipe cu fani care au suferit mult până să ajungă aici. Interesant e că meciul din Cupă are loc cu doar trei zile înaintea celui din campionat. Dacă Stoke pierde finala, ar fi cuminte din partea lor să nu tragă prea tare nici în campionat. Dacă Man City prinde Liga Campionilor, Stoke ajunge şi ea în Europa.
- Bale e jucătorul anului în opinia colegilor săi, Jack Wilshere jucătorul tânăr al anului. Un premiu care îşi pierde prestigiul cu fiecare ediţie. Votul se face mult prea devreme, la tineri limita de vârstă e mult prea mare şi una peste alta, paşaportul pare să conteze mai mult decât ce faci pe teren: un galez şi un englez parcă dau mai bine decât un portughez şi un mexican.
- Arsenal a bifat un nou episod din implozia care tinde să devină tradiţie primăvara. Arseblog are dreptate:
There is something wrong with this Arsenal team. Very wrong.
Only this Arsenal team could be 2-0 up at home against Sp*rs and lose. Only this Arsenal team could be 4-0 up at half-time and ship four goals in the second half to draw the game. Only this Arsenal side could contrive to lose a cup final in the ludicrous way that we lost the Carling Cup. And only this Arsenal side could score the first goal of the game in the 98th minute and still not win.
- Kudos şi lui King Kenny care i-a spus lui Wenger ceea ce jumătate de Anglie a tot visat să-i spună. Greu de înţeles ce-i reproşa de fapt Wenger lui Dalgslish – nu e ca şi cum el a fost de vină pentru penalty. După cum remarca şi David Hytner în Guardian, Wenger, frustrat şi nervos, a ajuns să dea vina pe toată lumea, numai el şi pe jucătorii lui nu. Iar dacă nici asta nu mai merită un „Piss off!” atunci nu ştiu ce…
- Arsenal e la al treilea egal consecutiv pe Emirates, încă unul dintr-o lungă serie în care n-au fost suficient de buni. Dacă nu reuşeşti să desfaci nici măcar o apărare improvizată cum e cea cu care „cormoranii” au terminat meciul, cum te aştepţi să iei titlul? Dacă e să mă intebati pe mine, Arsenal nu va termina nici măcar pe 2 anul asta.